Currently Browsing: books

Spre marginea luminoasă a lumii – Eowyn Ivey

Autor: Eowyn Ivey

Naționalitate: americană

An apariție: 2016

Număr pagini: 445

Titlu original: To The Bright Edge Of The World

Nota mea: 4/5

Gen carte: ficțiune istorică, realism magic, aventură

Notă goodreads: 4.15

Primită de la: librăria online Libmag

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

În iarna anului 1885, colonelul Allen Forrester, erou de război, conduce un mic grup într-o expediție considerată imposibila: explorarea imensului și sălbaticului Teritoriu Alaska. Allen își consemnează minuțios experiențele extraordinare în speranța ca jurnalele sale vor ajunge la Sophie, soția sa însărcinată, rămasă acasă, în cazul în care el nu va supraviețui. Colonelul și oamenii săi se aventurează în amonte pe râul Wolverine, descoperind o lume de o frumusețe incredibilă, dar și înfruntând primejdii pe care nu și le-ar fi putut închipui. Pe măsură ce cartografiază teritoriul și adună informații de la triburile de indieni, sfidând mereu pericolul de a muri de foame, exploratorii nu reușesc sa scape de sentimentul ca o forța superioară, misterioasă le amenință permanent existența.

PĂREREA MEA

De aceeași autoare eu am mai citit o carte care se numește Copila de zăpadă, o carte foarte frumoasă pe care am citit-o acum doi ani, după Paște, când timp de câteva zile a nins puternic. Romanul despre care vreau să vă vorbesc acum, Spre marginea luminoasă a lumii, a fost pentru mine o lectură puternică, aparte și o adevărată aventură. Este o lectură mai potrivită pentru anotimpul rece, însă mie mi-a făcut o mare plăcere să călătoresc în Alaska alături de personaje. Este o ficțiune istorică, dar se încadrează și în realismul magic, deoarece apar și niște elemente cu tentă fantastică. Este o carte mai grosuță (445 de pagini), dar asta nu m-a împiedicat să mă bucur de lectură. Fiind vacanță, a venit la momentul oportun. Cartea este foarte complexă, în sensul că are multe personaje și mai multe planuri care sunt prezentate pe rând. Titlul cărții este o metaforă a călătoriei pe un tărâm necunoscut, cu referiri la albul din Alaska (marginea luminoasă a lumii). De asemenea, tema principală este călătoria. (mai mult…)

Te voi iubi mereu – Heidi McLaughlin

Autor: Heidi McLaughlin

Naționalitate: americană

An apariție: 2012 (2018 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, romance

Titlu original: Forever My Girl

Notă goodreads: 4.01

Număr pagini: 256

Nota mea: 5/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Nu credeam să ajung star rock. Îmi planificasem deja întreaga mea viață. Să joc fotbal în facultate. Apoi în NFL (National Football League). Să mă însor cu iubita mea din liceu și să trăim fericiți până la adânci bătrâneți. Am frânt două inimi în ziua în care i-am spus că plec. Eram tânar. Am luat decizia corectă pentru mine, dar greșită pentru noi. M-am dedicat total muzicii, dar am uitat de ea, de parfumul ei, de zâmbetul ei.

Iar acum mă întorc. După 10 ani. Sper să îi pot explica totul după atâta timp.

Tot pe ea o voi iubi mereu!

PĂREREA MEA

Despre această carte am auzit doar păreri pozitive, dar nu mi-am imaginat nicio secundă că mă va captiva atât de tare cum nu a făcut-o aproape nicio carte în 2019. Eram sigură că o să îmi placă și că voi ajunge să o recomand și altora. Nu are un număr mare de pagini (256 de pagini) și se citește repede. Cartea are un scris destul de mare, are un stil lejer și te captivează de la început. Mi-a plăcut foarte mult și coperta cărții și am ales să o citesc pentru că de ceva timp nu am mai citit cărți de acest gen, adică romantice. Cartea face parte din seria Beaumont și este foarte captivantă. Printre temele cărții se numără iubirea, familia, copilăria, prietenia și mi-a plăcut foarte mult modul în care acestea au fost îmbinate. Romanul este un amalgam de emoții, de la tristețe, uneori furie, la speranță și bucurie. Practic, această carte te face să te mai îndrăgostești din nou, fie de cel pe care îl iubești acum, fie să îți dorești asta cât de curând dacă nu ai pe cineva. (mai mult…)

Amantul japonez – Isabel Allende

Autor: Isabel Alllende

Naționalitate: chilian-americană

An apariție: 2015

Gen carte: roman, ficțiune, romance

Titlu original: El amante japonés

Notă goodreads: 3.81

Număr pagini: 292

Nota mea: 4/5

PREZENTARE

Isabel Allende: 21 de cărți publicate, traduceri în peste 35 de limbi; peste 65 de milioane de exemplare vândute; 12 doctorate onorifice; 50 de premii în peste 15 țări; 2 filme de succes realizate după romanele ei.

O dublă poveste de dragoste, la distanță de mai bine de jumătate de secol, se dezvăluie treptat în Amantul japonez. Scris cu aceeaşi atenţie pentru amănuntul istoric şi profundă înţelegere a personajelor care au constituit dintotdeauna marca lui Isabel Allende, romanul Amantul japonez semnalează întoarcerea autoarei la povestea clasică, de largă respiraţie, fiind totodată un omagiu emoţionant adus sufletului omenesc şi stăruinţei în dragoste, într-o lume a necontenitelor schimbări.

În 1939, când Polonia e amenințată de nazism, Alma Belasco e trimisă de părinți să trăiască la San Francisco, alături de mătușa și de unchiul ei, care locuiesc într-un conac opulent. Inițial timorată de noua ei familie și incapabilă să se integreze, Alma va avea în cele din urmă o legătură profundă, pentru toată viața, cu fiul grădinarului familiei, Ichimei. După atacul japonezilor de la Pearl Harbor, cei doi sunt despărțiți cu cruzime, iar Ichimei ajunge într-un lagăr, împreună cu familia sa. Multe decenii mai târziu, Alma e una dintre bătrânele excentrice care populează azilul de lux Lark House din San Francisco. Cu răbdare și infinită tandrețe, Irina Bazili, o tânără îngrijitoare din Republica Moldova cu o istorie tristă în propria biografie, ajunge să descopere treptat povestea de dragoste dintre Alma și Ichimei și își găsește în ea izbăvirea.

PĂREREA MEA

De această autoare eu am mai citit încă două cărți și anume, Zorro și Casa spiritelor, două romane interesante, dar care pe mine nu m-au impresionat în mod deosebit atunci când le-am citit. Dar acum, după mai mulți ani de lecturi de toate felurile, cred că aș fi apreciat mult mai mult respectivele cărți. Revenind la cartea despre care vreau să vă vorbesc acum, trebuie să vă spun de la început că mi-a întrecut așteptările. Allende are un stil de a scrie altfel, așa că ori îți place, ori nu. Eu cred că mă situez undeva la mijloc, deoarece încă nu am citit o carte de a sa care să mă captiveze 100%. Dar nu se știe în viitor. M-a intrigat foarte tare titlu, Amantul japonez, și deși o aveam de luni bune în bibliotecă, nu m-am putut hotărî să o citesc. Dar, hei, a venit primăvara, soare, flori, și am zis că, gata, o citesc să văd despre ce e vorba. Mi s-a părut o carte cu tentă erotică după titlu, dar nu e așa. Ne vorbește în primul rând despre o dragoste ciudată care dăinuie după mulți ani. (mai mult…)

« Older Entries