Stâlpi de sare – Fadia Faqir


DESCRIERE

Autor: Fadia Faqir

Naționalitate: iordaniană

An apariție: 1996 (2009 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune

Titlu original: Pillars of Salt

Număr pagini: 300

Nota goodreads: 3.75

Nota mea: 5/5

Primită de la: Editura Leda

Puteți găsi cartea AICI
PĂREREA MEA

Dacă ați ști de cât timp îmi doream eu cartea asta, nu v-ar veni să credeți. De ani de zile o urmăresc. Și în sfârșit am primit-o, am citit-o și m-am blocat la recenzie. Am terminat-o de vreo săptămână, dar nu mi-am găsit cuvintele și aveam impresia că va ieși o recenzie forțată pe care eu nu o vreau așa. Așa că am mai stat puțin, m-am gândit și am ajuns la câteva impresii finale. Cartea nu e vastă (are 300 de pagini), dar este extrem de complexă. Este acel de gen de carte pe care o iubești, vrei să o citești lent și uneori vrei să nu te mai tulbure atât. Cum să vă descriu eu acest roman? Este un roman al suferinței și povestea combinată a două femei a căror destin se leagă în ospiciu. Atât de multă suferință în cartea asta, încât cele două femei cedează psihic. Nu am putut să cred ochilor atunci când am citit unele pagini. De multe ori, după 20-30 de pagini, luam câte o mică pauză. Cartea asta m-a durut. M-a durut sufletul și am simțit neputință, furie și frustrare. De ce se cheamă Stâlpi de sare? Este o metaforă și în carte apar referiri la cadavrele de pe fundul Mării Moarte care s-a transformat în sare.

Lăudat fie Domnul, căci toți vom muri în curând.

Cum se poate ca o femeie să fie atât de rău tratată? Să fie o vită de povară care trebuie să sufere? Pe ea cine o apără? Vorbim despre Iordania, o țară în care am înțeles, sper să mă înșel, nici acum lucrurile nu stau prea roz. Maha, una dintre cele două femei, mi se pare o adevărată martiră. Are un frate abuziv, se căsătorește, pierde multe, are și unele bucurii, dar mereu o ia de la capăt. M-a înduioșat un anumit moment din viața ei, petrecut în livada de lămâi și portocali. Căci da, acela era locul în care se refugia și îngrijea cu atâta dragoste niște copăcei.Și relația dintre ea și bietul ei tată, o relație deosebită și exemplu real de devotament. Am plâns și am suferit alături de Maha. Plus că mentalitatea personajelor mi se pare extrem de primitivă și ridicolă de multe ori. Ce poate face o femeie care nu poate rămâne însărcinată? Citiți cartea și aflați. Veți fi șocați.

(mai mult…)

Luminile din septembrie – Carlos Ruiz Zafon


DESCRIERE

Autor: Carlos Ruiz Zafon

Naționalitate: spaniol

An apariție: 1992 ( 2013 la Editura Polirom)

Gen carte: roman, fictiune

Număr pagini: 300

Titlu original: Light of September

Nota goodreads: 3.88

Nota mea : 5/5

Primită de la: Târgul Cărții
PĂREREA MEA

Prima mea întâlnire literară cu Carlos Ruiz Zafon a fost anul trecut, când am citit Marina, un roman care mi-a ridicat mari semne de întrebare. Nu am mai întâlnit stil ca al său în nicio carte citită până acum, la modul sincer. Luminile din septembrie m-au atras în primul rând prin titlul care mi s-a părut promițător, dar și prin coperta destul de sugestivă. Îmi doream mister, acțiune, personaje altfel și ceva să mă captiveze. Ce mi-a plăcut la acest roman? Multe. Ca stil, cartea este un amestec de mister, gotic, suspans și ceva horror. Deși este încadrată la colecția Junior de la editura Polirom, nu cred ca este chiar un titlu potrivit pentru copii. După mine, ar fi mai mult pentru adolescenți. Deși l-am descoperit anul trecut pe autor, pot spune că este unul dintre autorii mei preferați proaspăt descoperiți.

