Băiatul pierdut – M. J. Arlidge

Băiatul pierdut – M. J. Arlidge

Autor: M. J. Arlidge

Naționalitate: britanică

An apariție: 2016 (în 2019 la Editura Trei)

Număr pagini: 368

Titlu original: Little Boy Blue

Nota mea: 4/5

Gen carte: ficțiune, thriller, mister

Notă goodreads: 4.20

Primită de la: librăria online Libmag

PREZENTARE

Chemată să investigheze o crimă comisa într-un club sadomaso din Southampton, Helen Grace descoperă că victima este cineva din viața ei secretă, despre care superiorii săi nu știu nimic. Helen e foarte hotărâtă să-l găsească pe criminal, având grija să păstreze ascunsa relația ei cu victima. Dar, în scurtă vreme, are loc o noua crima, foarte asemănătoare cu prima. Să fie vorba de un criminal în serie? Va putea Helen sa-l descopere fără să-și divulge secretele?

PĂREREA MEA

Acest roman este al cincilea din seria Helen Grace, o serie polițistă plină de mister. Cineva mi-a spus că aceste cărți se pot citi separat și rău am făcut că am ascultat. Se poate și așa, dar cartea mi s-a părut lipsită de multe. Dar odată începută, nu am mai putut să aștept să le citesc pe celelalte patru. Așa sunt eu, un cititor de multe ori dezordonat, care face alegeri de moment. Deși are 368 de pagini, are un stil care permite citirea rapidă și o acțiune care te ține în priză. Mi-au plăcut atmosfera cărții, personajele, dar a fost un element care m-a dezgustat profund, chiar oripilat. Este o carte gen BDSM, care prezintă practici sado-masochiste, unele dintre ele duse la extrem. Ei bine, acele bucăți din carte care insistau pe partea asta, mi s-au părut greu de citit și analizat. Sunt unele scene dure, altele foarte dure, iar crimele din carte sunt descrise cu lux de amănunte.

Credem că suntem anonimi, dar nu suntem. Oricât am încerca să ne protejăm, oricât de deștepți am crede că suntem, e imposibil să nu lăsăm o amprentă de vreun fel.

Trei crime, mai mulți suspecți, o echipă bine pregătită și în prim plan, detectivul- inspector Helen Grace, o femeie puternică. Multe dintre personaje ascund secrete întunecate, copilării triste, traume multe. Nu este o carte veselă și nu aș recomanda-o minorilor sau celor care nu preferă cărțile dure. Nici eu nu prefer acest gen de cărți, dar uneori mai merge și o lectură care să te trezească la realitate. În timp ce o citeam, mă tot gândeam că astfel de lucruri se întâmplă în realitate și m-am simțit și mai oripilată. Ai nevoie de o anumită tărie ca să descoperi acest roman, dar și de o capacitate de înțelegere.

Oare unele răni sunt prea adânci ca să se vindece? Iubirea vătămată nu se mai poate repara niciodată?

Este o carte despre cunoașterea sinelui, traume și multe secrete. Finalul cărții m-a surprins total și chiar mă gândeam până atunci că titlul nu are legătură cu romanul. Are, doar că abia spre final descoperim ce și cum. Iar cartea asta cu siguranță va avea o continuare, deoarece a lăsat multe semne de întrebare în urmă. Pentru amatorii genului, o recomand. Pentru restul, la fel…dar numai dacă sunteți suficient de curajoși și stați bine cu inima. Este o carte puternică, complexă și care cu siguranță merită descoperită. Mulțumesc prietenilor de la  Libmag pentru exemplar!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: