Păpădiile – Yasunari Kawabata

Autor: Yasunari Kawabata

Naționalitate: japoneză

An apariție: 1972 ( în 2015 la editura Humanitas)

Număr pagini: 170

Titlu original: Tanpopo

Nota mea: 3/5

Primită de la: librăria online Libmag

Puteți găsi cartea AICI (la o super reducere)

DESCRIERE

Scris cu intermitențe, ultimul mare roman al lui Kawabata a fost publicat în foileton în revista Shinchō între 1964 și 1968. De la finele anului 1968, când i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură, până în 1972, când își ia viața, Kawabata nu a mai putut să se aplece asupra textului. În 1970, sinuciderea bunului său prieten scriitorul Yukio Mishima îi subminează și mai mult starea de sănătate, iar textul neterminat al Păpădiilor va vedea lumina tiparului postum, editat, conform notelor din manuscris, de ginerele autorului, Kaori Kawabata.

Atinsă de o boală ciudată, frumoasa Ineko ajunge în azilul psihiatric din Ikuta, iar celor dragi, mamei și iubitului ei, nu le rămâne decât să trăiască tortura de a nu ști dacă au acționat spre binele tinerei. Va putea dragostea lui Hisano să o salveze de consecințele traumei care i-a afectat spiritul? Kawabata, recunoscut drept marele scriitor al clar-obscurului, l-a lăsat pe cititor să-și ofere singur un răspuns.

PĂREREA MEA

Dacă nu mă înșel, am mai citit o singură carte din literatura japoneză și care nu prea m-a impresionat, iar aceea este Cronica păsării-arc, scrisă de Haruki Murakami. Am înțeles că are și cărți mult mai bune, iar într-un viitor nu foarte îndepărtat, voi mai citi și altceva scris de acel autor. Revenind la cartea de față, vreau să spun că are toate șansele să fie un roman foarte bun, însă problema ar fi că el este neterminat (autorul se sinucide), iar cartea ar fi putut promite mult mai mult. Ideea cărții mi s-a părut foarte interesantă, deși am avut impresia că autorul tot evită să pătrundă în miezul problemei. (mai mult…)

Antonia mea – Willa Cather

Autor:  Willa Cather

Naționalitate: americană

An apariție: 1918 (2014 la Editura Polirom)

Număr pagini: 310

Titlu original: My Ántonia

Nota mea: 5/5

PREZENTARE

Romanul Antonia mea a inspirat in 1995 o celebră ecranizare, cu Jason Robards, Eva Marie Saint și Neil Patrick Harris în distribuție.
Domnișoara Shimerda, curajoasa eroină a romanului Antonia mea, își petrece copilăria pe pământurile fermei unei familii de imigranți, părintii alături de care muncește din greu să-și câștige existenta. Istoria ei îl are drept povestitor pe Jim, un prieten căruia-i schimbă viitorul, dar pe care destinul îl îndepărtează încă din copilărie. Mulți ani mai târziu, când se reîntâlnesc, prietenul de altădată găsește în Antonia un adevărat filon al vieții, o ființă care a lăsat victorioasă în urmă nefericirile trecutului și trăiește cu gândul la promisiunile viitorului.

DESCRIERE

Aș vrea să încep această recenzie prin a vă spune că va fi în topul cărților citite în anul 2018, cu toate că anul încă nu s-a încheiat și cu siguranță mă așteaptă și alte cărți minunate. Cartea este primită cadou la începutul lui ianuarie de la soțul meu (adică am mers în librărie, am ales cărți și el le-a plătit…da, e mai ușor așa) și habar nu aveam ce minunăție voi lua acasă. Mie îmi plac foarte mult cărțile din top 10+ de la Polirom, așa că mi-a fost foarte greu să mă orientez ce editură vreau să aleg. Mai ales că toate cărțile din această colecție sunt un pic mai ieftine decât altele. Am fost atrasă în primul rând de titlu și cumva eram convinsă că Antonia este de fapt un personaj principal al cărții care mai mult ca sigur va fi fascinant. Numai că ea nu e singurul personaj de acest gen din carte. (mai mult…)

Fetița cu ochi albaștri – Michel Bussi

Autor: Michel Bussi

Naționalitate: franceză

An apariție: 2012 ( în 2015 la editura Polirom)

Număr pagini: 407

Titlu original: Un avion sans elle

Nota mea: 5/5

Primită de la: librăria online Libmag

Puteți găsi cartea AICI (la o super reducere)

DESCRIERE

Un avion se prăbușește în munți cu numai două zile înainte de Crăciunul anului 1980. Dintre cei aproape o sută șaptezeci de pasageri, aparent nici unul nu mai trăiește. Și totuși se întâmplă un miracol: este găsit în viață un bebeluș de numai trei luni. Doar ca în avionul prăbușit se îmbarcaseră două fetițe de vârsta apropiată, iar vestea găsirii unui unic supraviețuitor devine motivul disputei și încrâncenării dintre doua perechi de bunici, ambele susținând că fetița scăpată ca prin minune le este nepoată. Trăiește Lyse-Rose de Carville sau Emilie Vitral? Cu certitudine, nimeni nu știe. Copila e declarată o Vitral, însă îndoiala și semnele de întrebare persistă. Optsprezece ani mai târziu, un detectiv angajat de Mathilde de Carville pretinde că a descoperit, în sfârșit, adevărul. Dar detectivul e găsit apoi mort, iar în carnetul în care își trecuse datele investigației nu este notată și concluzia ei. Începe astfel o cursă în care măștile cad una câte una, o ancheta neconvențională, în care fiecare ora contează.

