Lapte fierbinte – Deborah Levy

Lapte fierbinte – Deborah Levy

Autor: Deborah Levy

Naționalitate: britanică

An apariție: 2016

Număr pagini: 288

Titlu original:Hot Milk

Nota mea: 3/5

Gen carte: ficțiune contemporană, LGBT

Notă goodreads: 3.41

Primită de la: librăria online Libmag

PREZENTARE

Este luna august şi două femei, mamă şi fiică, ajung într-un sat de pe coasta de sud a Spaniei. Rose suferă de o boală ciudată, iar medicii nu ştiu ce să creadă. Fiica ei Sofia a adus-o la o clinică privată pentru a găsi un remediu cu ajutorul doctorului Gómez, un medic ale cărui metode şi motive sunt controversate şi îndoielnice.
Ameţite de căldură şi de oamenii seducători cu care intră în contact, cele două femei ajung să-şi analizeze, pentru prima dată după ani întregi, viaţa şi legăturile puternice care le-au ţinut împreună atâta timp.
„Tulburătoare, provocatoare şi impecabil scrisă, Lapte fierbinte de Deborah Levy este povestea mai multor generaţii ale unei familii şi a unei veri halucinante.” (Evening Standard)

PĂREREA MEA

Am pornit în lectura acestei cărți cu speranța că nu are cum să mă dezamăgească și ferm convinsă că această colecție de la Litera, Clasici contemporani, ascunde cărți minunate care merită citite. Ei bine, această carte m-a intrigat puțin și m-a făcut să îmi pun multe întrebări. Stilul cărții mi-a amintit într-o oarecare măsură de stilul cărților Virginiei Woolf, scriitoare cu care nu am putut rezona în facultate. Am găsit niște teme asemănătoare ca în cărțile lui Woolf, gen existența umană întunecată, boala, suferința, depresia. Lapte fierbinte nu este o carte despre fericire, fluturași în stomac și bucurie, ci despre o latură mai dark a existenței. Temele cărții sunt numeroase, iar printre ele se numără existența, boala, dependența. Titlul cărții nu îmi este nici acum clar lămurit, dar bănuiesc că se referă la o legătură primordială dintre copil și mamă, laptele fiind acel element care îi unește  la naștere pe cei doi. Personajele nu sunt foarte numeroase, dar nici unul dintre ele nu m-a impresionat în mod deosebit.

Nu pot trăi în felul ăsta. Trebuie să apăs siguranța în toate felurile posibile.

Sofia este antropolog de meserie, a crescut de mică doar cu mama sa, Rose, care este foarte bolnavă. Că e bolnav închipuit, că e ceva real, nu știm și nu ni se spune. Dar există ceva în carte care nu te lasă să o abandonezi. Nu am citit-o atât de repede pe cât aș fi vrut, iar stilul cărții nu mi s-a părut greoi. Dar poate faptul că domină o atmosferă sumbră și nefericită, nu te încântă să termini prea repede cartea. Cartea mi s-a părut oarecum ciudată, iar conflictul cărții nu a fost unul bine definit. Sau mai bine zis, a cam lipsit. Mă așteptam la o carte mult mai bine construită, la personaje pe care să le adori sau să vrei să le ucizi, dar nu.

Las-o să creadă că nimeni nu vede cum suferă sau cum își târâie picioarele de tristețe. Dragostea explodează lângă ea ca un război, dar ea nu recunoaște niciodată că singură l-a iscat.

Personajele sunt destul de fade, acțiunea lipsește și mă așteptam ca măcar Sofia să fie un personaj deosebit. Cam toate personajele cărții au lipsuri, inclusiv doctorul Gomez, care până la urmă se dovedește că nu e ce pare. Îmi este greu să descriu o carte din care nu am înțeles multe, însă mă bucur că am ieșit din zona mea de confort și că citesc și cărți cu idei mai puțin fericite. Legat de personaje, am descoperit un element care merita mai bine dezvoltat și anume, relația mamă-fiică. Am găsit o oarecare dependență a lui Rose pentru fiica ei și mi-a fost ciudă că Sofia nu ia atitudine. Deși dacă m-aș pune în locul ei, nu știu exact cum aș proceda. Oricum ar fi, vă recomand să citiți cartea și să reveniți cu o părere. A, și să nu uit, veți afla ceva interesant despre Sofia pe parcursul cărții. Mulțumesc prietenilor de la Libmag pentru exemplar!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: