Autor: Garth Stein
Naționalitate: americană
An apariție: 2008 (2019 la Editura Leda )
Gen carte: roman, ficțiune
Titlu original: The Art of Racing in the Rain
Număr pagini: 304
Serie: nu
Nota goodreads: 4.21
Nota mea: 5/5
DESCRIERE
Enzo este diferit de alți câini: un filosof cu suflet aproape uman, el a învățat o mulțime de lucruri stând toată ziua în fața televizorului sau ascultând cu atenție cuvintele stăpânului său, Denny Swift, pilot de curse în devenire. A înțeles că viața, asemenea curselor de mașini, nu înseamnă numai viteză. Folosind tehnicile necesare pe pistă, poți pilota cu succes printre toate problemele existenței. Și, pentru că a învățat cum poți să devii o persoană plină de compasiune și de succes, Enzo așteaptă cu nerăbdare următoarea viață, când este convins că se va întoarce pe Pământ ca om.
PĂREREA MEA
Cartea a fost una dintre cele mai frumoase surprize pentru finalul lui 2019 și chiar nu mă așteptam la așa ceva. Am citit-o în două zile și mi-a plăcut enorm! Acțiunea cărții nu este complicată, dar te sensibilizează cum puține cărți au mai reușit în ultimul timp. Abia așteptam să înaintez cu lectura ca să văd ce se întâmplă cu Enzo și cu familia adoptivă. Până la această carte nu știu dacă mi s-a mai întâmplat să întâlnesc un narator cățel. Romanul este un amalgam de emoții care mai de care mai tulburătoare.
Mă așteptam să îmi placă această carte, dar recunosc că nu atât de mult. M-a transportat prin multe, multe emoții și nu am mai putut să o las din mână până la final. Temele principale ale cărții sunt familia și iubirea, iar felul în care cele două se îmbină mi s-a părut fascinant.
Enzo a fost personajul meu preferat, ca să zic așa. Mi-a plăcut prietenia cu Denny și loialitatea față de el și mai târziu, față de familia lui. Iar Denny este de admirat, în ciuda tuturor aventurilor prin care trece. Pentru că are parte și de bune, dar și de multă suferință. Vă dați seama că este greu să vorbești despre această carte fără să dai spoilere, dar încerc pe cât posibil să nu dezvălui lucruri importante pentru cititori.
Nu este absolut niciun element al cărții care nu mi-a plăcut. Absolut niciunul. Și am plâns o mulțime la toate fazele emoționante ale cărții și am simțit o milă teribilă. Milă și pentru unele personaje, furie și dezgust. Mi s-a părut că fiecare personaj a fost pus să ia decizii radicale pentru destinul său și nu întotdeauna alegerile au fost cele mai inspirate.
Tăria unora dintre personaje mi s-a părut fascinantă și de multe ori m-am gândit la mine și la cei dragi. Cum faci atunci când pierzi pe cineva drag? Cum treci peste? Și culmea este că nu cu mult timp în urmă am pierdut pe cineva foarte apropiat și a durut enorm. Practic eu m-am regăsit în cartea asta și mi-am regăsit propria suferință.
Aș putea vorbi un an despre cartea asta și tot nu aș termina. Așa că vă rog să o citiți repede și să reveniți cu o opinie. Este o carte extrem de frumoasă, interesantă, uneori tristă, alteori amuzantă…dar deosebită. Și ca să nu uit, vreau să vă spun că în 2019 a apărut și ecranizarea care, la fel ca romanul, mi-a plăcut enorm. Și am plâns mult. Recomand călduros!