Currently Browsing: books

Cel care mă așteaptă – Parinoush Saniee

Autor: Parinoush Saniee

Naționalitate: iraniană

An apariție: 2002

Număr pagini: 392

Titlu original: Sahm-e man

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

Povestea romanului Cel care ma așteaptă este una emblematică pentru destinul femeilor din Iran. Evenimentele debutează în anul 1979, cu puțin timp înainte de revoluția iraniană, și se concen­trează asupra vieții unei femei obligate să se descurce singură, cu trei copii, într-un oraș dezbinat de conflicte politice și religioase, aflat într-o permanentă stare de instabilitate și nesiguranță. La vârsta adolescenței, protagonista romanului, Masumeh, se îndră­gostește de un tânăr, în drumul ei spre școală. Deși relația lor este inocenta – cei doi abia dacă îndrăznesc sa schimbe câteva priviri –, iubirea ii este descoperită, iar ea ajunge să fie măritată cu forța. Din fericire, se nimerește să aibă un soț care ii permite să-și continue studiile și care, spre deosebire de bărbații din pro­pria ei familie, nu încearcă sa-i controleze viata pas cu pas. Treptat, Masumeh descoperă ca soțul ei are cu totul alte preocupări decât familia și ca idealurile și obiectivele sale politice ii pun viata în pericol, forțând-o să trăiască într-o continuă stare de îngrijorare și neliniște.

PĂREREA MEA

Aveam cartea de mult timp pe lista mea, mereu am amânat-o, nu știu de ce, mai ales că am auzit doar păreri pozitive despre ea. Cu ocazia unui club de carte de pe internet, m-am hotărât să îi dau o șansă. Am plecat la drum cu așteptări ridicate și vreau să vă zic că am fost extrem de surprinsă de cât de mult mi-a plăcut! Temele cărții sunt multiple, de la destinul uman, substratul social și politic până la relațiile de dragoste și familie. Titlul este aparent neclar, dar abia la final aflăm de fapt de ce se numește așa. Cartea asta m-a fermecat pur și simplu, m-a șocat la unele scene, mi-a adus lacrimi în ochi, atât de tristețe, cât și de bucurie. Personajele sunt numeroase, nu le voi enumera pe toate, ci doar mă voi axa pe cele care mi s-au părut simbolice. Cartea are cam tot ce vrei: povești de familie și de dragoste, suspans, mister, acțiune alertă, multe momente în care stai cu sufletul la gură, nerăbdător să afli ce urmează. Stilul cărții este captivant, iar cartea este scrisă la persoana I, naratoarea fiind Masumeh sau Masum, personajul feminin principal.

Eram chinuită de gândul fix că trebuie să‑mi petrec tot restul vieţii cu străinul acela. Şi apoi, unde plecase în miezul nopţii ? Poate la părinţi acasă, să se plângă că‑l respinsesem… Şi dacă mama lui ar fi venit să mă întrebe de ce‑l alungasem, ce i‑aş fi răspuns ?

Dintre personaje, preferata mea este Masum, o tânără care trece prin tot felul de stări și situații: de la fiorii primii iubiri, la căsătorie forțată, luptă pentru supraviețuire, apariția copiilor, decizii decisive. Masum este o eroină a Iranului, puternică, luptătoare, se ridică de fiecare dată când este doborâtă (mai ales pentru copii), deși trece prin situații dure. Majoritatea personajelor cunosc suferința și lupta pentru supraviețuire. Saed, un alt personaj-cheie al cărții, este de admirat (într-un fel) pentru felul său de a fi, dar spre final l-am condamnat pentru deciziile greșite de la început. Tatăl lui Masum este un alt personaj pe care l-am adorat, mai ales pentru relația deosebită pe care o avea cu fiica sa, el fiind sprijinul său moral. Copiii lui Masum au personalități puternice, dar vai, evoluează în moduri la care nu mă așteptam. Finalul cărții mi s-a părut total neașteptat și îmi venea să dau cu cartea de pământ la propriu. Hamid are părțile lui bune, dar preocupat doar de el, nu apreciază ce are, iar pentru asta își primește răsplata.

Dar dorul acela nu mă părăsise niciodată, nici când sufeream de foame ; doar îl lăsasem într‑un ungher al minţii, ca să rezolv problemele mai urgente şi acum aveam dreptul să simt mai acut ca niciodată dorinţa de a‑mi revedea fiul.

