Currently Browsing: citit

În ritmul inimii – Mark Burnell

Autor: Mark Burnell

Naționalitate: britanică

An apariție: 1999 (2020 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, mister, thriller

Titlu original: The Rhythm Section

Număr pagini: 528

Nota goodreads: 3.45

Nota mea: 3/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

DESCRIERE

Stephanie Patrick este răvășită de moartea familiei ei într-un accident aviatic. Atunci când descoperă că prăbușirea aeronavei a fost provocată nu de o defecțiune tehnică, așa cum se specula, ci de un atentat terorist, tânăra devine stăpânită de un singur gând, acela al răzbunării.

Recrutată pe neașteptate de Magenta House, o misterioasă organizație secretă, Stephanie crede că a găsit mijlocul perfect de a-și atinge scopul. Conștientă că nu mai are ce pierde, se pregătește temeinic pentru a se transforma în „Petra”, o teroristă care activează în Germania, și în „Marina”, o femeie de afaceri din Londra. Contactul cu lumea spionajului internațional o face să își dea seama cât de amorțit îi este sufletul și să se bazeze doar pe intuiție.

Pe măsura ce misiunile ei devin tot mai sângeroase, iar riscurile, tot mai mari, Stephanie începe să pună la îndoială informațiile aflate despre accidentul în care i-au pierit cei dragi. Oare organizația din care face parte chiar îi spune adevărul?

PĂREREA MEA

Mark Burnell este un autor britanic care abordează în scrierile sale genul thriller; sinceră să fiu, nu am auzit de el până la lectura acestui roman. Ce pot să vă spun eu despre acest roman care promite foarte mult? Aș putea să vă spun mai întâi că a fost la început o lectură captivantă, parcă prea captivantă, ca mai apoi să mă piardă puțin. Un minus al cărții este numărul mare de pagini (528), dar și detaliile prea numeroase. La început am pătruns ușor în miezul acțiunii și am fost fascinată de Stephanie, dar și de Proctor. Stephanie este prostituată, dar viața sa are să se schimbe într-un mod la care nu cred că a visat vreodată. Ca personaj, tânăra este fascinantă și ne prezintă imaginea femeii care rămâne fără familie și care trebuie să se prostitueze pentru a se întreține. Recunosc că imaginea asta a sa nu fost prea plăcută pentru mine, deoarece m-a tulburat și m-a fascinat în același timp. În scenă apare imediat și Proctor, un jurnalist care încearcă să o convingă pe tânără să afle adevărul despre accidentul aviatic în care mor părinții ei. Apoi acțiunea se derulează rapid și brusc, mi s-a părut că stagnează până spre final. (mai mult…)

Cei rămași și cei plecați – Parinoush Saniee

DESCRIERE

Autor: Parinoush Saniee

Naționalitate: iraniană

An apariție: 2018( 2019 la Editura Polirom)

Gen carte: roman, ficțiune

Număr pagini: 250

Titlu original: ânhâ ke raftand va ânhâ ke mândand

Nota goodreads: 3.83

Nota mea : 4/5

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la: Târgul Cărții
PĂREREA MEA

Parinoush Saniee este o autoare iraniană extrem de apreciată și în afară de romanul de față, am mai citit Cel care mă așteaptă și Tatăl celuilalt copil. Față de acest roman, primele două citite mi s-au părut mult mai bună și mai captivante. Iar în cele ce urmează vă zic și de ce. Trebuie să vă spun de la început că Cei rămași și cei plecați nu prea s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele, dar asta s-a întâmplat pentru că le aveam pe celelalte două ca o comparație. Bineînțeles că nu toate cărțile sunt la fel și fiecare le putem percepe în moduri diferite. Ce m-a făcut să pătrund mai greu în atmosfera cărții a fost numărul foarte mare de personaje și a fost destul de dificil să rețin care cine era și ce relație avea cu ceilalți.

Mai bine să nu vezi nimic decât să vezi numai dușmani în toată lumea.

Titlul se referă la o familie iraniană despărțită care a fost nevoită să se împartă în două: unii au rămas acasă, au îndurat lipsuri datorită revoluției islamice, iar alții au pornit spre alte țări cu gândul la viitor. Dialogurile de la începutul cărții lasă de multe ori impresia de banal, dar mai târziu ies la iveală adevăruri dureroase pentru membrii familiei. Au loc dispute, replici acide, conflicte și foarte mult dialog. Mama este capul familiei și cred că a fost personajul preferat. Deși vede că între copiii săi se nasc conflicte, încearcă să îi apropie și suferă foarte mult când aceștia sunt supărați sau se ceartă.