PĂREREA MEA

În primul rând, vreau să vă spun că sunt extrem de încântată că am descoperit un alt autor contemporan cu un stil foarte fain și așteptările ridicate pe care le aveam nu au fost înșelate absolut deloc. Dacă vă uitați cu atenție la copertă (care e superbă) și la titlul foarte sugestiv, vă puteți deja imagina ce călătorie literară minunată vă așteaptă. În al doilea rând, este o carte extraordinară pe care, din păcate, nu cred că aș putea să o descriu atât cât merită. Puține cărți citite până acum în 2018 m-au captivat cu adevărat, iar aceasta va fi la final de an în topul listei mele.

Cum aș fi putut ghici în momentul acela că mă prăbușeam într-un puț fără fund? Că lumina care mă atrăgea atunci mă antrena către neant? O gaură neagră. O trambulină deasupra neantului.

(mai mult…)

Și acum ce facem, micuțule? – Hans Fallada

Autor: Hans Fallada

Naționalitate: germană

An apariție: 1932 ( în 2015 la editura Polirom)

Număr pagini: 368

Titlu original: Kleiner Mann – was nun?

Nota mea: 5/5

Primită de la: librăria online Libmag

Puteți găsi cartea AICI (la o super reducere)

DESCRIERE

Și acum ce facem, micuțule? reflectă cu o luciditate remarcabilă starea de spirit a tineretului german din perioada Marii Crize, cu sărăcia acută, lipsa de perspective și tulburările politice. În timpul unei vizite la ginecolog în speranța de-a găsi un mijloc eficient de contracepție, Johannes și Emma află cu stupoare ca urmează să aibă un copil și hotărăsc să se căsătorească. Deși tineri și lipsiți de experiență, căsătoria pare a fi soluția perfectă pentru ei, fiindcă se iubesc cu adevarat, convinși că și-au găsit jumătatea. Dar oare iubirea este de-ajuns ca să-ți întemeiezi o familie într-o Germanie secătuită de criza economică și de plata reparațiilor de război, unde răutatea, ura și violența alimentate de naziști câștigă tot mai mult teren, iar omul mărunt trăiește sub amenințarea șomajului, a mizeriei, a foametei? Ecranizat imediat după publicare cu intenția de a avertiza opinia publică asupra urmărilor antisemitismului, romanul i-a atras scriitorului ostilitatea regimului nazist în ascensiune.
„Din clipa în care mă așez și scriu primul rând, sânt pierdut, o forță irezistibilă pune stăpânire pe mine. Forța asta îmi dictează cum și cât trebuie să scriu, fie că vreau sau nu, chiar dacă lucrul ăsta mă îmbolnăvește… M-am întrebat de sute de ori ce anume mă mână așa de la spate. E ca o otravă pe care nu pot să mi-o scot din minte ori din trup, sânt însetat de ea, vreau să iau tot mai multă, mereu, în fiecare zi din restul vieții mele.” (Hans Fallada)

PĂREREA MEA

Aceasta a fost primul meu contact cu proza lui Hans Fallada și am tot auzit păreri pozitive despre opera lui, așa că am ținut să citesc măcar unul dintre romanele sale. Eram curioasă să văd stilul în care scrie și, plină de așteptări, am pornit prin intermediul cărții într-o călătorie minunată care mi-a întrecut toate așteptările. Este un roman care m-a captivat, chiar dacă la început stilul mi s-a părut un pic altfel față de tot ce citisem până acum. Temele sunt multiple, de la istorie, destinul uman, socialul, familia, iubirea, iar toate acestea au fost foarte frumos combinate.

Nu, nu știau mimic unul despre celălalt, simțeau numai că erau tineri și că era bine să se iubească. Nu se gândeau la Pitic. Și acum venea…

Titlul face referire la micuțul pe care o familie tânără cu venituri modeste îl așteaptă. Cuplul de germani, Emma Morschel (Mielușica cum o alintă bărbatul) și Johnnes Pinneberg (pe care Emma îl alintă băiete) se cunosc, se iubesc, află că vor avea un copil, se căsătoresc și apoi se luptă să supraviețuiască într-o Germanie aflată în plină criză socială. Nu au o viață ușoară deloc, dar iubirea îi ține împreună. Deși personajele sunt numeroase, eu i-am admirat doar pe cei doi tineri pentru tăria lor și pentru felul în care reușesc să se descurce. Este un roman foarte realist, uneori dur, dar incredibil de frumos. M-a cucerit în totalitate și mi-a plăcut fiecare rând parcurs. Este o carte din care putem învăța multe și după lectura sa mi-am dat seama cât de norocoși suntem că avem o casă, un loc de muncă, sănătate, o familie și alte mărunțișuri care par neimportante, dar pe care alții nu le au.

În tot acest timp, multe lucruri se petreceau în sufletul lui. Nu mai contează asta, se aude zicând. Odată tot trebuie să începem. De ce să nu avem niciodată nimic?

Nu pot găsi suficiente cuvinte să descriu această carte superbă, deoarece m-a purtat prin atât de multe stări contradictorii, încât îți lasă în suflet o amprentă extrem de puternică. M-au impresionat paginile în care cei doi se pregătesc pentru venirea pe lume a primului lor copil și toate acele eforturi pentru a strânge fiecare bănuț, căci doar așa reușesc să se descurce. Este o carte extraordinară și i-am dat 5/5 steluțe pe goodreads. Merită fiecare pagină! Eu am primit un exemplar de la librăria online Libmag și vreau să le mulțumesc pentru acest gest! Eu mai am pe lista mea o altă carte a acestui autor german, care se numește Singur în Berlin. Aștept păreri de la voi și aș vrea să știu dacă ați citit cartea!

