Currently Browsing: Scriitori de azi şi de mâine

Un băiat pe lista lui Schindler – Leon Leyson

Autor: Leon Leyson

Naționalitate: poloneză

An apariție: 2014

Număr pagini: 240

Titlu original: The boy on the wooden box

Nota mea: 5/5

Primită de la: librăria online Libmag

PREZENTARE

Leon Leyson avea numai 10 ani când naziștii au invadat Polonia, iar familia lui a fost forțată să se mute într-un ghetou din Cracovia. Cu un noroc incredibil, perseverență și curaj, Leyson reușește să supraviețuiască sadismului naziștilor. În final, generozitatea și iscusința unui bărbat german numit Oskar Schindler au fost cele care i-au salvat viața lui Leon, ca și unor membri din familia lui, numele lor fiind adăugate pe lista muncitorilor evrei din fabrica acestuia – o listă ce a devenit faimoasă în toată lumea: Lista lui Schindler. Aceasta este singura carte de memorii publicată vreodată de un copil supraviețuitor de pe Lista lui Schindler și ilustrează perfect demnitatea autorului.

PĂREREA MEA

Am auzit despre această carte foarte multe aprecieri, am tras cu ochiul rapid la câteva recenzii și m-am gândit că aș vrea să o citesc și eu. În 2018 am făcut cunoștință cu foarte multe cărți despre războaie, Holocaust și evenimente istorice tulburătoare și trebuie să recunosc că sunt tot mai tentată să descopăr astfel de cărți. Îmi plac cărțile inspirate din realitate, care au drame existențiale și personaje puternic conturate. Cartea mi-a plăcut foarte mult, am stat pur și simplu lipită de paginile sale, dornică să aflu cât mai multe detalii din viața lui Leon, a familiei sale și a celor apropiați lui.

Viața părea o călătorie nesfârșită, lipsită de griji.

Tema cărții este în principal istorică, deoarece sunt prezentate evenimente din timpul celui de al Doilea Război Mondial, dar apar și teme ca familia, războiul, suferința. Titlul oferă un indiciu clar și anume, povestea lui Leon, un băiat de doar 10 ani care va trăi cel mai negru coșmar din viața lui. Personajele cărții sunt destul de numeroase, dar nu vreau să vi le prezint pe toate, ci doar să mă axez pe ceea ce e mai important. Leon este un băiețel cu vise mari, are o familie minunată, trece prin multe alături de părinții și frații săi, iar războiul și lagărul îi vor oferi momente crunte și va fi pus în situații limite. Cartea prezintă de fapt povestea spusă de el, războiul văzut prin ochii unui copil inocent care visa la o casă mare și la un trai bun.

Doar sârma ghimpată despărțea viața mea în iad de viața lor în libertate, dar am fi putut la fel de bine să fim pe planete diferite. Nu puteam înțelege nedreptatea din jur…

Un alt personaj este Oskar Schindler, un nazist care se va dovedi că este în primul rând om. Datorită lui, Leon și familia sa vor supraviețui. Nu a fost ușor să citesc această carte, mai ales că îți inspiră o durere sfâșietoare, te macină, te tulbură și te întrebi cu ce au greșit evreii în fața naziștilor. De ce exterminare, de ce durere și moarte? Cartea m-a impresionat în mod deosebit, se citește foarte repede, mai ales că are 240 de pagini și are un format mic. Este o carte din care înveți multe, iar un lucru pe care l-am învățat eu este acela că trebuie să ne bucurăm de pace, de libertate, de familie și nu în ultimul rând, de sănătate. Povestea lui Leon este deosebită, merită să o citiți și eu aștept cu nerăbdare să citesc un alt roman care se numește Lista lui Schindler, o carte inspirată de același personaj nazist, iar apoi să văd și ecranizarea din 1993. Eu i-am oferit pe goodreads 5 din 5 steluțe. Mulțumesc prietenilor de la Libmag pentru exemplarul oferit și pentru ocazia minunată de a citi această carte deosebit de interesantă!

Top cărți 2018

 

În acest an am reușit să citesc 77 de cărți, deși inițial mi-am propus 60 de cărți. Înainte îmi propuneam și 100, dar eram dezamăgită dacă nu reușeam să le citesc pe toate. Dintre cele 77, unele mi-au plăcut foarte mult, altele mai puțin, iar altele m-au dezamăgit. Mulțumesc prietenilor și colaboratorilor care mi-au oferit cărți în acest an și aștept cu nerăbdare următorul an, sper eu încărcat de surprize pozitive.

Topul 10 al cărților citite este:

  1. Cel care mă așteaptă – Parinoush Saniee
  2. Aviatorul – Evgheni Vodolazkin
  3. Ogorul – Pearl S Buck
  4. Și munții au ecou – Khalde Hosseini
  5. În numele prințesei moarte – Kenize Mourad
  6. Fetița cu ochi albaștri – Michel Bussi
  7. Înger luptător – Pearl S Buck
  8. Grădinarul spaniol – A J Cronin
  9. Două surori – Asne Seierstad
  10. Privighetoarea – Kristin Hannah

Topul cărților citite de voi în 2018 cum arată?