Iranul este o societate bazată pe reguli ce marginalizează și umilesc femeia, ea fiind un obiect pus la vânzare, lipsit de sentimente și status social. Masum este un exemplu pentru noi toți și ar trebui să înțelegem odată pentru totdeauna că suntem norocoși că trăim într-o țară liberă. Libertatea este o comoară și trebuie să conștientizăm asta!Sunt foarte multe de zis, nu mă întind prea mult, ci doar vreau să subliniez că mi-a plăcut foarte mult această carte și cu siguranță o voi plasa în topul cărților citite în 2018. Nu știu încă dacă va fi pe primul loc, mai am de citit câteva cărți până atunci. V-o recomand călduros și dacă sunteți pasionați de cărți ce au drept subiect Iranul, statutul femeii din trecut în țara asta sau pur și simplu vreți o carte care vă pune inima pe jar, nu o ocoliți! Are și pagini mai triste, mai dure, dar viața nu e făcută doar din roz și soare, nu-i așa? O recomand călduros! Pe lista mea am și Tatăl celuilalt copil, o carte pe care sunt nerăbdătoare să o citesc!

Erori în folosirea semnelor de punctuație și de ortografie în limbajul cotidian – Ilie-Ștefan Rădulescu

Autor: Ilie-Ștefan Rădulescu

An apariție: 2018 la Editura Corint 

Număr pagini: 479

Primită de laEditura Corint

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

După primele două volume, consacrate folosirii greșite fie a unor semne de punctuație, fie a unor semne de ortografie (conținând exemple din presa scrisă și audiovizuală a anilor 2001-2011), lucrarea de față (bazată pe extrase selectate din presa ultimilor ani) reflectă, conjugate, citate din ambele sisteme de semne grafice (respectiv virgula, punctul, două puncte, ghilimelele, linia de pauză, cratima, blancul, apostroful, majuscula, minuscula), utilizate în scrierile românești actuale.

Cele aproximativ două sute de erori de punctuație – care apar în lucrare – oglindesc cultura gramaticală precară a utilizatorilor, incapacitatea lor (chiar dacă au studii superioare) de a întrebuința corect, în enunț (propoziție sau frază), regulile de punctuație, pentru a marca, în mod corect, în scris, pauzele, intonația sau întreruperea șirului vorbirii. În general, folosirea greșită ori aberantă, precum și omiterea semnelor de punctuație duc nu numai la confuzii nedorite, ci și la denaturarea fondului de idei și afectiv al comunicării. Citatele din carte, comentate și corectate literar, ilustrează pe deplin acest lucru.

PĂREREA MEA

Lucrarea de față este o noutate științifică apărută la Editura Corint și este o adevărată comoară, în sensul că puteți găsi în cuprinsul său exemple de greșeli comentate și corectate  în folosirea semnelor de punctuație și ortografie. Exemplele sunt numeroase, pe înțelesul nostru și ceea ce mi s-a părut interesant este faptul că multe dintre greșeli sunt întâlnite în viața de zi cu zi. Mulți dintre noi nu sunt suntem conștienți de aceste erori și cred că merită să răsfoim o astfel de lucrare, măcar pentru cultura noastră generală și din dorința de a învăța lucruri noi. (mai mult…)

Confesiunile unei fete rele – Anays M.

Autor: Anays M.

Naționalitate: română

An apariție: 2018

Număr pagini: 128

Titlu original: Confesiunile unei fete rele

Nota mea: 3/5

Primită de la: autoare

Puteți găsi cartea AICI

DESCRIERE

Sunt Anays M. Așa mi se spune aproape dintotdeauna. Parcă nici nu-mi mai știu numele real. Dar nu-mi pasă. Nu-mi trebuie un nume gol. Îmi trebuie un trup gol. Cred că în jurul acestei nevoi mi-am construit o mare parte din viață. Un trup gol în care să bată o inimă impulsivă. Asta caut. Asta vânez. Nu, nu aștept, precum alte femei, să fiu văzută, băgată în seamă și, eventual, cucerită. Eu mă duc la țintă, eu știu ce vreau și ce-mi trebuie. Îmi iau singură, nu stau ca nimeni să-mi dea ceva pe tavă, fie ea tavă de argint. Nu mai fac de mult greșeala să gândesc despre mine că sunt o reprezentantă a sexului slab și să mă împăunez cu debilitățile lui.

PĂREREA MEA

Cartea este scurtă (are 128 de pagini), se citește foarte repede și la asta ajută și stilul său. Îmbracă forma unui jurnal, în cadrul căruia facem cunoștință cu Anays, o femeie hotărâtă care găsește puterea să pună punctul pe i și să își trăiască viața total lipsită de prejudecăți. Cum mi s-a părut mie cartea? Pe lângă faptul că am citit-o în vreo 2 ore, am găsit în ea multe idei în care cred că orice persoană de gen feminin s-ar recunoaște. Titlul mi s-a părut bine ales, deoarece Anays își arată mult în această carte fața de fată rea, fata care face ce dorește, când dorește și cum. Relațiile sale cu bărbații sunt un pic tumultoase, iar anumite scene din carte cred că au fost prea erotice pentru gustul meu. Sunt un om mai pudic, mai rezervat și recunosc că unele scene m-au făcut să roșesc puțin. (mai mult…)

« Older Entries Next Entries »