Scenariu pentru happy-end – Matthew Quick

Autor: Matthew Quick

Naționalitate: americană

An apariție: 2008 ( în 2013 la editura Polirom)

Număr pagini: 293

Titlu original: The Silver Linings Playbook

Nota mea: 4/5

Primită de la: librăria online Libmag

Puteți găsi cartea AICI (la o super reducere)

PREZENTARE 

Pat e obsedat de o teorie: viața lui e un film ce-l are drept producător pe Dumnezeu. Iar Dumnezeu i-a dat o misiune: să alerge în fiecare zi, să-și recapete trupul de altădată (de pe vremea când încă nu stătuse patru ani într-un spital de nebuni), dar și liniștea emoțională. O va recâstiga astfel pe Nikki, fosta lui soție. Nenorocirea e că, știindu-l fost pacient al spitalului de boli mintale, nimeni nu-l mai ia în serios și toți îl agresează sau îi intorc spatele: Philadelphia Eagles, echipa care-l tine legat de realitate, pierde meci după meci, fără speranță; el e urmărit de o tânără de o frumusețe răpitoare, dar nebună; psihoterapeutul, departe de a se alia cu Dumnezeu, ii recomandă să se culce cu orice femeie care-i iese-n cale, în scop terapeutic, și, colac peste pupăză, Kenny G îl tot pisează la cap.

PĂREREA MEA

Romanul a apărut în 2013 la Editura Polirom și până să primesc cartea habar nu aveam că stă la baza unui film văzut acum câțiva ani (The Silver Linings Playbook), apărut în 2012. Eu aveam așteptări uriașe de la cartea asta, însă după lectura sa mi-am dat seama că e o lectură bună, dar se putea și mai bine. De ce zic că se putea și mai bine? Pentru că de multe ori am avut impresia că autorul vrea doar să ducă cartea până la capăt și atât. Parcă nu pune atât de mult suflet în construirea personajelor, iar multe dintre ele mi s-au părut cam superficiale. Bineînțeles că sunt și cititori care poate au adorat cartea asta, nu contrazic, doar că e vorba de gustul fiecăruia. Mă așteptam să fie o carte despre destin, iar cumva este despre asta, însă apare un umor negru care mie nu prea mi-a plăcut. Cartea mi s-a părut oarecum ciudată, deoarece avem în prim plan un bărbat care a fost internat mai mulți ani la psihiatrie, el revine acasă, trebuie să ia totul de la capăt și descoperă că mare parte din viața lui nu mai există.

Cuvintele exprimă exact ce simt de când m-au externat din locul cel rău.

Tema cărții este existențială și aflăm detalii din viața lui Pat, un bărbat cu numeroase probleme. Din titlu ne-am aștepta la un final pozitiv, însă eu îmi doream spre final cu totul altceva. Personajele nu sunt foarte multe, dar nu mi s-a părut că cele existente au avut suficientă atenție din partea autorului. Multe elemente ale cărții sunt de umplutură, în sensul că, deși el are probleme,  Pat întâmpină din partea familiei numeroase reacții și m-a șocat să văd că nu toți îl compătimesc sau îl menajează, ba dimpotrivă. Nu mi-a fost clar ce fel de personaj trebuia să fie Pat sau ce rol trebuia să joace în carte. Mai multe nu vreau să dezvălui, pentru că ar sunt spoilere, dar mă simt intrigată de multe faze ale cărții.

Eu încă te iubesc. O să te iubesc întotdeauna, dar aia acum sunt pregătit să-ți dovedesc dragostea mea.

Cu toate acestea, cartea nu e rea, chiar ai ce învăța din viața personajelor și găsești exemple de „așa nu”, plus idei de situații care mai de care mai ridicole și stai și te gândești tu cum ai reacționa atunci. E greu să vorbești despre cartea asta fără să o povestești, fără să oferi multe detalii. Dar ce farmec ar mai avea dacă fac asta? Eu vă recomand totuși acest roman, sper să vă placă și cine știe, poate veți avea o cu totul altă părere. Eu cred că puteau fi omise niște elemente inutile și se putea axa pe esențial. Aș fi vrut mai multe detalii despre Pat, dar nu așa cum au fost ele prezentate. Aștept păreri și mulțumesc librăriei online Libmag pentru exemplar!

Copii grozavi: zece calități esențiale pentru o viață fericită – Stanley I. Greenspan

Autor: Stanley I. Greenspan

Naționalitate: americană

An apariție: 2007(în 2014 la Editura Herald)

Număr pagini: 123

Gen carte: parentaj, parenting, psihologie, dezvoltare personala

Nota mea: 5/5

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la: Editura Herald

PREZENTARE

Toți părinții au pentru copiii lor câteva aspirații universale. Ei vor ca aceștia să aibă o viață socială împlinită și să își urmeze propriile visuri. Dar în toate acestea, pierdem esențialul: copiii se nasc gata să învețe, însă numai în interacțiunea directă de zi de zi cu cei dragi și, ulterior, în grupurile sociale reușesc să își dezvolte personalitatea și calitățile. Având în spate 30 de ani de cercetare și practică clinică, Dr. Stanley Greenspan redefinește calitățile unui copil sănătos din punct de vedere emoțional și intelectual și afirma: fiecare părinte are capacitatea și mijloacele de a crește „copii grozavi”.

PĂREREA MEA

Cartea a apărut la Editura Herald în 2014, este o carte de parentaj, dedicată copiilor, care oferă informații esențiale despre calități necesare pentru o viață împlinită. Este alcătuită din prefață, introducere, 10 capitole, o bibliografie vastă, date despre autor și un index. Cele 10 capitole poartă titluri sugestive, cum  ar fi angajamentul, empatia, comunicarea, registrul emoțional, creativitatea, etc.

Trăsăturile specifice ale copiilor grozavi, așa cum sunt identificate aici, reprezintă aptitudinile de care este nevoie pentru a îndeplini fiecare dintre aceste scopuri. Este o călătorie lungă de la puiul de om, la copilul mic care învață să facă primii pași și la cel care urmează primii ani de școală, iar mai apoi la perioada adolescenței și până la momentul de vârf al dezvoltării, maturitatea.

