În acest an am reușit să citesc 77 de cărți, deși inițial mi-am propus 60 de cărți. Înainte îmi propuneam și 100, dar eram dezamăgită dacă nu reușeam să le citesc pe toate. Dintre cele 77, unele mi-au plăcut foarte mult, altele mai puțin, iar altele m-au dezamăgit. Mulțumesc prietenilor și colaboratorilor care mi-au oferit cărți în acest an și aștept cu nerăbdare următorul an, sper eu încărcat de surprize pozitive.
Topul 10 al cărților citite este:
Topul cărților citite de voi în 2018 cum arată?
Autor: Khaled Hosseini
Naționalitate: afgană
An apariție: 2012
Număr pagini: 417
Titlu original: And The Mountains Echoed
Nota mea: 4/5
Primită de la: librăria online Libmag
O puteți găsi AICI
PREZENTARE
O poveste spusă de-a lungul mai multor generaţii care gravitează nu doar în jurul părinţilor şi copiilor, dar şi a fraţilor şi surorilor, a verilor şi a tuturor celor ce au grijă de ceilalţi, ŞI MUNŢII AU ECOU explorează nenumăratele feluri în care membrii familiei iubesc, jignesc, respectă, înşală, surprind şi se sacrifică unii pentru ceilalţi, atunci când contează cel mai mult. Urmărind diversele personaje şi ramificaţiile vieţilor acestora, alegerile şi iubirile fiecăruia, de-a lungul mai multor generaţii, peste tot în lume – de la Kabul la Paris, de la San Francisco până în Insula Tinos din Grecia – povestea se extinde gradual, devenind din ce în ce mai emoţionantă, mai complexă şi mai puternică cu fiecare pagină parcursă.
PĂREREA MEA
Este prima carte a lui Khaled Hosseini pe care eu o citesc, iar pe lista mea mai am Splendida cetate a celor o mie de sori și Vânătorii de zmeie. Am auzit că cea de față nu e chiar cea mai bună dintre ele, dar am zis totuși să o citesc și să văd ce impresie îmi face. Este o carte care începe foarte frumos, cu un basm, cu niște copii care sunt fascinați de poveștile tatălui, ca mai apoi totul să se schimbe. Deși începe minunat, apar apoi tot felul de situații care schimbă cursul cărții. Totul se complică, apar momente mai nefericite, personajele trec prin tot felul de schimbări. (mai mult…)
Autor: Parinoush Saniee
Naționalitate: iraniană
An apariție: 2002
Număr pagini: 392
Titlu original: Sahm-e man
Nota mea: 5/5
DESCRIERE
Povestea romanului Cel care ma așteaptă este una emblematică pentru destinul femeilor din Iran. Evenimentele debutează în anul 1979, cu puțin timp înainte de revoluția iraniană, și se concentrează asupra vieții unei femei obligate să se descurce singură, cu trei copii, într-un oraș dezbinat de conflicte politice și religioase, aflat într-o permanentă stare de instabilitate și nesiguranță. La vârsta adolescenței, protagonista romanului, Masumeh, se îndrăgostește de un tânăr, în drumul ei spre școală. Deși relația lor este inocenta – cei doi abia dacă îndrăznesc sa schimbe câteva priviri –, iubirea ii este descoperită, iar ea ajunge să fie măritată cu forța. Din fericire, se nimerește să aibă un soț care ii permite să-și continue studiile și care, spre deosebire de bărbații din propria ei familie, nu încearcă sa-i controleze viata pas cu pas. Treptat, Masumeh descoperă ca soțul ei are cu totul alte preocupări decât familia și ca idealurile și obiectivele sale politice ii pun viata în pericol, forțând-o să trăiască într-o continuă stare de îngrijorare și neliniște.