Tristețea mă apăsa de parcă pe umeri aș fi dus un munte de care nu mă puteam debarasa. Doliul și durerea în singurătate m-au dus în pragul nebuniei.

(mai mult…)

Anotimpul ploilor – Tatiana de Rosnay

Autor: Tatiana de Rosnay

Naționalitate: franceză

An apariție: 2018 ( 2019 la Editura Litera)

Gen carte: roman, ficțiune, istoric

Număr pagini: 272

Titlu original: The Rain Watcher

Nota goodreads: 3.19

Nota mea : 3/5

Puteți găsi cartea aici

Primită de laTârgul Cărții

DESCRIERE

Ploua fără încetare în Paris, iar familia Malegarde – împărțită între Franta, Anglia și Statele Unite – se reunește pentru prima data după mulți ani, pentru a sărbători a șaptezecea aniversare a lui Paul, patriarhul familiei și un arboricultor renumit. Dar când acesta suferă un accident vascular cerebral, fiul său, Linden, un fotograf de succes, se găsește blocat într-un oraș amenințat de un dezastru natural uluitor. lar când Sena inundă străzile, familia va trebui să lupte pentru a-și păstra unitatea pe măsură ce o mulțime de temeri ascunse și de secrete încep sa iasă la iveală.

PĂREREA MEA

Tatiana de Rosnay este o scriitoare franceză cu multe romane publicate, dar din păcate, cu doar trei  romane traduce în limba română: Se numea Sarah, Vieți secrete și Anotimpul ploilor. Pe primele două el am în bibliotecă de câteva luni, iar pe al treilea l-am citit în luna martie. Ultima perioadă nu a fost o perioadă prea bună pentru citit, deși se presupune că mulți lucrăm de acasă și avem timp să citim acele cărți pe care le plănuiam de ceva timp. În ultima lună simt o tensiune în jur din cauza virusului care și-a pus de gând să distrugă omenirea și astfel cheful de lectură s-a diminuat. Însă încerc să trec peste asta cât de mult pot și să nu fiu tristă. Cărțile sunt lumi în care ne putem regăsi, iar o carte bună ne poate aduce zâmbetul pe buze și da o bună dispoziție.

Nu înțelegeam moartea. Nu știam ce e. Puteam s-o cântăresc doar prin absența hohotului de râs al bunicului. Dar nu știam cât de curând urma să văd moartea.

(mai mult…)

Pacientul englez – Michael Ondaatje

DESCRIERE

Autor: Michael Ondaatje

Naționalitate: canadiană

An apariție: 1992 ( 2013 la Editura Polirom)

Gen carte: roman, ficțiune, clasic, istoric

Număr pagini: 300

Titlu original: The English Patient

Nota goodreads: 3.88

Nota mea : 5/5

Puteți găsi cartea aici

Primită de la: Târgul Cărții

PĂREREA MEA

Aveam de ceva timp această carte pe lista mea și mă așteptam să fie o carte interesantă și o poveste de dragoste aparte. Numai că eu nu prea am regăsit această mare dragoste. Și mă așteptam să mă atașez de personaje, să îmi pese de viața lor, de trecutul lor. Dar stilul, poate că el e de vină, te face să fii detașat până la final. Cartea nu prezintă iubirea, cu toate frumusețile și momentele sale bune, ci și o imagine tragică: cea a războiului. Anul 2019 a fost pentru mine anul cu multe lecturi legate de război, fie el Primul Război Mondial sau al Doilea Război Mondial, și se pare că, fără să îmi dau seama, descopăr și anul acesta astfel de cărți.

Ca și cum s-ar fi pregătit, ca și cum și-ar fi dorit să alunece în propria moarte, mimându-i aerul și lumina.

Patru personaje, patru destine și un mod ciudat în care destinele lor se întâlnesc. Hana, o tânără de 20 de ani, infirmieră, dedicată muncii sale acerbe. Caravaggio, un hoț extrem de versat în ocupația sa. Kip, un genist care mereu este la un pas de pericol. Și nu în ultimul rând, pacientul englez, de unde vine și numele cărții, asupra căreia planează misterul până la final. Un avion prăbușit, o poveste de dragoste cu o femeie măritată și un destin imprevizibil. Dacă mă gândesc la povestea dintre acest bărbat și amanta sa, nu aș spune că este o poveste de dragoste deosebită. Poate că am eu ceva cu iubirile din afara căsătoriei și de aceea nu am privit cu ochi buni relația lor.

(mai mult…)

Foc în pavilionul de ceai – Ellis Avery

Autor: Ellis Avery

Naționalitate: americană

An apariție: 2000 ( 2008 la Editura Humanitas)

Gen carte: roman, ficțiune, roman istoric, LGBT

Număr pagini: 468

Titlu original: The Thehouse Fire

Nota goodreads: 3.50

Nota mea : 4/5

Puteți găsi cartea aici

Primită de laTârgul Cărții

DESCRIERE

Saga uluitoare a două femei în a căror prietenie se întâlnesc două lumi: Orientul și Occidentul.