Autorul a fost profesor de clinică psihiatrică și pediatrică, dar și o emblemă în domeniul clinic al dezvoltării nou-născutului și copilului de vârstă fragedă. Nu sunt încă părinte, dar sunt pasionată de domeniul psihologiei și de dezvoltarea personală. Sunt profesor de 5 ani și am lucrat cu tot felul de copii, iar de multe ori mi-am pus întrebarea: care sunt calitățile unui copil grozav și cum ar putea acesta să aibă o viață cât mai fericită? Din această carte am aflat multe răspunsuri legate de întrebările mele, dar și multe alte subiecte foarte interesante.

Copiii grozavi au determinare. Ei își fac planuri; ei nu se abat de la ceea ce și-au propus; ei termină ce au început.

Potrivit acestei cărți, comunicarea părinte-copil este foarte importantă, iar exemplele oferite prezintă situații concrete de viață. Dacă citiți acest volum veți afla cum:

  • se încurajează empatia
  • se crește un copil empatic
  • se încurajează disciplina interioară
  • se încurajează imaginația și inventivitatea
  • se poate dezvolta logica și gândirea reflexivă

Această carte vorbește mult despre cuvântul CURAJ, un termen după care ar trebui noi să ne ghidăm mereu și să îl utilizăm atunci când vine vorba de copii. Recomand cartea părinților, profesorilor sau celor interesați de domeniu. Eu am descoperit o carte foarte vastă și o adevărată comoară pe care îmi doresc să o păstrez în biblioteca mea. Mulțumesc editurii Herald pentru exemplarul minunat!

Ce cărți am primit (22)

Tocmai am primit niște cărți minunate de la editura Leda și vreau să vi le arăt și vouă! Sunt 3 cărți apărut în 2018 și mă bucur enorm că am ocazia să le citesc! Aceste trei  minunății sunt:

 

Și le luăm pe rând:

  • Băiatul și misterioasa dispariție – Russell Newell (mi s-a părut foarte intrigant titlul cărții și chiar dacă nu știu nimic despre subiectul său, sper să îmi placă și să mă captiveze)

  •  Dispariția lui Daniel Tate – Cristin Terrill (o altă carte despre o altă dispariție…la fel ca și prima, sper din tot sufletul să descopăr o carte minunată!)

  • Două surori – Asne Seierstad  (este o poveste frumoasă pe care abia aștept să o descopăr)

Vă rog să îmi spuneți dacă ați vreo carte dintre aceste trei și ce impresie v-a lăsat.

Anna în veșmânt de sânge – Kendare Blake

Autor: Kendare Blake

Naționalitate: coreeană

An apariție: 2011 (2015 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, horror, young adult, fantasy

Număr pagini: 320

Nota mea: 5/5

Primită de laEditura Corint

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Cas Lowood a moştenit o vocaţie neobişnuită: uciderea celor morţi. La fel ca tatăl său, Cas străbate ţara în lung şi-n lat împreună cu mama lui, o vrăjitoare inofensivă, şi cu pisica lor, care simte prezenţa duhurilor. El cercetează legende şi folclor local, încercând să ţină pasul cu morţii criminali, evitând lucrurile enervante precum viitorul şi prietenii. Când ajung într-un oraş necunoscut căutând o fantomă pe care localnicii au botezat-o Anna în Veşmânt de Sânge, Cas se aşteaptă ca totul să decurgă conform planului: urmăreşte, vânează, ucide. În schimb, el descoperă o fată prinsă într-o urzeală de blesteme şi mânie, o fantomă cum nu a mai înfruntat niciodată. Încă mai poartă rochia pe care a îmbrăcat-o în ziua din 1958, când a fost ucisă cu sălbăticie, o rochie odată albă, acum şiroind de sânge. De când a murit, Anna i-a ucis pe toţi cei care au îndrăznit să păşească în casa părăsită, în stil victorian, în care locuise. Însă lui, dintr-un motiv oarecare, îi cruţă viaţa.

PĂREREA MEA

Încă de la primirea acestui roman așteptările mele au fost uriașe, mai ales pentru că eram aproape sigură că nu o să mă dezamăgească și că mă va captiva. Eram de ceva vreme atrasă de coperta sugestivă și de titlul care promite o lectură misterioasă și posibil, sângeroasă. Vă spun de la început că este un roman horror, plin de mister, cu multe personaje, pe care l-am citit pe nerăsuflate. Stilul cărții mi s-a părut captivant, se parcurge repede și odată începută, nu o mai poți lăsa din mână. Acțiunea cărții este foarte concentrată, iar personajele trec prin tot felul de situații stranii la care eu sincer nu mă așteptam.

Orașul ăla e bântuit ca naiba, și așa îi trebuie. Nimeni pe lume nu-și iubește fantomele mai mult decât orașul ăla.

Tema cărții este fantastică și se referă la vânătoarea de fantome la care ia parte  unul dintre personaje, Cas Lowood. Este ajutat și de mama sa, care face tot felul de licori magice, iar ca tabloul să fie complet, există în carte și un motan negru bizar. Mi-a plăcut prezența motanului negru în carte, mai ales că am și eu unul, în vârstă de 10 luni (îl puteți vedea în fotografia cărții). Pe cât de sângeroasă se anunță acțiunea cărții, pe atât de frumoasă mi s-a părut. Din titlu ne putem da seama că Anna nu este nimeni altul decât un personaj care joacă un rol important în acțiunea cărții. E drept că sunt multe scene mai horror, dar cartea nu este alcătuită doar din astfel de pagini. Vorbește și despre familie, prietenie, iubire sau sentimente profunde. Personajele cărții mi s-a părut foarte simpatice, foarte vii și cred că fiecare a avut rolul său bine determinat în roman.