Pe mine mă urăște de fapt. Pe mine mă vrea moartă. Nu e loc pentru amândouă în locul acesta.

Titlul Luminile din septembrie mi s-a părut bine ales, deoarece rezumă foarte bine un mister aparte al cărții. Luminile apar în fiecare an în luna septembrie și îi derutează pe locuitori. Și există de asemenea o legendă unică. Cartea începe destul de lin, iar mai apoi totul se complică. Când Irene și Simone ajung să îl cunoască pe Lazarus, viața lor se schimbă în mod radical. Și nu în modul în care v-ați aștepta. Irene este o tânără care simte primii fiori ai iubirii, alături de Ismael, un băiat care navighează pe mare și o introduce în lumea misterioasă a acesteia. Simone, mama fetei, începe să nutrească sentimente pentru Lazarus, un bărbat aparent atrăgător. Mi s-a părut interesant modul în care acesta a fost construit ca personaj, cât și povestea vieții sale. Există multe mistere legate de el în carte, însă nu voi dezvălui care. Un alt personaj dispare, iar Dorian, fratele lui Irene, are și el parte de mult mister. Sunt multe personaje și, curios, toate m-au fascinat.

(mai mult…)

Casa strâmbă – Agatha Christie

DESCRIERE

Autor: Agatha Christie

Naționalitate: britanică

An apariție: 1947 ( 2018 la Editura Litera)

Gen carte: roman, ficțiune, mister, clasic, polițist

Număr pagini: 305

Titlu original: Crooked House

Nota goodreads: 4.04

Nota mea : 4/5

Puteți găsi cartea aici

Primită de laTârgul Cărții

PĂREREA MEA

De câțiva ani încoace, am citit multe dintre romanele Agathei Christie, cred că vreo 17 la număr, și rămâne în topul recomandărilor pentru care vor mister și ceva polițist. Unele dintre cărțile sale sunt mai bine șlefuite, altele mai puțin, dar toate mi-au plăcut. Revenind la cartea de față, Casa strâmbă, trebuie să recunosc că m-am simțit intrigată. Abia pe parcursul lecturii mi-am dat seama că titlul este perfect metaforic și că de fapt, casa strâmbă este o familie cu foarte multe probleme și dedesubturi. Majoritatea sunt „strâmbe„, în sensul că au tot felul de toane și comportamente ciudate. Ca o observație foarte importantă, cartea are foarte multe personaje. Tați, mame, copii, frați, mătuși, iar fiecare poate ascunde ceva.

Mărturiile copiilor sunt întotdeauna cele mai credibile și trebuie luate în seamă. M-aș baza pe ele oricând.

Fiind un roman polițist, misterul este la el acasă și joacă un rol foarte important. Familia iubitoare de la prima vedere se dovedește a fi cu totul altceva spre final. Cartea începe destul de simplu: Charles dorește să o ia în căsătorie pe Sophia Leonides după întoarcerea lui în Anglia și, ajuns acolo, descoperă că bunicul acesteia a decedat. Ce este și mai straniu este faptul că, deși era un bărbat în vârstă, se ajunge la concluzia că Aristide Leonides a murit otrăvit cu ezerină, o substanță periculoasă. Alături de poliție, Charles pornește în anchetarea membrilor familiei, poartă discuții cu aceștia și ne dezvăluie ceva șocant: fiecare dintre ei avea motiv să îl ucidă pe bătrân. Ni se induce ideea banilor și averea. Ni se spune că  tânăra soție era îndrăgostită de profesorul copiilor din familie. Sau că cei doi fii sau nepoții ar fi urmărit averea. (mai mult…)

Nicio picătură de băut – Mindy McGinnis

DESCRIERE

Autor: Mindy McGinnis

Naționalitate: americană

An apariție: 2013 (2019 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, sf, distopie

Titlu original: Not a Drop to Drink

Număr pagini: 304

Serie: da (primul volum din seria Not a Drop to Drink)

