Misterul de la Blackwood – Lois Duncan

DESCRIERE

Autor: Lois Duncan

Naționalitate: americană

An apariție: 1974 (2019 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, YA, horror, mister, paranormal

Titlu original: Down a Dark Hall

Număr pagini: 190

Nota goodreads: 3.79

Nota mea: 4/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

PĂREREA MEA

De mult nu am mai citit o carte atât de interesantă ca stil, dar și misterioasă în același timp. Mă așteptam să fie un roman horror, să ți se ridice părul de frică atunci când citești, dar scenele din carte mi s-au părut destul de ok cât să nu inspire frică. Povestea cărții este lină la început, cunoaștem pe unul dintre personaje și pe familia sa. Kit este o tânără adusă la conacul Blackwood pentru studii, dar nu bănuiește nicio clipă ce o va aștepta. La conac mai sosesc încă 3 fete, iar la un moment dat se întâmplă tot felul de lucruri ciudate. Cartea este destulă de scurtă (190 de pagini), se citește repede (am citit-o în 2 zile) și reușește să te captiveze. Plus că este cartea ideală de citit între lecturi complexe care au nevoie de multă atenție și concentrare.

Visa. Știa că visa, pentru că, atunci când se trezea dimineața, impresia viselor încă se ținea strâns de hotarele memoriei sale.

(mai mult…)

Stâlpi de sare – Fadia Faqir


DESCRIERE

Autor: Fadia Faqir

Naționalitate: iordaniană

An apariție: 1996 (2009 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune

Titlu original: Pillars of Salt

Număr pagini: 300

Nota goodreads: 3.75

Nota mea: 5/5

Primită de la: Editura Leda

Puteți găsi cartea AICI
PĂREREA MEA

Dacă ați ști de cât timp îmi doream eu cartea asta, nu v-ar veni să credeți. De ani de zile o urmăresc. Și în sfârșit am primit-o, am citit-o și m-am blocat la recenzie. Am terminat-o de vreo săptămână, dar nu mi-am găsit cuvintele și aveam impresia că va ieși o recenzie forțată pe care eu nu o vreau așa. Așa că am mai stat puțin, m-am gândit și am ajuns la câteva impresii finale. Cartea nu e vastă (are 300 de pagini), dar este extrem de complexă. Este acel de gen de carte pe care o iubești, vrei să o citești lent și uneori vrei să nu te mai tulbure atât. Cum să vă descriu eu acest roman? Este un roman al suferinței și povestea combinată a două femei a căror destin se leagă în ospiciu. Atât de multă suferință în cartea asta, încât cele două femei cedează psihic. Nu am putut să cred ochilor atunci când am citit unele pagini. De multe ori, după 20-30 de pagini, luam câte o mică pauză. Cartea asta m-a durut. M-a durut sufletul și am simțit neputință, furie și frustrare. De ce se cheamă Stâlpi de sare? Este o metaforă și în carte apar referiri la cadavrele de pe fundul Mării Moarte care s-a transformat în sare.

Lăudat fie Domnul, căci toți vom muri în curând.

Cum se poate ca o femeie să fie atât de rău tratată? Să fie o vită de povară care trebuie să sufere? Pe ea cine o apără? Vorbim despre Iordania, o țară în care am înțeles, sper să mă înșel, nici acum lucrurile nu stau prea roz. Maha, una dintre cele două femei, mi se pare o adevărată martiră. Are un frate abuziv, se căsătorește, pierde multe, are și unele bucurii, dar mereu o ia de la capăt. M-a înduioșat un anumit moment din viața ei, petrecut în livada de lămâi și portocali. Căci da, acela era locul în care se refugia și îngrijea cu atâta dragoste niște copăcei.Și relația dintre ea și bietul ei tată, o relație deosebită și exemplu real de devotament. Am plâns și am suferit alături de Maha. Plus că mentalitatea personajelor mi se pare extrem de primitivă și ridicolă de multe ori. Ce poate face o femeie care nu poate rămâne însărcinată? Citiți cartea și aflați. Veți fi șocați.