PĂREREA MEA
Aveam cartea de mult timp pe lista mea, mereu am amânat-o, nu știu de ce, mai ales că am auzit doar păreri pozitive despre ea. Cu ocazia unui club de carte de pe internet, m-am hotărât să îi dau o șansă. Am plecat la drum cu așteptări ridicate și vreau să vă zic că am fost extrem de surprinsă de cât de mult mi-a plăcut! Temele cărții sunt multiple, de la destinul uman, substratul social și politic până la relațiile de dragoste și familie. Titlul este aparent neclar, dar abia la final aflăm de fapt de ce se numește așa. Cartea asta m-a fermecat pur și simplu, m-a șocat la unele scene, mi-a adus lacrimi în ochi, atât de tristețe, cât și de bucurie. Personajele sunt numeroase, nu le voi enumera pe toate, ci doar mă voi axa pe cele care mi s-au părut simbolice. Cartea are cam tot ce vrei: povești de familie și de dragoste, suspans, mister, acțiune alertă, multe momente în care stai cu sufletul la gură, nerăbdător să afli ce urmează. Stilul cărții este captivant, iar cartea este scrisă la persoana I, naratoarea fiind Masumeh sau Masum, personajul feminin principal.
Eram chinuită de gândul fix că trebuie să‑mi petrec tot restul vieţii cu străinul acela. Şi apoi, unde plecase în miezul nopţii ? Poate la părinţi acasă, să se plângă că‑l respinsesem… Şi dacă mama lui ar fi venit să mă întrebe de ce‑l alungasem, ce i‑aş fi răspuns ?
Autor: Ilie-Ștefan Rădulescu
An apariție: 2018 la Editura Corint
Număr pagini: 479
Primită de la: Editura Corint
Puteți găsi cartea AICI
PREZENTARE
După primele două volume, consacrate folosirii greșite fie a unor semne de punctuație, fie a unor semne de ortografie (conținând exemple din presa scrisă și audiovizuală a anilor 2001-2011), lucrarea de față (bazată pe extrase selectate din presa ultimilor ani) reflectă, conjugate, citate din ambele sisteme de semne grafice (respectiv virgula, punctul, două puncte, ghilimelele, linia de pauză, cratima, blancul, apostroful, majuscula, minuscula), utilizate în scrierile românești actuale.
Cele aproximativ două sute de erori de punctuație – care apar în lucrare – oglindesc cultura gramaticală precară a utilizatorilor, incapacitatea lor (chiar dacă au studii superioare) de a întrebuința corect, în enunț (propoziție sau frază), regulile de punctuație, pentru a marca, în mod corect, în scris, pauzele, intonația sau întreruperea șirului vorbirii. În general, folosirea greșită ori aberantă, precum și omiterea semnelor de punctuație duc nu numai la confuzii nedorite, ci și la denaturarea fondului de idei și afectiv al comunicării. Citatele din carte, comentate și corectate literar, ilustrează pe deplin acest lucru.
PĂREREA MEA
Lucrarea de față este o noutate științifică apărută la Editura Corint și este o adevărată comoară, în sensul că puteți găsi în cuprinsul său exemple de greșeli comentate și corectate în folosirea semnelor de punctuație și ortografie. Exemplele sunt numeroase, pe înțelesul nostru și ceea ce mi s-a părut interesant este faptul că multe dintre greșeli sunt întâlnite în viața de zi cu zi. Mulți dintre noi nu sunt suntem conștienți de aceste erori și cred că merită să răsfoim o astfel de lucrare, măcar pentru cultura noastră generală și din dorința de a învăța lucruri noi. (mai mult…)
Autor: Anays M.
Naționalitate: română
An apariție: 2018
Număr pagini: 128
Titlu original: Confesiunile unei fete rele
Nota mea: 3/5
Primită de la: autoare
Puteți găsi cartea AICI
DESCRIERE
Sunt Anays M. Așa mi se spune aproape dintotdeauna. Parcă nici nu-mi mai știu numele real. Dar nu-mi pasă. Nu-mi trebuie un nume gol. Îmi trebuie un trup gol. Cred că în jurul acestei nevoi mi-am construit o mare parte din viață. Un trup gol în care să bată o inimă impulsivă. Asta caut. Asta vânez. Nu, nu aștept, precum alte femei, să fiu văzută, băgată în seamă și, eventual, cucerită. Eu mă duc la țintă, eu știu ce vreau și ce-mi trebuie. Îmi iau singură, nu stau ca nimeni să-mi dea ceva pe tavă, fie ea tavă de argint. Nu mai fac de mult greșeala să gândesc despre mine că sunt o reprezentantă a sexului slab și să mă împăunez cu debilitățile lui.