Nota goodreads: 3.81

Nota mea: 5/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

PĂREREA MEA

Sunt genul de cititor care urmărește cu interes noile apariții literare și se bucură de fiecare dată când descoperă un nou autor sau un nou titlu. Așa a fost și cu acest roman apărut la Editura Leda în 2019. Mi-a atras atenția, în primul rând, titlul care promite cu totul altceva. Și luându-mă după titlu, am intuit o luptă pentru supraviețuire, personaje fascinante și situații limită. Și nu am greșit crezând asta. Mă veți întreba însă cum mi s-a părut cartea și dacă mi-a plăcut. Da, mi-a plăcut destul de mult. Nu e de 5 steluțe (i-am oferit doar 4 din 5 pe goodreads), dar promite foarte mult. Cred că am citit-o în vreo două-trei zile și mi-a plăcut să citesc o distopie cu un subiect cel puțin interesant. (mai mult…)

Foc în pavilionul de ceai – Ellis Avery

Autor: Ellis Avery

Naționalitate: americană

An apariție: 2000 ( 2008 la Editura Humanitas)

Gen carte: roman, ficțiune, roman istoric, LGBT

Număr pagini: 468

Titlu original: The Thehouse Fire

Nota goodreads: 3.50

Nota mea : 4/5

Puteți găsi cartea aici

Primită de laTârgul Cărții

DESCRIERE

Saga uluitoare a două femei în a căror prietenie se întâlnesc două lumi: Orientul și Occidentul.

Născută în zgomotosul New York, Aurelia își găsește un cămin în țara cireșilor în floare, slujind-o pe fiica maestrului Shin, Yukako. Suntem la începutul erei Meiji: Japonia tradițională se întoarce spre Occident, iar arta străveche a ceaiului este amenințată: până și culoarea și croiul unui kimono pot fi un gest de nesupunere, iar pavilioanele și grădinile japoneze sunt nimicite. Aurelia și Yukako vor trebui să lupte pentru ca lumea lor să supraviețuiască, iar destinul le va pune în fața alegerii între datorie și iubire.

PĂREREA MEA

Cum vă spuneam și în alte recenzii, iubesc cărțile din colecția Raftul Denisei de la editura Humanitas și îmi place să citesc despre țările asiatice și tradițiile specifice lor. Foc în pavilionul de ceai m-a atras foarte mult plin nuanța de mister a titlului și prin coperta deosebit de sugestivă. Cartea are 468 de pagini și am citit-o în 4-5 zile. Mă așteptam să o citesc mult mai repede, fiind și vacanța la mijloc, dar nu am reușit. Este o carte destul de complexă, chiar dacă la prima vedere nu pare. Și are foarte multe descrieri, fiind, după părerea mea, o adevărata frescă a Japoniei și a tradițiilor specifice secolul al XIX-lea. Orientul și Occidentul se întâlnesc prin intermediul a două personaje interesante: Aurelia Bernard (Urako) și Yukako. Născută în America, Aurelia este trimisă de unchiul Charles în Japonia, ca slujitoare. Având o vârstă destul de fragedă, aceasta descoperă ce este Japonia și învață foarte multe despre această țară. Va suferi mult în călătoria sa, dar va lega și prietenii pe viață. Temele prezente în carte sunt tradițiile Japoniei, familia, societatea, prietenia, iubirea, etc.

Nu aș avea nevoie de Domnul dacă mama ar fi cu mine, mi-am spus rămasă în întuneric și am început să plâng. Nu m-a lovit nici un trăsnet ceresc. Într-atât de singură eram.

(mai mult…)

Povestea incredibilă a lui Enzo – Garth Stein

povestea incre

Autor: Garth Stein

Naționalitate: americană

An apariție: 2008 (2019 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune

Titlu original: The Art of Racing in the Rain

Număr pagini: 304

Serie: nu

Nota goodreads: 4.21

Nota mea: 5/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

DESCRIERE

Enzo este diferit de alți câini: un filosof cu suflet aproape uman, el a învățat o mulțime de lucruri stând toată ziua în fața televizorului sau ascultând cu atenție cuvintele stăpânului său, Denny Swift, pilot de curse în devenire. A înțeles că viața, asemenea curselor de mașini, nu înseamnă numai viteză. Folosind tehnicile necesare pe pistă, poți pilota cu succes printre toate problemele existenței. Și, pentru că a învățat cum poți să devii o persoană plină de compasiune și de succes, Enzo așteaptă cu nerăbdare următoarea viață, când este convins că se va întoarce pe Pământ ca om.