O parte din mine știe că ea n-a meritat nimic din ce i s-a întâmplat, și mi-aș dori să-i pot oferi mai mult decât veranda asta fărâmată. Mi-aș dori să-i ofer o întreagă viață: toată viața ei, dată înapoi, cu începere de astă-seară.

Mi-a plăcut mult de Cas, am admirat tăria sa de caracter, loialitatea și maturitatea sa, deși era un simplu adolescent. Un alt personaj de care mi-a plăcut mult este Anna, tânăra ucisă care se va transforma într-o entitate ucigașă. Ea nu este doar o ucigașă, ci chiar poate deveni un personaj foarte simpatic. Nu vreau să dau spoilere, așa că nu vă zic de ce ea poate fi și simpatică. Oricum, Anna este un personaj foarte bine construit și am adorat fiecare rând din această carte.Deși eu nu prea am citit atât de multe cărți de groază (deși am văzut până acum vreo 4 ani foarte multe filme horror) acesta mi-a plăcut mult de tot. Nu vă sfiiți să achiziționați cartea și să o citiți. Poate nu vă plac romanele de groază, dar să știți că acesta e chiar simpatic și chiar nu imposibil de citit pentru cei mai fricoși. Eu îl recomand călduros și aștept de la voi impresii. Pe mine personal m-a ținut cu sufletul la gură și mă bucur mult că l-am citit. Mulțumesc editurii Leda pentru exemplar!

 

Grădinarul spaniol – A. J. Cronin

Autor: A. J. Cronin

Naționalitate: scoțiană

An apariție: 1950

Număr pagini: 281

Titlu original: The Spanish Gardener

Nota mea: 5/5

Primită de la: librăria online Libmag

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

O carte de „atmosferă“, calitate proprie romanelor lui Archibald Joseph CroninGrădinarul spaniol are în centru povestea fascinantă dintre un tată și copilul său, pe fondul deschiderii acestuia din urmă către lumea largă. Povestea lor se împletește cu episoadele enigmatice și palpitante din viața celor doi părinți, Harrington și Marion – dragoste, căsătorie, cariera, autorul oferind cititorilor un roman emoționant, apreciat la superlativ.

PĂREREA MEA

De acest autor am mai citit până acum un alt roman, Dincolo de acel loc, și este o carte pe care nu o voi uita prea curând. Țin minte însă că în liceu am mai citit o carte a sa, dar nu îi mai rețin numele și asta mă frustrează. Revenind la Grădinarul spaniol, mi-a întrecut toate așteptările. Nu mi s-a mai întâmplat de mult timp să citesc o carte într-o singură seară. Atât de mult mi-a plăcut, încât aș putea vorbi despre cartea asta la infinit. Cartea este plasată automat în topul celor mai bune cărți citite în 2018. Temele sunt relațiile de familie și prietenie, alături de rolul omului în societate. Titlul face referire la unul dintre personajele principale, un grădinar de 19 ani, Jose, care va juca un rol important în viața celorlalte personaje.

Nu înțelegea semnificația acestei călduri din sufletul lui de copil, dar își dorea să se lase în voia acestei stări.

(mai mult…)

Viața e ușoară, nu-ți fă griji – Agnes Martin Lugand

Autor: Agnes Martin-Lugand

Naționalitate: franceză

An apariție: 2015

Număr pagini: 232

Titlu original: La vie est facile, ne t’inquiète pas

Nota mea: 4/5

PREZENTARE

Întoarsă din Irlanda, Diane este hotărâtă să înceapă o viață nouă la Paris. Cu ajutorul prie­tenului său, Felix, redeschide cafeneaua literară „Oamenii fericiți citesc și beau cafea”, oaza ei de liniște. Acolo îl întâlnește pe Olivier. Un bărbat blând și atent, care înțelege refuzul ei de a deveni din nou mamă, după pierderea cumplită pe care a suferit‑o.

Dar o întâmplare neașteptată o bulversează pe Diane și îi spul­beră toate certitudinile.
Va avea ea oare curajul de a‑și construi un nou cămin?
După ce a profesat ca psiho­log timp de șase ani, Agnes Martin‑Lugand s‑a dedicat scrisului, publicându‑și primul roman, Oamenii fericiți citesc și beau cafea în regim propriu, pe platforma Kindle Amazon, în decembrie 2012.

PĂREREA MEA

Am citit această în urma unui împrumut și vreau să vă zic că mi-a plăcut mult mai mult decât primul volum al seriei, Oamenii fericiți citesc și beau cafea, a cărui recenzie o puteți citi aici. Cartea continuă povestea lui Diane, o femeie văduvă care a trecut printr-o dublă tragedie: moarte soțului și a fiicei sale. Tema cărții este tot destinul, iar titlul mi s-a părut un pic exagerat. Știm cu toții prea bine că viața nu e ușoară și nici viața Dianei nu este. Viața nu mai poate avea același sens, atâta timp cât pierzi cele mai importante ființe din viața ta. De ce mi-a plăcut mai mult acest volum? Pentru că este unul despre speranță, despre puterea de a merge mai departe, despre visuri și despre surprizele pe care viața ni le oferă.

Promite-mi un singur lucru: să nu fii tristă când eu nu voi mai fi aici, să nu plângi. Să nu ne strică, reîntâlnirea, am avut timp să ne pregătim.

Față de celălalt volum, am găsit o Diane mai luptătoare, mai hotărâtă și o femeie care e pregătită să dea piept cu viața. M-am bucurat să citesc o astfel de carte, iar pentru mine a fost un duș rece. Am înțeles că viața e imprevizibilă, în orice secundă putem părăsi lumea asta sau putem pierde pe cineva drag. Și este nevoie de multă tărie și multe întrebări legate de existența noastră, de multe nopți nedormite pentru a trece mai departe. Diane cunoaște niște oameni care la un moment dat i-au schimbat viața. De multe ori e tristă, plânge, dar cred că nici ea nu-și dă seama cât e de puternică de fapt. E o luptătoare și asta m-a făcut să îndrăgesc mult cartea. Chiar sunt niște secvențe în carte care m-au făcut praf. Am simțit lacrimi, uimire și la un moment dat, speranță.