Născută în zgomotosul New York, Aurelia își găsește un cămin în țara cireșilor în floare, slujind-o pe fiica maestrului Shin, Yukako. Suntem la începutul erei Meiji: Japonia tradițională se întoarce spre Occident, iar arta străveche a ceaiului este amenințată: până și culoarea și croiul unui kimono pot fi un gest de nesupunere, iar pavilioanele și grădinile japoneze sunt nimicite. Aurelia și Yukako vor trebui să lupte pentru ca lumea lor să supraviețuiască, iar destinul le va pune în fața alegerii între datorie și iubire.

PĂREREA MEA

Cum vă spuneam și în alte recenzii, iubesc cărțile din colecția Raftul Denisei de la editura Humanitas și îmi place să citesc despre țările asiatice și tradițiile specifice lor. Foc în pavilionul de ceai m-a atras foarte mult plin nuanța de mister a titlului și prin coperta deosebit de sugestivă. Cartea are 468 de pagini și am citit-o în 4-5 zile. Mă așteptam să o citesc mult mai repede, fiind și vacanța la mijloc, dar nu am reușit. Este o carte destul de complexă, chiar dacă la prima vedere nu pare. Și are foarte multe descrieri, fiind, după părerea mea, o adevărata frescă a Japoniei și a tradițiilor specifice secolul al XIX-lea. Orientul și Occidentul se întâlnesc prin intermediul a două personaje interesante: Aurelia Bernard (Urako) și Yukako. Născută în America, Aurelia este trimisă de unchiul Charles în Japonia, ca slujitoare. Având o vârstă destul de fragedă, aceasta descoperă ce este Japonia și învață foarte multe despre această țară. Va suferi mult în călătoria sa, dar va lega și prietenii pe viață. Temele prezente în carte sunt tradițiile Japoniei, familia, societatea, prietenia, iubirea, etc.

Nu aș avea nevoie de Domnul dacă mama ar fi cu mine, mi-am spus rămasă în întuneric și am început să plâng. Nu m-a lovit nici un trăsnet ceresc. Într-atât de singură eram.

(mai mult…)

Asta e povestea noastră – Ashley Elston

Autor: Ashley Elston

Naționalitate: americană

An apariție: 2016 (2019 la Editura Leda )

Gen carte: roman, YA, ficțiune, thriller, romance

Titlu original: This Is Our Story

Număr pagini: 336

Serie: nu

Nota goodreads: 4.09

Nota mea: 4/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

DESCRIERE

Nimeni nu știe ce s-a întâmplat de fapt în acea dimineață la River Point. Cinci tineri au plecat la vânătoare. Doar patru s-au întors. Nici unul nu vrea să spună cine a tras glonțul care l-a ucis pe prietenul lor, Grant.

Kate Marino, elevă în ultimul an de liceu, face practică la birourile procuraturii. Prim-procurorul districtului îi dă șefului ei, domnul Stone, cel mai important caz care a existat în orășelul lor. În ciuda faptului că probele îi incriminează pe cei patru, prim-procurorul face presiuni să fie clasat cazul.

Motivată de scopuri personale pentru a ajuta să se facă dreptate, Kate încearcă să afle care sunt secretele băieților, fără să îl dezvăluie însă pe al ei. Pe măsură ce investighează cazul alături de domnul Stone, pentru tânără devine tot mai limpede că accidentul din dimineața aceea nu a fost o întâmplare și că, dacă nu descoperă adevăratul criminal, viețile mai multor oameni vor fi  în pericol, inclusiv a ei.

PĂREREA MEA

Sunt fana thrillerelor pline de mister, a crimelor greu de dezlegat și a suspansului în general. Așa că am ales să citesc această carte pentru a descoperi și altceva, un roman apărut anul acesta care am văzut că promite destul de mult. Mulți cititori am văzut că îl citesc, așa că am zis să îi ofer o șansă. Asta e povestea noastră, după cum vedem și din titlu, ne promite o poveste. Să fie una care te lasă cu sufletul la gură? Una care te captivează de la primele pagini? Da și nu. Recunosc că mă așteptam să mă captiveze și mai tare decât a făcut-o, dar au fost elemente care i-au lipsit. Mi s-a părut că ce e mai bun e lăsat chiar la final.

Ne destrămăm. Ne întoarcem unul împotriva celuilalt. Nu trebuia să fie așa. Lucrurile trebuiau să se îmbunătățească.

(mai mult…)

« Older Entries