O logodnă foarte lungă – Sebastien Japrisot (recenzie)

Autor: Sebastien Japrisot

Naționalitate: franceză

An apariție: 1991 (2018 la editura Nemira)

Gen carte: roman, ficțiune, romantic, război

Număr pagini: 325

Titlu original: A Very Long Engagement

Nota goodreads: 3.91

Nota mea : 3/5

DESCRIERE

O noapte și o zi din iarna anului 1917. Cinci soldați azvarliti in Picardia înzăpezită, în tranșeele inamicului, se zbat să supraviețuiască. Cel mai mic nu are nici douăzeci de ani.

În cealaltă parte a Franței, după ce se instaurează pacea, Mathilde, care îl iubește, vrea să descopere adevărul. Se luptă să-l găsească, mort sau viu, în labirintul în care s-a pierdut. Căutarea ii este o logodnă lungă în „les années folles” și ea va continua până la capătul speranței, într-un roman care te pune pe gânduri. Fermitate și fragilitate, acțiune si așteptare în destinul unei eroine greu de uitat și într-un roman care coboară în adâncimile sufletului.

PĂREREA MEA

Îmi plac poveștile de dragoste din romanele pe care le citesc și mă aștept de fiecare dată să descopăr povești tot mai incitante și care să mă facă să descopăr o altă latură a iubirii. Am pus ochii pe cartea asta de ceva timp și foarte bucuroasă am fost când am primit-o la un blind. Titlul mi s-a părut bine ales, iar coperta una pe măsură. Însă pe măsură ce citeam, am descoperit că are multe minusuri. Mă așteptam la o poveste de dragoste bine construită, dar în schimb am găsit o poveste încâlcită, cu multe personaje și fără un conflict anume. Nu este prea greu de ghicit de ce poartă numele de O logodnă foarte lungă.

Respect îndârjirea dragostei tale și departe gândul de mine, care sunt înainte de toate prietenul tău, să te descurajez.

Ca teme avem iubirea, dar și o temă pe care eu am tot întâlnit-o în cărțile citite anule acesta și anume, războiul. Al Doilea Război Mondial mai exact. O perioadă cruntă pentru multe familii dezbinate și care  a adus foarte multă durere. Personajele sunt multe, dar multe dintre ele sunt doar menționate, nu apar fizic.

Mathilde este o tânără cu niște probleme (dacă citiți cartea, veți înțelege la ce mă refer) care se îndrăgostește de Manouch, un tânăr care ajunge în război. Ce se întâmplă cu el acolo și cu alți patru tovarăși de arme, este o altă poveste. Cert este că acest război crunt lasă urme adânci și amintiri care nu se vor șterge niciodată.

Nu vă faceți rău, domnule locotenent. Îi omor și pe mama, și pe tata ca să găsesc. Dar poate nu va fi nevoie să rămân orfan.

Mathilde a fost conturată frumos ca personaj, dar mă așteptam la mult mai mult. Și întreaga acțiune mi-aș fi dorit să fie altfel. Nu prea am înțeles de ce abia la final autorul inserează pagini în care ne prezintă cum s-au cunoscut cei doi tineri și felul în care a evoluat relația lor. Deși nu are un număr mare de pagini (325 de pagini), nu am citit-o atât de ușor.

Are un stil destul de greoi și o acțiune încâlcită, iar asta nu mi s-a părut ok. Mi-a plăcut însă ideea care a stat la baza cărții și de aceea i-am dat 3 steluțe pe goodreads. Mai multe nu vreau să vă dezvălui, ci să vă invit să o citiți. Poate veți avea o părere diferită de a mea.