Să mă las dusă de val? Să mă ascult? Să ridic bariere? Să-mi apăr viața reconstruită de asaltul acestui bărbat care dormea alături de mine?

Este o carte minunată, poate nu neapărat o capodoperă, dar este o lecție de viață cu care trebuie să ne confruntăm. Este despre oameni, relații, despărțiri, noi începuturi, iar mie îmi plac astfel de cărți. Nu mi-a plăcut însă că e foarte scurtă, doream să aflu mai multe despre o anumită relație, am trecut printr-un amalgam de stări, resentimente și bucurie…ce să mai, te distruge. Dar e o carte frumoasă și nu vă gândiți că e tristă, pentru că are multe momente pozitive. V-o recomand cu drag, iar mie nu îmi rămâne decât să caut o altă carte scrisă de aceeași autoare, Îmi pare rău, sunt așteptată. Voi ați citit cartea? Păreri?

Oamenii fericiți citesc și beau cafea – Agnes Martin Lugand

Autor: Agnes Martin-Lugand

Naționalitate: franceză

An apariție: 2012

Număr pagini: 176

Titlu original: Les gens heureux lisent et boivent du café

Nota mea: 3/5

PREZENTARE

A plecat din Paris să se uite pe sine. Dragostea pe care o va întâlni va schimba totul.
Povestea lui Diane începe în mod brutal cu moartea soțului și a fetiței sale, eveniment care o aruncă în cea mai cumplită depresie. Totul se oprește în loc, în afară de inima ei, care continuă să bată. Cu încăpățânare. Dureros. Zadarnic.
Când cel mai bun prieten și asociat în mica afacere cu o cafenea literară la Paris, Felix, îi propune o călătorie ca început pentru o nouă viață, Diane alege să îndeplinească o mai veche dorință a fostului ei soț și se refugiază departe de lume, într-o mică așezare din Irlanda.

O întâlnire neașteptată cu un bărbat taciturn o face pe Diane să vadă din nou lumea cu încredere și cu forță regăsită.

Această poveste despre împăcarea cu sine conține dialoguri convingătoare și e spusă într-un stil simplu, nepretențios, având chiar și accente de umor.  Le Parisien 

Profund și emoționant, romanul lui Agnès Martin-Lugand sondeazã cu luciditate cea mai cumplită tragedie din viața unui om. O carte care te marchează.  Susan Wiggs

PĂREREA MEA

Am primit această carte de pe un grup de cărți, fiind o carte călătoare pe care o așteptam de mult timp. Este prima dintr-o serie, fiind urmată de Viața e ușoară. nu-ți fă griji, un volum pe care l-am citit după ce l-am terminat pe primul. Îi voi face o recenzie separată curând. Am auzit păreri destul de pozitive despre această carte, însă am ales să o citesc pentru că am fost atrasă de titlul neobișnuit. Este o carte pe care am terminat-o în vreo două zile și sinceră să fiu, mă așteptam la mai mult. Nu este o carte proastă, ci una care se termină prea brusc. Este plină de emoție și reușește să te tulbure până în măduva oaselor. O temă a cărții este destinul, dar și regăsirea unui drum în viață după o tragedie. Sau după un șir de tragedii.

Mi-era bine, nu mă mai simțeam apăsată. Viața își relua drepturile, iar eu nu mai voiam să lupt împotriva ei.

Titlul cărții face referire la o cafenea care oferă celor care îi trec pragul o notă de optimism și care le promite un moment relaxant alături de o cafea și o carte bună. Personajele cărții nu sunt multe, iar printre ele se numără Diane, personajul feminin principal, Felix, prietenul ei cel mai bun, Edward, care va juca un rol important în viața primei, și alte câteva personaje secundare. Povestea din roman este interesantă, te ține cu sufletul la gură, îți smulge lacrimi, iar alteori îți smulge zâmbete.

Trebuie mai întâi să mă reconstruiesc, să fiu mai puternică, să îmi fie mai bine, să nu mai am nevoie de ajutor. Numai după aceea, voi putea să te iubesc. Total. Înțelegi?

În linii mari, povestea este următoarea: Diane își pierde soțul și fiica într-un accident și decide să lase cafenea pe mâna lui Felix, plecând în Irlanda. Încearcă să treacă peste pierderea suferită, își pune mii de întrebări, suferă și învață că fiecare zi este o nouă șansă. Edward este un personaj la început agasant și sinceră să fiu, nu l-am iubit nici la final. Sunt anumite elemente ale cărții cam trase de păr și multe se întâmplă prea brusc, însă mi-a plăcut. Aș putea spune foarte multe despre roman, dar asta ar însemna spoilere și ar strica farmecul. I-am dat 3 din 5 steluțe pe godreads și cumva îmi pare rău că numai atât. O recomand însă și vă recomand să citiți și continuarea poveștii în Viața e ușoară, nu-ți fă griji, un volum care mi s-a părut superior primului. Acolo aflăm mai multe detalii despre Diane și celelalte personaje și putem afla care va fi evoluția lor. Vă aștept cu păreri despre carte.

