Ultima oară când ne luăm rămas bun – Cynthia Hand

Ultima oară când ne luăm rămas bun – Cynthia Hand

Autor: Cynthia Hand

Naționalitate: americană

An apariție: 2015 (2018 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, young adult

Titlu original: The Last Time We Say Goodbye

Număr pagini: 386

Nota mea: 4/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Există moarte pretutindeni în jurul nostru. Pur și simplu nu suntem atenți. Până când suntem. În tradiția romanelor Cele treisprezece motive și Toate acele locuri minunate, Ultima oară când ne luăm ramas-bun este o poveste profundă și tulburătoare, care ne va schimba felul în care privim moartea și viața. De când fratele ei, Tyler, s-a sinucis, Lex a încercat să-și țină necazurile la distanță și să uite tot ce s-a întâmplat în acea noapte fatidică. Dar, pe masură ce face eforturi să-și reclădească viața și să-și refacă familia și relațiile de prietenie de odinioară, Lex este bântuită de un secret pe care nu l-a spus nimănui: un mesaj trimis de Tyler, care ar fi putut schimba totul…

„Un roman complex din punct de vedere emoțional, plin de o forță calmă… deopotrivă sfâșietor de dureros și plin de viață și de speranță.”  ALA Booklist

„Să citești această carte e ca și cum ai explora o pădure nimicită de un foc mistuitor. Vei vedea cum apar lăstari noi acolo unde te aștepți cel mai puțin.”    New York Times Book Review

PĂREREA MEA

Nu știu cum aș putea descrie acest roman, astfel încât să vă conving că merită citită fiecare pagină din el. Deși am avut o perioadă aglomerată și abia acum încep să mă mai adun, această lectură a fost pentru mine o relaxare, dar într-un fel a fost un adevărat duș rece. De ce relaxare? Pentru că are un stil ușor, captivant, care te face să nu mai lași cartea din mână. Am citit cartea pe parcursul mai multor zile și eram mereu nerăbdătoare să mă întorc la ea, așa că atunci când prindeam un moment liber, citeam. A fost și un duș rece pentru că tratează o temă sensibilă pentru mine, iar aceasta este sinuciderea. De obicei ocolesc cărțile cu acest subiect dur, dar pe aceasta nu am putut-o evita. M-a atras coperta, dar și titlu care îmi promitea că nu voi uita curând această carte.

 Puteam să ne întoarcem la fel în care fuseseră lucrurile înainte? Voiam eu să ne întoarcem?

Tema cărții este tulburătoare, deoarece, pe lângă sinucidere, mai întâlnim și relațiile de familie. Lex este o adolescentă cu multe frământări interioare, dar nimic din ce va urma nu îi va da peste cap viața mai mult decât sinuciderea fratelul său, Tyler, cu care avea o relație apropiată. Cei doi provin dintr-o familie destrămată și se pare că ambii au fost afectați de acest lucru. Mai ales Tyler. Sinuciderea lui crează un haos total, mama lui Lex este distrusă, tatăl se distanțează, iar Lex găsește metode prin care să suporte această durere de neimaginat.

Dacă mă întorc să mă uit, voi vedea o figură întunecată la capătul holului. Îl voi vedea pe el.

Este o carte atât de frumoasă și atât de tristă în același timp. Te rupe bucățică cu bucățică și te emoționează profund. Am încercat să mă pun în locul lui Lex și m-am gândit cum aș reacționa dacă fratele meu ar face acest gest. Cred că nu ar fi ușor. Cartea are un ritm alert și ne poartă rapid prin mai multe etape ale existenței lui Lex și alături de ea, facem cunoștință și cu mama ei, care mi-a fost fost simpatică. Mama lui Lex este genul de femeie puternică, care suferă cât suferă, dar reușește să se ridice. Sunt foarte multe de spus despre această carte și despre personaje, dar cert este un singur lucru: merită citită. Dacă vreți o poveste răscolitoare și care să vă emoționeze, această carte nu trebuie ratată!Mulțumesc Editurii Leda pentru exemplar!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: