Luminile din septembrie – Carlos Ruiz Zafon

DESCRIERE

Autor: Carlos Ruiz Zafon

Naționalitate: spaniol

An apariție: 1995 ( 2012 la Editura Polirom)

Gen carte: roman, ficțiune, mister, YA, horror, gotic

Număr pagini: 248

Titlu original: Las luces de septiembre

Nota goodreads: 3.77

Nota mea : 5/5

Puteți găsi cartea aici

Primită de laTârgul Cărții

PĂREREA MEA

Prima mea întâlnire literară cu Carlos Ruiz Zafon a fost anul trecut, când am citit Marina, un roman care mi-a ridicat mari semne de întrebare. Nu am mai întâlnit stil ca al său în nicio carte citită până acum, la modul sincer. Luminile din septembrie m-au atras în primul rând prin titlul care mi s-a părut promițător, dar și prin coperta destul de sugestivă. Îmi doream mister, acțiune, personaje altfel și ceva să mă captiveze. Ce mi-a plăcut la acest roman? Multe. Ca stil, cartea este un amestec de mister, gotic, suspans și ceva horror. Deși este încadrată la colecția Junior de la editura Polirom, nu cred ca este chiar un titlu potrivit pentru copii. După mine, ar fi mai mult pentru adolescenți. Deși l-am descoperit anul trecut pe autor, pot spune că este unul dintre autorii mei preferați proaspăt descoperiți.

Pe mine mă urăște de fapt. Pe mine mă vrea moartă. Nu e loc pentru amândouă în locul acesta.

Titlul Luminile din septembrie mi s-a părut bine ales, deoarece rezumă foarte bine un mister aparte al cărții. Luminile apar în fiecare an în luna septembrie și îi derutează pe locuitori. Și există de asemenea o legendă unică. Cartea începe destul de lin, iar mai apoi totul se complică. Când Irene și Simone ajung să îl cunoască pe Lazarus, viața lor se schimbă în mod radical. Și nu în modul în care v-ați aștepta. Irene este o tânără care simte primii fiori ai iubirii, alături de Ismael, un băiat care navighează pe mare și o introduce în lumea misterioasă a acesteia. Simone, mama fetei, începe să nutrească sentimente pentru Lazarus, un bărbat aparent atrăgător. Mi s-a părut interesant modul în care acesta a fost construit ca personaj, cât și povestea vieții sale. Există multe mistere legate de el în carte, însă nu voi dezvălui care. Un alt personaj dispare, iar Dorian, fratele lui Irene, are și el parte de mult mister. Sunt multe personaje și, curios, toate m-au fascinat. (mai mult…)

Casa strâmbă – Agatha Christie

DESCRIERE

Autor: Agatha Christie

Naționalitate: britanică

An apariție: 1947 ( 2018 la Editura Litera)

Gen carte: roman, ficțiune, mister, clasic, polițist

Număr pagini: 305

Titlu original: Crooked House

Nota goodreads: 4.04

Nota mea : 4/5

Puteți găsi cartea aici

Primită de laTârgul Cărții

PĂREREA MEA

De câțiva ani încoace, am citit multe dintre romanele Agathei Christie, cred că vreo 17 la număr, și rămâne în topul recomandărilor pentru care vor mister și ceva polițist. Unele dintre cărțile sale sunt mai bine șlefuite, altele mai puțin, dar toate mi-au plăcut. Revenind la cartea de față, Casa strâmbă, trebuie să recunosc că m-am simțit intrigată. Abia pe parcursul lecturii mi-am dat seama că titlul este perfect metaforic și că de fapt, casa strâmbă este o familie cu foarte multe probleme și dedesubturi. Majoritatea sunt „strâmbe„, în sensul că au tot felul de toane și comportamente ciudate. Ca o observație foarte importantă, cartea are foarte multe personaje. Tați, mame, copii, frați, mătuși, iar fiecare poate ascunde ceva.

Mărturiile copiilor sunt întotdeauna cele mai credibile și trebuie luate în seamă. M-aș baza pe ele oricând.

Fiind un roman polițist, misterul este la el acasă și joacă un rol foarte important. Familia iubitoare de la prima vedere se dovedește a fi cu totul altceva spre final. Cartea începe destul de simplu: Charles dorește să o ia în căsătorie pe Sophia Leonides după întoarcerea lui în Anglia și, ajuns acolo, descoperă că bunicul acesteia a decedat. Ce este și mai straniu este faptul că, deși era un bărbat în vârstă, se ajunge la concluzia că Aristide Leonides a murit otrăvit cu ezerină, o substanță periculoasă. Alături de poliție, Charles pornește în anchetarea membrilor familiei, poartă discuții cu aceștia și ne dezvăluie ceva șocant: fiecare dintre ei avea motiv să îl ucidă pe bătrân. Ni se induce ideea banilor și averea. Ni se spune că  tânăra soție era îndrăgostită de profesorul copiilor din familie. Sau că cei doi fii sau nepoții ar fi urmărit averea. (mai mult…)