Blestemul mării – Shea Ernshaw

 

Autor: Shea Ernshaw

Naționalitate: americană

An apariție: 2018 (2019 la Editura Leda )

Gen carte: roman, fantasy, YA, ficțiune

Titlu original: The Wicked Deep

Număr pagini: 320

Nota goodreads: 3.82

Nota mea: 5/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Cu două sute de ani în urmă, trei surori au fost condamnate la moarte pentru vrăjitorie. Cu pietre legate de glezne, fetele au fost aruncate în ocean și lăsate să se înece. Acum, în fiecare vară, Marguerite, Aurora și Hazel Swan se întorc în oraș și ucid fără milă. An de an, trei băieți își găsesc pieirea în adâncuri, atrași de farmecul răvășitor al misterioaselor surori. Penny Talbot locuiește împreună cu mama ei pe o insulă din apropiere de Sparrow și are în grijă bătrânul far. În mod surprinzător, adolescenta cuminte și retrasă știe o mulțime de lucruri despre năpasta care s-a abătut asupra micii așezări în urmă cu două secole și a descoperit chiar și metoda prin care Marguerite, Aurora și Hazel pot fi oprite. Totul se complică atunci când în orașul blestemat sosește ca din întâmplare Bo Carter, un tânăr fermecător, dar plin de secrete, pe care însă nu e gata să le dezvăluie. Încetul cu încetul, băiatul va cădea în mrejele surorilor Swan, iar Penny va fi silită să facă o alegere cumplită: să se salveze sau să îl salveze pe Bo?

„Cititorii se vor cufunda cu plăcere în această carte de atmosferă minunat meșteșugită.”  Kirkus Reviews

PĂREREA MEA

Blestemul mării este o carte cu o copertă deosebită și cu un titlu care ne promite o aventură pe cinste. Recunosc că m-a intrigat mult acest titlu și am fost extrem de curioasă să descopăr povestea ce se ascunde în filele romanului. Ca gen, este un roman fantasy, încărcat cu mult mister și tot felul de situații neprevăzute, plus anumite elemente ieșite din comun. Titlul este o metaforă foarte frumos aleasă, care mi-a oferit indicii despre ce aveam să citesc. Însă nicio secundă nu m-am gândit că voi citi această carte într-o zi și un pic. Fiind și vacanță, timpul meu a fost mai generos și cheful de citit pe măsură. Cartea asta m-a desprins total de realitate, în sensul că mi-a plăcut atât de mult, încât nu am mai ținut cont de nimic din jurul meu de multe ori. Subiectul romanului mi s-a părut captivant, iar odată ce intri în poveste, nu mai vrei să pleci. (mai mult…)

Cabina de săruturi – Beth Reekles

Autor: Beth Reekles

Naționalitate: britanică

An apariție: 2012 (2018 la Editura Leda )

Gen carte: roman, YA, ficțiune

Titlu original: The Kissing Booth

Număr pagini: 368

Nota goodreads: 3.52

Nota mea: 5/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

EA ESTE ROCHELLE, dar prietenii o alintă Shelly sau Elle. Este draguță, amuzantă, populară și tânjește în taină după marea iubire.

EL ESTE NOAH, însă toată lumea îi spune Flynn, pentru că pare un nume mai potrivit pentru imaginea lui de băiat rău, fustangiu și aprig la mânie.

Atunci când Elle hotărăște să organizeze o cabină de săruturi cu prilejul mult așteptatului Carnaval al Primăverii, inevitabilul se produce, iar Elle și Noah ajung să formeze un cuplu. Tânăra însă nu se poate bucura din tot sufletul de povestea de dragoste abia începută. În timp ce inima îi spune sa dea o șansă iubirii, mintea îi cere sa fugă. Asta pentru ca Noah este fratele lui Lee, cel mai bun prieten al lui Elle, iar între ei există un pact: acela de a nu te îndrăgosti de rudele amicului tău. Așadar, ce va face Elle? Va alege iubirea sau prietenia? Oare nu există o cale de a le împăca pe cele două, fără lacrimi și suferință? O poveste de iubire cu peste 19 milioane de lecturi pe Wattpad!

