DESCRIERE
Autor: Agatha Christie
Naționalitate: britanică
An apariție: 1947 ( 2018 la Editura Litera)
Gen carte: roman, ficțiune, mister, clasic, polițist
Număr pagini: 305
Titlu original: Crooked House
Nota goodreads: 4.04
Nota mea : 4/5
PĂREREA MEA
De câțiva ani încoace, am citit multe dintre romanele Agathei Christie, cred că vreo 17 la număr, și rămâne în topul recomandărilor pentru care vor mister și ceva polițist. Unele dintre cărțile sale sunt mai bine șlefuite, altele mai puțin, dar toate mi-au plăcut.
Revenind la cartea de față, Casa strâmbă, trebuie să recunosc că m-am simțit intrigată. Abia pe parcursul lecturii mi-am dat seama că titlul este perfect metaforic și că de fapt, casa strâmbă este o familie cu foarte multe probleme și dedesubturi. Majoritatea sunt „strâmbe”, în sensul că au tot felul de toane și comportamente ciudate. Ca o observație foarte importantă, cartea are foarte multe personaje. Tați, mame, copii, frați, mătuși, iar fiecare poate ascunde ceva.
Fiind un roman polițist, misterul este la el acasă și joacă un rol foarte important. Familia iubitoare de la prima vedere se dovedește a fi cu totul altceva spre final. Cartea începe destul de simplu: Charles dorește să o ia în căsătorie pe Sophia Leonides după întoarcerea lui în Anglia și, ajuns acolo, descoperă că bunicul acesteia a decedat. Ce este și mai straniu este faptul că, deși era un bărbat în vârstă, se ajunge la concluzia că Aristide Leonides a murit otrăvit cu ezerină, o substanță periculoasă.
Alături de poliție, Charles pornește în anchetarea membrilor familiei, poartă discuții cu aceștia și ne dezvăluie ceva șocant: fiecare dintre ei avea motiv să îl ucidă pe bătrân. Ni se induce ideea banilor și averea. Ni se spune că tânăra soție era îndrăgostită de profesorul copiilor din familie. Sau că cei doi fii sau nepoții ar fi urmărit averea.
Cine să fie adevăratul criminal? Recunosc că am suspectat-o și pe cea mai mică membră a familiei, pe Josephine. Dar după ce este găsită lovită la cap, am încercat să îmi concentrez atenția asupra celorlalte personaje. Finalul mi s-a părut destul de previzibil, deoarece am ghicit oarecum spre final ce s-a întâmplat de fapt. Nu este chiar cea mai bună carte a Agathei, dar eu zic că merită citită.
Are un stil ușurel, mult dialog, personaje pe care le veți urî/iubi și va fi o lectură perfectă pentru serile în care vreți să vă relaxați sau în weekend. Veți descoperi intrigi, povești interesante și poate veți fi curioși să citiți și alte cărți ale Agathei Christie. Este o carte drăguță pe care nu trebuie să o ocoliți. 4/5 steluțe din partea mea pe goodreads.