Jurnalul unui bătrân nebun – Junichiro Tanizaki

Autor:  Junichiro Tanizachi

Naționalitate: japoneză

Titlu original: 瘋癲老人日記 [Fūten Rōjin Nikki]

An apariție: 1961

Gen carte: ficțiune, roman

Număr pagini: 160

Nota mea: 3/5

Alte cărți de același autor: nu

PREZENTARE

Aparut initial in foileton, Jurnalul unui batran nebun este una dintre scrierile tarzii ale lui Junichiro Tanizaki. Conceput sub forma unui caiet de insemnari al batrinului Utsugi, in care acesta isi inregistreaza minutios gandurile si trairile, dar si lucrurile marunte din viata de zi cu zi, romanul este strabatut in acelasi timp de un fior de erotism nascut din obsesia ciudatului personaj pentru nora sa, Satsuko, o fosta dansatoare cu trecut indoielnic. Umbra de tristete si nostalgie care pluteste deasupra intregii scriituri se impleteste cu umorul fin, construind o opera in care citim atat transformarea inevitabila a fiintei umane odata cu scurgerea timpului, cat si schimbarile sociale prin care trece Japonia acelor vremuri.

PĂREREA MEA

Eu am mai citit câteva cărți din colecția Cotidianul apărută la Editura Univers, așa că am fost foarte intrigată când am văzut acest roman pe rafturile unei biblioteci. Mulți autori japonezi nu am citit, așa că am zis că nu strică să încerc. Aveam așteptări mari de la acest roman, însă atunci când mi-am dat seama despre ce e vorba în carte, am înțeles că nu e bine să mă iau după titlu în alegerea unei cărți. Nu este o carte rea, chiar dacă nu a fost pe măsura așteptărilor mele. Am citit-o în două zile și țin minte că au fost unele scene care mi-au plăcut, iar altele în care am simțit că citesc o carte stranie.

Până la cincizeci de ani, nimic nu mă îngrozea mai tare ca premonițiile morții, însă acum nu mai e așa. Probabil că sunt deja obosit de viață.

Printre temele cărții se numără senectutea, adică bătrânețea, iar întreaga carte se construiește în jurul existenței personajului principal al cărții, Utsugi, un bătrân care vrea să experimenteze anumite lucruri la vârsta a treia. Titlul cărții rezumă cumva ideea cărții, deoarece aceasta este scrisă sub forma unui jurnal personaj, în care japonezul notează amintiri, întâmplări și diferite gânduri. Personajele nu sunt numeroase, nu mi s-au părut că se deosebesc prin ceva anume, iar cele două principale sunt Utsugi și Sastuko, nora sa. Ei bine, această tânără este nonconformistă, un pic ciudată, rebelă și reușește să stârnească mari controverse în familie și în mintea lui Utsugi.

Am urlat încontinuu. Nu-mi pasă dacă chiar sunt nebun, nu contează ce se întâmplă cu mine – acestea îmi erau gândurile, care însă, apoi, au făcut loc – și mai rău – unei bruște frici de nebunie, vecină cu panica. După aceea, e clar că a devenit un rol: am început să mă străduiesc să imit un copil răsfățat.

Mie acest bărbat aflat la vârsta senectuții mi s-a părut destul de excentric și poate nu e întâmplătoare ideea cum că ne prostim odată cu înaintarea în vârstă. Cartea e ok, merită citită, dar nu vă așteptați la ceva ieșit din comun. Dacă vă doriți să citiți ce se petrece în mintea unui bătrânel excentric și vreți să aflați cum era viața lui, citiți repede cartea. S-ar putea să vă placă mai mult decât mie și să descoperiți că este o carte chiar bunicică. Eu vă aștept cu păreri.

Fericiți pentru totdeauna? – Taylor Jenkins Reid

Autor: Taylor Jenkins Reid

Naționalitate: americană

Titlu original: After I do

An apariție: 2014 (2017 la Editura Leda)

Gen carte: roman, ficțiune, dragoste

Număr pagini: 352

Nota mea: 5/5

Serie: nu

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Un roman surprinzător despre căsătoria modern și profunzimea legăturilor de familie

Când mariajul lui Lauren și al lui Ryan ajunge într-un punct critic, cei doi se gândesc la un plan neconvențional: hotărăsc să se despartă pentru un an, în speranța de a se îndrăgosti apoi din nou. Un an, o singura regulă: nu au voie să ia legătura unul cu altul. În afară de asta, totul este permis. Lauren pornește într-o călătorie de autocunoaștere, descoperind că prietenii și familia au propriile idei despre căsătorie. Aceste păreri, alături de procesul ei de vindecare și provocările vieții fără Ryan, îi schimbă concepțiile despre monogamie și căsătorie. Ea începe să se întrebe: când ai parte de iubire fără fidelitate și devotament fără căsnicie – când iubirea și dorința nu mai sunt legate –, ce apreciezi? Pentru ce ești dispus să lupți?

O poveste de dragoste despre ceea ce se întâmplă când iubirea dispare. Despre a rămâne îndrăgostit, a te agăța de iubire, a renunța la ea și a i te încredința cu toată ființa ta. Și, mai presus de toate, este povestea unui cuplu prins în vechiul joc și căutând un nou drum spre fericirea pentru totdeauna.

„Reid are talent în a crea personaje complexe și plăcute.” Real Simple

„Taylor Jenkins Reid este un geniu când vine vorba de povești despre viață și dragoste.” Redbook

„Pe cât de inspirator, pe atât de brutal de sincer – o lectură obligatorie.” Kirkus

PĂREREA MEA

Este prima carte a lui Taylor Jenkins Reid pe care o citesc și curând urmează să citesc și celelalte două romane apărute tot la editura Leda pe care mi le-a împrumutat o prietenă de pe un grup de cărți. Am pornit în lecturarea sa cu așteptări mari și îmi doream foarte mult să fie pe măsura așteptărilor mele. Acest lucru s-a întâmplat, iar pe mine carte m-a cucerit total! După cum puteți vedea în poza făcută, are o copertă foarte frumoasă și sugestivă, chiar una dintre cele mai frumoase coperte pe care le-am văzut la cărțile citite de mine. Este un roman care se citește foarte ușor, chiar dacă are 352 de pagini. Odată ce am început să o citesc, nu am mai putut-o lăsa din mână. Tema cărții este iubirea, dar și relațiile de familie, iar titlul are în centru ideea unei fericiri veșnice. Cartea este despre căsătorie, despre alegeri, despre îndoieli și despre speranță. Are multe momente triste, dar are și multe pagini care îți aduc zâmbetul pe buze.