PĂREREA MEA

Cartea a fost una dintre cele mai frumoase surprize pentru finalul lui 2019 și chiar nu mă așteptam la așa ceva. Am citit-o în două zile și mi-a plăcut enorm! Acțiunea cărții nu este complicată, dar te sensibilizează cum puține cărți au mai reușit în ultimul timp. Abia așteptam să înaintez cu lectura ca să văd ce se întâmplă cu Enzo și cu familia adoptivă. Până la această carte nu știu dacă mi s-a mai întâmplat să întâlnesc un narator cățel. Romanul este un amalgam de emoții care mai de care mai tulburătoare.

Atâtea lucruri. Oamenii și ritualurile lor. Câteodată se agață atât de mult de lucruri.

Mă așteptam să îmi placă această carte, dar recunosc că nu atât de mult. M-a transportat prin multe, multe emoții și nu am mai putut să o las din mână până la final. Temele principale ale cărții sunt familia și iubirea, iar felul în care cele două se îmbină mi s-a părut fascinant. Enzo a fost personajul meu preferat, ca să zic așa. Mi-a plăcut prietenia cu Denny și loialitatea față de el și mai târziu, față de familia lui. Iar Denny este de admirat, în ciuda tuturor aventurilor prin care trece. Pentru că are parte și de bune, dar și de multă suferință. Vă dați seama că este greu să vorbești despre această carte fără să dai spoilere, dar încerc pe cât posibil să nu dezvălui lucruri importante pentru cititori. (mai mult…)

Madame Picasso – Anne Girard

Autor: Anne Girard

Naționalitate: americană

An apariție: 2014 ( 2019 la Editura Nemira)

Gen carte: roman, ficțiune, roman istoric

Număr pagini: 404

Titlu original: Madame Picasso

Nota goodreads: 3.85

Nota mea : 4/5

Puteți găsi cartea aici

Primită de laTârgul Cărții

DESCRIERE

Povestea nespusă a fermecătoarei femei care i-a furat inima celui mai mare artist al secolului XX.
Când se muta la Paris, Eva Gouel e plină de speranțe și vise. Deși fără experientă, reușește să se angajeze costumieră la faimosul Moulin Rouge, unde îl reîntâlnește pe Pablo Picasso, un artist în ascensiune.
Genial și excentric, Pablo este fermecat irevocabil de Eva și ceea ce începe ca o aventură complicată devine prima mare poveste de dragoste din viața lui.
Romanul ne prezintă o eroină uimitoare și ne poartă din salonul lui Gertrude Stein și din îndrăznetul Moulin Rouge în atelierul și în inima unuia dintre cei mai enigmatici artiști ai secolului XX.

PĂREREA MEA

Am avut mult timp pe lista mea această carte și foarte mult mi-am dorit să o citesc. Are 404 pagini și trebuie să recunosc că a fost oarecum o provocare pentru mine ca lectură. Este una dintre ultimele cărți citite la finalul acestui an și o arte care mi-a stârnit emoții și sentimente contradictorii. Problema mea numărul 1 cu această carte a fost faptul că în primele 100 de pagini, acțiunea a fost mai lentă. Iar atunci m-am gândit serios că nu o pot duce la capăt. Cel puțin nu atunci. Deși mulți cititori spun că mai bine lași câteva zile deoparte cartea și apoi te întorci când simți nevoia, eu sunt genul de cititor care se încăpățânează să o ducă la bun sfârșit. După pragul de 100 de pagini pe care le-am citit mai greu, nu am mai putut-o lăsa din mână. Franța, Paris, intrigi, iubiri, prietenie…cartea asta are de toate. Să nu mai zic de vestitul Moulin Rouge, care a fost superb descris în roman. Ca teme întâlnim arta, iubirea, prietenia.

Trei cuvinte mici care defineau pânza pe care fuseseră pictate. J`aime Eva.

(mai mult…)

« Older Entries Next Entries »