Autor: Tatiana de Rosnay
Naționalitate: franceză
An apariție: 2006 (2016 la Editura Litera )
Gen carte: roman, ficțiune, istorie
Titlu original: Elle s’appelait Sarah
Număr pagini: 300
Nota goodreads: 4.16
DESCRIERE
Paris, iulie 1942: Sarah, o fetiță evreică în vârstă de zece ani, este arestată în toiul nopții, împreună cu părinții ei, de poliția franceză, dar nu înainte de a-și încuia fratele în ascunzătoarea lor secretă, convinsă fiind că se va întoarce după numai câteva ore pentru a-l eliberă.
Paris, mai 2002: Julia, o jurnalistă americană, stabilită de mulți ani la Paris și măritată cu un francez, trebuie să scrie un articol despre razia de la Vel’ d’Hiv, cu ocazia comemorării a șaizeci de ani de la acest eveniment de tristă amintire în istoria Franței. În timpul investigației sale, Julia descoperă întâmplător o serie de secrete de familie adânc îngropate, care o leagă de Sarah, și simte nevoia de a reconstitui destinul tragic al feței. Pe măsură ce se adâncește în trecutul ei, lucrurile pe care le află o tulbură și o fac să-și pună întrebări cu privire la propria existența.
PĂREREA MEA
Tatiana de Rosnay este o scriitoare de origine franceză care promite mult, iar scris de ea am citit până acum Anotimpul ploilor, o carte care nu prea s-a ridicat la așteptările mele. Deși putea fi o super carte. Se numea Sarah este o carte extraordinară ce a fost ecranizată în 2010.
Volumul a apărut la editura Litera în colecția Blue Moon, în 2016. Are 300 de pagini și are un stil accesibil, citindu-se repede. Ca teme abordate, întâlnim războiul, familia, iubirea; cadrul desfășurării acțiunii este Franța și Italia. Titlul mi s-a părut bine ales, deoarece face referire la un personaj-cheie al cărții, Sarah. Cine a fost Sarah și ce rol joacă ea în carte?
Cartea cuprinde două planuri narative; prima dată avem anul 1942, al Doilea Război Mondial, iar apoi prezentul, adică perioada 2002-2005. Personajele sunt frumos construite și citisem înainte de a începe cartea că sunt cititori pe care i-a plictisit viața unui alt personaj. Și aici mă refer la Julia, o femeie matură care se va redescoperi pe parcursul cărții. Contrar așteptărilor mele, chiar mi-a plăcut mult de Julia. Cum spuneam, personajele-cheie ale cărții sunt Sarah și Julia, două personaje frumos construite.
Ca personaj, Julia este un personaj puternic care va descoperi ce vrea și se va maturiza mult mai mult ca la început. Are un soț, o fiică și la un moment, se afla într-un moment de cumpănă. Oare va lua cele mai bune decizii? Eu zic că da. Și dacă veți citi, veți vedea despre ce vorbesc.
Pe de altă parte, Sarah, este o fetiță evreică care va fi luată împreună cu familia ei și trimisă în lagăr. Dar are un înger păzitor care o va proteja și va avea grijă ca viața ei să se schimbe complet. Mi se pare greu să vorbesc despre cartea asta fără să da niciun detaliu. Le-am admirat pe cele două, dar l-am antipatizat profund pe Bertrand, soțul Juliei. Mi s-a părut arogant și foarte egoist. Nu mi-au plăcut alegerile pe care le face la final. Deloc. Și chiar l-am condamnat pentru asta.
Ce au Sarah și Julia în comun? Sunt puternice, iau decizii importante și zic eu, corecte. Plus că sunt influențate oarecum de trecut și au dorința de a merge mai departe orice ar fi. Recomand călduros să citiți această carte, mai ales dacă iubiți poveștile de viață și cărțile inspirate din război/holocaust.
CITATE
Soțul meu nu știe cine sunt. Nu-mi știe povestea. Dar eu nu pot să uit.
Chipul palid al mamei ei, albastrul uimitor al ochilor. Umbra unui zâmbet.