PĂREREA MEA

Nu pot spune că aveam așteptări prea mari la începutul lecturii, însă stilul ușor al cărții și povestea în sine  mi-au plăcut. Cabina de săruturi este o carte young adult, care are ca teme principale adolescența și familia, fiecare dintre aceste două teme fiind profund analizate și prezentate aici. Titlul este elementul – cheie al cărții, practic obiectul de la care pornește totul. Cabina de săruturi va fi introdusă în Carnavalul Primăverii, iar la acest eveniment vor fi prezenți mulți elevi de liceu. Mereu mi-a plăcut că în afară, în special în SUA, liceele organizează tot felul de evenimente competitive și interesante. Personajele sunt majoritatea adolescenți și mi-a plăcut că autoarea s-a axat destul de mult atât pe trăsăturile lor fizice, cât și pe cele sufletești. Rochelle, alintată Elle sau Shelly, este o adolescentă care locuiește cu tatăl ei, este foarte bună prietenă cu Lee Flynn, un băiat de aceeași vârstă. Relația lor de prietenie mi s-a părut un pic ciudată la început și mă așteptam să evolueze în alt fel. (mai mult…)

Mama – Maxim Gorki

Autor: Maxim Gorki

Naționalitate: rusă

An apariție: 1906 (2018 la Editura Polirom )

Gen carte: roman, ficțiune istorică

Număr pagini: 435

Nota goodreads: 3.93

Nota mea : 5/5

Primită de laTârgul Cărții

PREZENTARE

Eu știu, va fi o vreme când oamenii vor avea admirație unul pentru altul, când fiecare va fi ca o stea în fata celorlalți! Vor fi pe pământ oameni liberi, măreți prin libertatea lor, toți vor merge cu sufletul deschis, nici o inima nu va mai ști ce e invidia, nimeni nu va mai ști ce e răutatea. Atunci viata va fi în slujba omului, imaginea omului va fi la înălțime… Atunci se va trăi în adevăr și în libertate, pentru frumusețe, și cei mai buni vor fi socotiți aceia care vor cuprinde cit mai mult lumea cu inima lor, care o vor iubi mai profund, cei mai buni vor fi cei mai liberi — în ei sălăsluiește mai multa frumusețe! Aceasta viata va avea oameni măreți…”

PĂREREA MEA

După lectura unei alte cărți scrise de Maxim Gorki, Copilăria, m-am îndrăgostit iremediabil de stilul acestui scriitor. Mă fascinează mai nou cărțile realiste, inspirate din istoria diferitelor țări sau regimuri politice. Rusia, surprinsă înainte de Revoluția bolșevică, este subiectul de bază al cărții Mama, deși m-am așteptat la cu totul altceva. Dimensiunea generoasă a cărții (435 de pagini, format mic) m-a  pregătit sufletește pentru o aventură pe cinste. Tema cărții este una socială, dar sunt prezentate și familia sau prietenia. Titlul, Mama, este sugestiv pentru conținutul cărții, această femeie jucând un rol foarte important. Nu pot spune că m-a captivat total, însă mi-a plăcut destul de mult. (mai mult…)

Măștile fricii – Camelia Cavadia

Autor: Camelia Cavadia

Naționalitate: română

An apariție: 2016 ( la Editura Humanitas )

Gen carte:  ficțiune

Număr pagini: 240

Nota goodreads: 4.34

Nota mea : 5/5

PREZENTARE

 O carte despre modul în care traumele din copilărie ajung să ne domine și să sufoce maturitatea. O poveste care probabil reprezintă realitatea multor familii de aici și de aiurea: amprenta lăsată asupra viitorului unui copil de un părinte autoritar, violent și incapabil să își depășească neputințele. O istorie a metamorfozei unei personalități abuzate de violenta și frică, o privire emoționantă asupra maternității înăbușite de stereotipuri și a unei iubiri care putea sa fie perfecta, dacă protagoniștii săi ar fi trăit prezentul (clipa).

