Currently Browsing: lecturi ianuarie

Un băiat pe lista lui Schindler – Leon Leyson

Autor: Leon Leyson

Naționalitate: poloneză

An apariție: 2014

Număr pagini: 240

Titlu original: The boy on the wooden box

Nota mea: 5/5

Primită de la: librăria online Libmag

PREZENTARE

Leon Leyson avea numai 10 ani când naziștii au invadat Polonia, iar familia lui a fost forțată să se mute într-un ghetou din Cracovia. Cu un noroc incredibil, perseverență și curaj, Leyson reușește să supraviețuiască sadismului naziștilor. În final, generozitatea și iscusința unui bărbat german numit Oskar Schindler au fost cele care i-au salvat viața lui Leon, ca și unor membri din familia lui, numele lor fiind adăugate pe lista muncitorilor evrei din fabrica acestuia – o listă ce a devenit faimoasă în toată lumea: Lista lui Schindler. Aceasta este singura carte de memorii publicată vreodată de un copil supraviețuitor de pe Lista lui Schindler și ilustrează perfect demnitatea autorului.

PĂREREA MEA

Am auzit despre această carte foarte multe aprecieri, am tras cu ochiul rapid la câteva recenzii și m-am gândit că aș vrea să o citesc și eu. În 2018 am făcut cunoștință cu foarte multe cărți despre războaie, Holocaust și evenimente istorice tulburătoare și trebuie să recunosc că sunt tot mai tentată să descopăr astfel de cărți. Îmi plac cărțile inspirate din realitate, care au drame existențiale și personaje puternic conturate. Cartea mi-a plăcut foarte mult, am stat pur și simplu lipită de paginile sale, dornică să aflu cât mai multe detalii din viața lui Leon, a familiei sale și a celor apropiați lui.

Viața părea o călătorie nesfârșită, lipsită de griji.

Tema cărții este în principal istorică, deoarece sunt prezentate evenimente din timpul celui de al Doilea Război Mondial, dar apar și teme ca familia, războiul, suferința. Titlul oferă un indiciu clar și anume, povestea lui Leon, un băiat de doar 10 ani care va trăi cel mai negru coșmar din viața lui. Personajele cărții sunt destul de numeroase, dar nu vreau să vi le prezint pe toate, ci doar să mă axez pe ceea ce e mai important. Leon este un băiețel cu vise mari, are o familie minunată, trece prin multe alături de părinții și frații săi, iar războiul și lagărul îi vor oferi momente crunte și va fi pus în situații limite. Cartea prezintă de fapt povestea spusă de el, războiul văzut prin ochii unui copil inocent care visa la o casă mare și la un trai bun. (mai mult…)

Ce cărți am primit (21)

Vreau să vă arăt primul colețel primit în 2018 de la unul dintre colaboratorii mei preferați, Editura Leda (Grupul Editorial Corint). Este vorba despre 3 cărți romane care mi-au făcut cu ochiul și pe care plănuiesc să le citesc cât mai repede. Vă rog să îmi spuneți într-un comentariu dacă ați citit vreunul și ce părere v-a lăsat. Cele 3 romane sunt:

  • Fericiți pentru totdeauna – Taylor Jenkins Reid (A apărut în 2017, nu știu nimic despre subiectul cărții, dar îmi doresc cu ardoare să o citesc!Și nici nu am mai citit nimic scris de această autoare. După ce o citesc, revin cu recenzia.)

  • Anna în veșmânt de sânge – Kendare Blake (Am ales această carte datorită titlului, care mi s-a părut mai mult decât interesant. Abia aștept să o citesc!)

  • Cele treisprezece motive – Jay Asher (Un alt roman apărut la Editura Leda tot în 2017 despre care am auzit numai de bine.)

Bucuroasă fiind de acest colețel minunat, aș vrea să vă întreb: ce alte cărți ați mai citit recent și doriți să le recomandați?

Teodosie cel Mic – Răzvan Rădulescu

teodosie-cel-mic-de-razvan-radulescu-2006-p30758-0

Autor: Răzvan Rădulescu

Naționalitate: română

An apariție: 1996

Număr pagini: 440

Nota mea: 4/5

Tip carte: fantasy

Răzvan Rădulescu este absolvent al Facultății de Litere, și al secției de Regie de operă a Academiei de Muzică. A fost membru al cenaclului Universitas, condus de Mircea Martin. În perioada 1991-1994, a fost lider de opinie al cenaclului Central și apoi al cenaclului Litere condus de poetul și prozatorul Mircea Cărtărescu.

Teodosie nu înţelesese nimic din discuţie şi pe deasupra se simţea şi foarte nedreptăţit de ultimele cuvinte ale Bufniţei. „Ba ea n-a muncit deloc.” Avea sentimentul nelămurit că, pe deasupra capului său, între Bufniţă şi Otilia avusese loc un schimb de subînţelesuri privind fapte de o anume importanţă şi că aceste fapte îl priveau, într-o mare măsură, pe el. Kaliopi îl bătu pe umăr, protector:

  — Te voi recompensa. Haide la mine în cămară şi acolo ai să-ţi alegi ce căpşună vrei.

Am citit prima dată acest roman în 2008, în primul an de Litere pentru un un curs de literatură comparată. Țin minte că îmi plăcuse, mă fascinase destul de mult, dar până de curând am avut impresia că i-aș putea găsi acestui roman și câteva minusuri. Și cred că acum, la cea de a doua lectură a acestei cărți, am clarificat câteva îndoieli pe care le aveam. Nu doresc să fac o recenzie negativă, ci mai degrabă să spun sincer ce cred eu despre acest roman fantasy. Romane fantasy nu prea am citit până acum și nu pot spune că sunt specialistă în acest domeniu, dar după umila mea părere, acest roman putea fi construit un pic mai bine.

Pe Teodosie îl impresiona felul politicos în care i se vorbea. Teoretic, ştia că aşa trebuie să i se vorbească, în calitatea lui de prinţ moştenitor, dar nimeni până atunci nu ţinuse să dea curs protocolului. „Adevărul e că dacă Otilia sau Pisicâinele mi-ar vorbi aşa, m-aş tăvăli pe jos de râs.”

Stilul cărții mi s-a părut puțin greuț și spun asta pentru că mi-a fost greu la un moment dat să urmăresc dialogul fără noimă al unor personaje. Dacă la prima lectură aveam impresia că acest roman este unul extrem de bun, acum cred că este bun, dar cu mici excepții. (mai mult…)

« Older Entries Next Entries »