Vreau să fiu genul de persoană care-și poate păstra secrete sentimentele și nu le rănește pe ale altora. Dar eu nu sunt acea persoană. Mânia mea trebuie să își ia zborul. Trebuie eliberată și lăsată să reverbereze în pereți și în urechile persoanei pe care ar afecta-o cel mai mult.

Personajele cărții nu sunt foarte numeroase, iar preferații mei sunt Lauren și Ryan, doi tineri căsătoriți care sunt împreună de mult timp și care ajung într-un impas. Rar mi se întâmplă să am două personaje preferate într-un roman, așa ca da, și eu m-am mirat de acest lucru. Despre acest roman se poate povesti foarte frumos, are un fir epic care curge lin, nu au fost pagini la care să mă plictisesc și da, mi-a plăcut foarte mult. Este o carte romantică despre suișuri și coborâșuri, despre familie și prejudecăți.

Câteodată presupui că știi ce am de spus sau ce simt, și-atunci citesc în ochii tăi că sunt cea mai plictisitoare persoană pe care ai cunoscut-o vreodată.

Cele două personaje ale cărții ajung în punctul în care se întreabă dacă sunt fericiți și dacă se iubesc, iar o soluție pe care o găsesc este separarea de un an, timp în care fiecare își vede de viața lui și meditează la propriile dorințe. Finalul mi s-a părut desprins din basme și cumva a fost previzibil. Dar cartea asta e atât de frumoasă, încât cu greu te abții să nu strigi în „gura mare” toate secvențele când voiai să iei la palme cele două personaje care par să renunțe. Această carte este o lecție de viață pentru tinerii căsătoriți (inclusiv pentru mine, care mi-am pus aceleași întrebări ca Lauren), dar și pentru cei aflați într-o relație de cuplu. Ce este fericirea? Suntem cu adevărat fericiți? Putem fi fericiți pentru totdeauna? Ce facem când nu ne mai simțim fericiți? Răspunsurile le găsiți în acest frumos roman. Vi-l recomand cu drag și abia aștept să citesc și celelalte romane ale aceleiași autoare, Uniți pe vecie și Poate într-o altă viață.  Multumesc editurii Leda pentru minunatul exemplar!

O revoltată în Rusia bolșevică – Evghenia Iaroslavskaia – Markon

Autor: Evghenia Iaroslavskaia-Markon

Naționalitate: rusă

An apariție: 2018 (la Editura Leda )

Gen carte: istorie, nonficțiune

Număr pagini: 140

Nota mea: 4/5

Primită de laEditura Corint

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

„Idealistă, extremistă și anarhistă, Evghenia Iaroslavskaia-Markon a avut, se pare, un destin la înălțimea tragică a epocii sale. Acuzată de «propaganda antisovietică», a fost închisă și executată în 1931 în lagărul de muncă din insulele Solovețki, o parte a vastului «Arhipelag Gulag» (cum l-a denumit Soljenițîn) care se va întinde încet, încet de la un capăt la altul al Uniunii Sovietice. Confesiunea, scrisă chiar înainte ca autoarea să fie executată la vârsta de 29 de ani, a fost descoperită în arhivele FSB în anul 1996.” ( Le Devoir)

„Nu e nici scenariu de film, nici ficțiune literară, e o poveste adevărată, reconstituită cu minuție în arhivele rusești. Cartea de față prezintă documentul autobiografic redactat de protagonistă, dimpreună cu o întreagă documentație de arhiva care i s-a alăturat spre completare. O veți citi însă ca pe un roman, iar la sfârșitul lecturii nu veți reuși să o uitați prea curând.” (Alina Pavelescu)

PĂREREA MEA

După mult timp am avut ocazia să citesc o carte de istorie, de nonficțiune, iar acest lucru mă bucură nespus, chiar dacă în școală orele de istorie nu au fost preferatele mele. Istoria mi se pare complicată, mulți ani de ținut minte și multe evenimente care și-au pus amprenta asupra societății noastre. Dar iată că recent am avut ocazia să descopăr o carte destul de subțirică (140 de pagini), dar scrisă într-o manieră tulburătoare și realistă. Este o carte sinceră, se citește foarte repede și îți lasă în suflet o senzație aparte. După lectura unei asemenea cărți ar trebui să ne simțim norocoși și să mulțumim Celui de Sus pentru libertate și pace. Cartea O revoltată în Rusia bolșevică spune povestea reală a Evgheniei, o tânără de 29 de ani care luptă pentru libertate și vrea cu orice preț să se fac facă auzită. Tragismul existenței sale este unul înfiorător. Toate situațiile prin care Evghenia trece sunt mai presus de cuvinte, iar cartea asta prezintă într-un mod aparte societatea de atunci.

(mai mult…)

Booktuberi români pe care îi iubesc (I)

Cred că a trecut un an de când încerc să mă mobilizez și să fac măcar un scurt articol despre oamenii pasionați de cărți pe care eu îi admir și îi urmăresc cu drag. Va fi și un al doilea articol despre acest subiect, așa că rămâneți în zonă. Nu fac un top, ci doar menționez booktuberii aleatoriu:

  • Bookinista08 – O urmăresc pe Loredana de mult timp prin intermediul blogului său (AICI) și am fost super încântată să descopăr că are și canal de youtube. Loredana e traducător, citește mult, e deșteaptă, are cultură generală și de câteva ori m-a scos din reading slump. Pur și simplu nu puteam citi, iar după un video cu ea despre cărți, pofta mea a revenit rapid. Îi urez succes și nu cumva să se lase de citit și de recomandat cărți!

(mai mult…)

« Older Entries Next Entries »