PĂREREA MEA

Am primit această carte de ziua mea, după ce foarte mult timp mi-am dorit să o am în bibliotecă. Este prima carte a Cameliei Cavadia pe care eu am citit-o, dar cu siguranță nu va fi ultima. Este un roman care mi-a distrus sufletul și m-a făcut să conștientizez și să îmi analizez mai atent viața și familia. De la început m-am așteptat să îmi placă, dar nu așa de mult. În linii mari, este o carte despre familie, relațiile dintre membrii ei și despre frici. După cum spune și titlul într-o metaforă frumos aleasă, frica îmbracă multiple forme. Copilăria este perioada care ne va dicta mai târziu viața și, din păcate, de anumite frici nu vom scăpa niciodată sau foarte greu, doar prin exercițiu. Ca un exemplu, de mică am avut frica de a nu fi acceptată de cei din jur, iar fiind foarte timidă, m-am adaptat greu. Lucru care se observă și acum, deoarece îmi este greu să socializez cu multe persoane noi. Pe unele simt că le cunosc de viață, iar pe altele nu le percep chiar pozitiv.

Frica ne estompa trăsăturile și ne stafidea trupurile într-un fel în care păream deshidratați ca niște fructe păstrate în vid.

Revenind la cartea doamnei Camelia, este o adevărată lecție pe care, dacă nu o citești, pierzi. Și ce anume pierzi? Vă spun eu: o poveste inspirată din viață noastră, în care s-ar putea să te recunoști. Este un roman frumos, dar și trist, fapt care mi-a stors multe lacrimi, dar și multă furie interioară. Stilul cărții este deosebit, curge lin și nici nu știi când ai ajuns la final. În timp ce citeam acest roman, aveam în minte un jurnal în care Ema își povestește viața și experiențele prin care a trecut alături de familia sa. Mi-au plăcut foarte multe imaginile realiste ale unor situații, fie ele triste, dar extrem de bine conturate. Nu cred că pot descrie cartea așa cum îmi doresc eu, nu sunt suficiente cuvinte. (mai mult…)

Fiica lui Hokusai – Katherine Govier

Autor: Katherine Govier

Naționalitate: canadiană

An apariție: 2011 (2014 la Editura Humanitas )

Gen carte: roman, ficțiune istorică

Număr pagini: 460

Nota goodreads: 3.85

Nota mea : 4/5

Primită de laTârgul Cărții

PREZENTARE

Amintind de Fata cu cercel de perlă a lui Tracy Chevalier, romanul Fiica lui Hokusai este o reconstituire, amplă şi palpitantă totodată, a vieţii pictoriţei japoneze Oei, fiica celebrului pictor nipon Katsushika Hokusai.

În ultimii ani de viaţă, lovit de paralizie şi aproape incapabil să mai ţină pensula în mână, Hokusai e ajutat să picteze de fiica sa, Oei, multe dintre creaţiile lui târzii aparţinându-i de fapt acesteia, spun istoricii artei. Astfel, în spatele aprecierii şi recunoaşterii generale de care se bucură opera maestrului japonez, autor al celebrului Val de la Kanagawa sau al celor Patruzeci şi şase de privelişti ale Muntelui Fuji, se scrie povestea unei vieţi neîmplinite, a unei pictoriţe de talent, cu un stil propriu, sfâşiată între dragostea şi veneraţia faţă de tatăl ei, pasiunea de a picta, dar şi conştiinţa propriei valori. Fără să se complacă în existenţa banală şi cenuşie a femeilor din epocă, Oei îşi va trăi cu aceeaşi intensitate destinul artistic, poveştile de iubire şi prietenia de-o viaţă cu Shino, datorită căreia va pătrunde în culisele Yoshiwarei, cartierul plăcerilor, şi va cunoaşte viaţa plină de tristeţe şi privaţiuni a gheişelor şi curtezanelor. Urmărit pas cu pas, de la copilăria fascinantă alături de un tată care îi insuflă pasiunea pentru pictură până la moartea acestuia, survenită din pricina invidiei discipolilor, destinul lui Oei e înfăţişat într-o naraţiune de mare forţă, plină de dramatism şi culoare, evocând adesea arta maestrului japonez.