Cel care mă așteaptă – Parinoush Saniee

Autor: Parinoush Saniee

Naționalitate: iraniană

An apariție: 2002

Număr pagini: 392

Titlu original: Sahm-e man

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

Povestea romanului Cel care ma așteaptă este una emblematică pentru destinul femeilor din Iran. Evenimentele debutează în anul 1979, cu puțin timp înainte de revoluția iraniană, și se concen­trează asupra vieții unei femei obligate să se descurce singură, cu trei copii, într-un oraș dezbinat de conflicte politice și religioase, aflat într-o permanentă stare de instabilitate și nesiguranță. La vârsta adolescenței, protagonista romanului, Masumeh, se îndră­gostește de un tânăr, în drumul ei spre școală. Deși relația lor este inocenta – cei doi abia dacă îndrăznesc sa schimbe câteva priviri –, iubirea ii este descoperită, iar ea ajunge să fie măritată cu forța. Din fericire, se nimerește să aibă un soț care ii permite să-și continue studiile și care, spre deosebire de bărbații din pro­pria ei familie, nu încearcă sa-i controleze viata pas cu pas. Treptat, Masumeh descoperă ca soțul ei are cu totul alte preocupări decât familia și ca idealurile și obiectivele sale politice ii pun viata în pericol, forțând-o să trăiască într-o continuă stare de îngrijorare și neliniște.

PĂREREA MEA

Aveam cartea de mult timp pe lista mea, mereu am amânat-o, nu știu de ce, mai ales că am auzit doar păreri pozitive despre ea. Cu ocazia unui club de carte de pe internet, m-am hotărât să îi dau o șansă. Am plecat la drum cu așteptări ridicate și vreau să vă zic că am fost extrem de surprinsă de cât de mult mi-a plăcut! Temele cărții sunt multiple, de la destinul uman, substratul social și politic până la relațiile de dragoste și familie. Titlul este aparent neclar, dar abia la final aflăm de fapt de ce se numește așa. Cartea asta m-a fermecat pur și simplu, m-a șocat la unele scene, mi-a adus lacrimi în ochi, atât de tristețe, cât și de bucurie. Personajele sunt numeroase, nu le voi enumera pe toate, ci doar mă voi axa pe cele care mi s-au părut simbolice. Cartea are cam tot ce vrei: povești de familie și de dragoste, suspans, mister, acțiune alertă, multe momente în care stai cu sufletul la gură, nerăbdător să afli ce urmează. Stilul cărții este captivant, iar cartea este scrisă la persoana I, naratoarea fiind Masumeh sau Masum, personajul feminin principal.

Eram chinuită de gândul fix că trebuie să‑mi petrec tot restul vieţii cu străinul acela. Şi apoi, unde plecase în miezul nopţii ? Poate la părinţi acasă, să se plângă că‑l respinsesem… Şi dacă mama lui ar fi venit să mă întrebe de ce‑l alungasem, ce i‑aş fi răspuns ?

Dintre personaje, preferata mea este Masum, o tânără care trece prin tot felul de stări și situații: de la fiorii primii iubiri, la căsătorie forțată, luptă pentru supraviețuire, apariția copiilor, decizii decisive. Masum este o eroină a Iranului, puternică, luptătoare, se ridică de fiecare dată când este doborâtă (mai ales pentru copii), deși trece prin situații dure. Majoritatea personajelor cunosc suferința și lupta pentru supraviețuire. Saed, un alt personaj-cheie al cărții, este de admirat (într-un fel) pentru felul său de a fi, dar spre final l-am condamnat pentru deciziile greșite de la început. Tatăl lui Masum este un alt personaj pe care l-am adorat, mai ales pentru relația deosebită pe care o avea cu fiica sa, el fiind sprijinul său moral. Copiii lui Masum au personalități puternice, dar vai, evoluează în moduri la care nu mă așteptam. Finalul cărții mi s-a părut total neașteptat și îmi venea să dau cu cartea de pământ la propriu. Hamid are părțile lui bune, dar preocupat doar de el, nu apreciază ce are, iar pentru asta își primește răsplata.

Dar dorul acela nu mă părăsise niciodată, nici când sufeream de foame ; doar îl lăsasem într‑un ungher al minţii, ca să rezolv problemele mai urgente şi acum aveam dreptul să simt mai acut ca niciodată dorinţa de a‑mi revedea fiul.

Iranul este o societate bazată pe reguli ce marginalizează și umilesc femeia, ea fiind un obiect pus la vânzare, lipsit de sentimente și status social. Masum este un exemplu pentru noi toți și ar trebui să înțelegem odată pentru totdeauna că suntem norocoși că trăim într-o țară liberă. Libertatea este o comoară și trebuie să conștientizăm asta!Sunt foarte multe de zis, nu mă întind prea mult, ci doar vreau să subliniez că mi-a plăcut foarte mult această carte și cu siguranță o voi plasa în topul cărților citite în 2018. Nu știu încă dacă va fi pe primul loc, mai am de citit câteva cărți până atunci. V-o recomand călduros și dacă sunteți pasionați de cărți ce au drept subiect Iranul, statutul femeii din trecut în țara asta sau pur și simplu vreți o carte care vă pune inima pe jar, nu o ocoliți! Are și pagini mai triste, mai dure, dar viața nu e făcută doar din roz și soare, nu-i așa? O recomand călduros! Pe lista mea am și Tatăl celuilalt copil, o carte pe care sunt nerăbdătoare să o citesc!

« Older Entries