(mai mult…)

Luminile din septembrie – Carlos Ruiz Zafon


DESCRIERE

Autor: Carlos Ruiz Zafon

Naționalitate: spaniol

An apariție: 1992 ( 2013 la Editura Polirom)

Gen carte: roman, fictiune

Număr pagini: 300

Titlu original: Light of September

Nota goodreads: 3.88

Nota mea : 5/5

Primită de la: Târgul Cărții
PĂREREA MEA

Prima mea întâlnire literară cu Carlos Ruiz Zafon a fost anul trecut, când am citit Marina, un roman care mi-a ridicat mari semne de întrebare. Nu am mai întâlnit stil ca al său în nicio carte citită până acum, la modul sincer. Luminile din septembrie m-au atras în primul rând prin titlul care mi s-a părut promițător, dar și prin coperta destul de sugestivă. Îmi doream mister, acțiune, personaje altfel și ceva să mă captiveze. Ce mi-a plăcut la acest roman? Multe. Ca stil, cartea este un amestec de mister, gotic, suspans și ceva horror. Deși este încadrată la colecția Junior de la editura Polirom, nu cred ca este chiar un titlu potrivit pentru copii. După mine, ar fi mai mult pentru adolescenți. Deși l-am descoperit anul trecut pe autor, pot spune că este unul dintre autorii mei preferați proaspăt descoperiți.

Pe mine mă urăște de fapt. Pe mine mă vrea moartă. Nu e loc pentru amândouă în locul acesta.

Titlul Luminile din septembrie mi s-a părut bine ales, deoarece rezumă foarte bine un mister aparte al cărții. Luminile apar în fiecare an în luna septembrie și îi derutează pe locuitori. Și există de asemenea o legendă unică. Cartea începe destul de lin, iar mai apoi totul se complică. Când Irene și Simone ajung să îl cunoască pe Lazarus, viața lor se schimbă în mod radical. Și nu în modul în care v-ați aștepta. Irene este o tânără care simte primii fiori ai iubirii, alături de Ismael, un băiat care navighează pe mare și o introduce în lumea misterioasă a acesteia. Simone, mama fetei, începe să nutrească sentimente pentru Lazarus, un bărbat aparent atrăgător. Mi s-a părut interesant modul în care acesta a fost construit ca personaj, cât și povestea vieții sale. Există multe mistere legate de el în carte, însă nu voi dezvălui care. Un alt personaj dispare, iar Dorian, fratele lui Irene, are și el parte de mult mister. Sunt multe personaje și, curios, toate m-au fascinat.

(mai mult…)

Casa strâmbă – Agatha Christie

DESCRIERE

Autor: Agatha Christie

Naționalitate: britanică

An apariție: 1947 ( 2018 la Editura Litera)

Gen carte: roman, ficțiune, mister, clasic, polițist

Număr pagini: 305

Titlu original: Crooked House

Nota goodreads: 4.04

Nota mea : 4/5

Puteți găsi cartea aici

Primită de laTârgul Cărții

PĂREREA MEA

De câțiva ani încoace, am citit multe dintre romanele Agathei Christie, cred că vreo 17 la număr, și rămâne în topul recomandărilor pentru care vor mister și ceva polițist. Unele dintre cărțile sale sunt mai bine șlefuite, altele mai puțin, dar toate mi-au plăcut. Revenind la cartea de față, Casa strâmbă, trebuie să recunosc că m-am simțit intrigată. Abia pe parcursul lecturii mi-am dat seama că titlul este perfect metaforic și că de fapt, casa strâmbă este o familie cu foarte multe probleme și dedesubturi. Majoritatea sunt „strâmbe„, în sensul că au tot felul de toane și comportamente ciudate. Ca o observație foarte importantă, cartea are foarte multe personaje. Tați, mame, copii, frați, mătuși, iar fiecare poate ascunde ceva.

Mărturiile copiilor sunt întotdeauna cele mai credibile și trebuie luate în seamă. M-aș baza pe ele oricând.

Fiind un roman polițist, misterul este la el acasă și joacă un rol foarte important. Familia iubitoare de la prima vedere se dovedește a fi cu totul altceva spre final. Cartea începe destul de simplu: Charles dorește să o ia în căsătorie pe Sophia Leonides după întoarcerea lui în Anglia și, ajuns acolo, descoperă că bunicul acesteia a decedat. Ce este și mai straniu este faptul că, deși era un bărbat în vârstă, se ajunge la concluzia că Aristide Leonides a murit otrăvit cu ezerină, o substanță periculoasă. Alături de poliție, Charles pornește în anchetarea membrilor familiei, poartă discuții cu aceștia și ne dezvăluie ceva șocant: fiecare dintre ei avea motiv să îl ucidă pe bătrân. Ni se induce ideea banilor și averea. Ni se spune că  tânăra soție era îndrăgostită de profesorul copiilor din familie. Sau că cei doi fii sau nepoții ar fi urmărit averea. (mai mult…)