PĂREREA MEA
Cartea este scurtă (are 128 de pagini), se citește foarte repede și la asta ajută și stilul său. Îmbracă forma unui jurnal, în cadrul căruia facem cunoștință cu Anays, o femeie hotărâtă care găsește puterea să pună punctul pe i și să își trăiască viața total lipsită de prejudecăți. Cum mi s-a părut mie cartea? Pe lângă faptul că am citit-o în vreo 2 ore, am găsit în ea multe idei în care cred că orice persoană de gen feminin s-ar recunoaște. Titlul mi s-a părut bine ales, deoarece Anays își arată mult în această carte fața de fată rea, fata care face ce dorește, când dorește și cum. Relațiile sale cu bărbații sunt un pic tumultoase, iar anumite scene din carte cred că au fost prea erotice pentru gustul meu. Sunt un om mai pudic, mai rezervat și recunosc că unele scene m-au făcut să roșesc puțin. (mai mult…)
Autor: Russel Newell
Naționalitate: americană
An apariție: 2015 (2018 la Editura Leda )
Gen carte: roman, ficțiune, thriller, mister
Număr pagini: 479
Nota mea: 3/5
Primită de la: Editura Corint
Puteți găsi cartea AICI
PREZENTARE
Ziua de Crăciun, 1977. Băiețelul unui om de afaceri de succes dispare. Astfel începe călătoria lui Gus Delaney de a încerca să-i găsească fiul și să afle ce s-a întâmplat. A fost răpit? Mai trăiește? Este fosta soție implicată? Când polițiștii încep să-l considere pe Gus suspect, acesta pierde tot și se prăbușește de pe culmile succesului – acolo unde toată lumea îl idolatriza – în propriul iad pe pământ, abandonat și singur. Între timp, băiatul său, Jack, este luat de niște oameni ciudați și dus într-un loc năucitor. I se spune că a fost ales și trebuie să uite tot ceea ce a trăit până în acel moment. Izolat de lumea pe care o cunoștea, Jack învață să nu-i mai amintească de tatăl despre care crede că nu îl caută, până ce sentimente neobișnuite și interzise, alături de revelația unui secret întunecat, îl fac să se îndoiască de toate lucrurile în care crezuse cândva.
„Ritmul alert al povestirii o face să fie palpitantă […], iar ancheta poliției în cazul copilului dispărut – desfășurată fără ajutorul tehnologiei moderne – pare autentică în fiecare detaliu. Un thriller de primă clasă, în stilul lui Joseph Finder.” Kirkus Reviews
„Un roman superb scris. O lectură captivantă de la început până la sfârșit.” Indie Reader
PĂREREA MEA
Sunt tentată în ultima perioadă să citesc tot mai multe thrillere, cărți polițiste sau romane care promit mister, suspans și multă acțiune. M-au atras foarte tare coperta minunată și titlul promițător al cărții, iar acest lucru m-a făcut să încep Băiatul și misterioasa dispariție cu multă nerăbdare. Prietenii mei de la editura Leda sunt o binecuvântare pentru orice cititor, iar eu vreau să le mulțumesc că mi-au oferit șansa de a descoperi acest roman. Nu este un roman prea subțirel (are 479 de pagini), dar să știți că are un stil ușor și se citește repede. Acțiunea cărții curge lin, facem cunoștință cu personajele, aflăm multe detalii despre ele, iar mai apoi unul dintre ele dispare. Recunosc că mă așteptam să se pună accentul mai mult pe dispariția lui Jack și mai puțin pe anumite aspecte. De asemenea, finalul mi s-a părut mult prea brusc și neverosimil. Mi s-a părut că la final autorul s-a grăbit. (mai mult…)