Anotimpul ploilor – Tatiana de Rosnay (recenzie)

Autor: Tatiana de Rosnay

Naționalitate: franceză

An apariție: 2018 ( 2019 la Editura Litera)

Gen carte: roman, ficțiune, istoric

Număr pagini: 272

Titlu original: The Rain Watcher

Nota goodreads: 3.19

Nota mea : 3/5

Puteți găsi cartea aici

Primită de la: Târgul Cărții

DESCRIERE

PĂREREA MEA

Tatiana de Rosnay este o scriitoare franceză cu multe romane publicate, dar din păcate, cu doar trei  romane traduce în limba română: Se numea Sarah, Vieți secrete și Anotimpul ploilor. Pe primele două le am în bibliotecă de câteva luni, iar pe al treilea l-am citit în luna martie. Ultima perioadă nu a fost o perioadă prea bună pentru citit, deși se presupune că mulți lucrăm de acasă și avem timp să citim acele cărți pe care le plănuiam de ceva timp. În ultima lună simt o tensiune în jur din cauza virusului care și-a pus de gând să distrugă omenirea și astfel cheful de lectură s-a diminuat. Însă încerc să trec peste asta cât de mult pot și să nu fiu tristă. Cărțile sunt lumi în care ne putem regăsi, iar o carte bună ne poate aduce zâmbetul pe buze și da o bună dispoziție.

Revenind la Anotimpul ploilor, vreau să vă spun că este o carte care se citește ușor și cu un stil ok. Are 272 de pagini, iar scrisul mare nu mi-a dat absolut deloc bătăi de cap. Având în vedere că sunt unele cărți cu un scris atât de mic, iar lectura merge prea anevoios. Mi-a plăcut cartea asta destul de mult, dar la final mi-aș fi dorit mult mai mult. Franța, Paris, atmosferă apocaliptică, inundații, frici, o familie nevoită să înfrunte mai multe întâmplări neprevăzute. Parcă este o cartea potrivită pentru această perioadă.

Temele cărții sunt multiple, dar în prim plan avem relațiile familiale. Familia Malegarde sosește la Paris pentru a sărbători ziua de naștere a lui Paul, capul familiei. La această reuniune se alătură și soția sa, dar și cei doi copii, fiul Linden și fiica Tilia. Paul este un renumit arboricultor și alege numele celor doi copii într-un mod interesant.

Ar fi multe de zis despre personaje, însă cel mai mult mi-a atras atenția Linden, un tânăr cu o viață altfel. El are o relație cu un bărbat și întreaga sa viață s-a luptat cu prejudecățile celor din jur. Are o relație specială cu Tilia, sora lui, însă față de părinți simte o anume stânjeneală. Un anumit moment din carte îi va demonstra lui Linden că fiecare lucru trebuie făcut la timpul lui, până nu este prea târziu.

Pe mine m-a impresionat finalul, deși am tot sperat că nu va fi cel rezervat de scriitor. Este o carte drăguță, conține niște lecții de viață și chiar dacă nu este cine știe  ce capodoperă literară, poate fi citită pentru descrierile sale destul de complexe și pentru poveștile de viață ale acestor personaje. Avem patru oameni, patru destine și evenimente care îi unesc. Să fie ele fericite? Triste? Citiți și veți afla singuri. 

CITATE

Tatăl lui îl iubește. Forța acelei iubiri e tot ce știe. E tot ce vede.

Nu înțelegeam moartea. Nu știam ce e. Puteam s-o cântăresc doar prin absența hohotului de râs al bunicului. Dar nu știam cât de curând urma să văd moartea.