PĂREREA MEA

Iubesc cărțile din colecția Raftul Denisei de la Editura Humanitas și sunt de fiecare dată extrem de bucuroasă când descopăr un nou titlu. Ca în cazul multor cărți, nu știam prea bine care e subiectul cărții, ci am preferat să mă cufund cu totul în lectură. Lectura însă nu a fost punctul meu forte în ultimele săptămână, având un examen important la mijloc, așa că am citit cât am reușit. În linii mari, mi-a plăcut cartea și m-a impresionat în mod special stilul cărții. Este o carte generoasă ca număr de pagini (460), cuprinde foarte multe descrieri care fac din cartea asta una frumos conturată. Personajele sunt numeroase, destul de bine construite, iar cel mai mult se pune accentul pe viața pictorului Hokusai și a fiicei sale, Oei. Cartea este prezentată în mare parte din perspectiva fetei, aceasta prezentându-și viața de la o vârstă fragedă până la bătrânețe. Este uluitor felul în care mica Oei evoluează și felul în care ea ne prezintă acest lucru. (mai mult…)

Lovebook – Simona Sparaco

Autor: Simona Sparaco

Naționalitate: italiană

An apariție: 2009 (2012 la Editura Allfa )

Gen carte: roman, dragoste, chick lit, ya

Număr pagini: 211

Nota goodreads: 3.32

Nota mea : 4/5

PREZENTARE

Solidea îl întâlnește pe Edoardo pe băncile școlii și se îndrăgostește iremediabil, fără a ajunge să aibă o relație adevărată. Cincisprezece ani mai târziu, după ce a fost părăsită în mod umilitor după o relație amoroasă de nouă ani, Solidea își conștientizează brusc condiția: fără iubit, fără studii superioare, fără slujbă sau carieră de succes lucrând ca vânzătoare în papetăria înființată de străbunicul ei. Totuși, speranța renaște odată cu descoperirea Facebook-ului și a posibilităților oferite de această vastă rețea. Gratie tehnologiei, vechea sa iubire își face apariția din nou, aducând cu sine un final neașteptat. Iar când în calea celor doi îndrăgostiți apar obstacole reale, asemenea perfidei iubite a lui Edoardo, Claudia, e nevoie de mai mult decât de soartă și de o rețea de socializare pentru ca cei doi să se poată reuni.

PĂREREA MEA

Dacă doriți să citiți o carte draguță, amuzantă și care să vă prindă de la prima pagină, Lovebook este fix ceea ce căutați. Pe goodreads nu are o notă promițătoare, ba am dat și peste câteva reviewuri ale nemulțumiților, dar mie mi-a plăcut. Depinde mult de gustul fiecăruia, bineînțeles. Nu e capodoperă, nu e foarte complexă, dar a mers la sufletul meu și acolo a rămas. Printre temele cărții se numără iubirea, dar și relațiile de familie, iar ambele teme sunt destul de bine conturate. Titlul este legat de facebook, care în carte a luat denumirea de lovebook, un fel de carte a iubirii. Povestea începe simplu și se încheie frumos. Cartea este prezentată alternativ din două perspective: cea a lui Sole și cea a lui Edoardo. Fiecare își povestește viața și întâmplările prin care trece. (mai mult…)

Orice inimă e o poartă – Seanan McGuire

Autor: Seanan McGuire

Naționalitate: americană

An apariție: 2016 (2019 la Editura Leda )

Gen carte: roman, fantasy, YA, LGBT, ficțiune

Număr pagini: 176

Nota goodreads: 3.85

Nota mea : 3/5

Tip carte: serie (primul volum din seria Copii în derivă)

Primită de laEditura Corint

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Alunecând prin umbrele de sub pat, pășind printr-un șifonier sau rostogolindu-se printr-o vizuină de iepure, copiii au știut dintotdeauna să călătorească în lumi magice. Dar ce se întâmplă când aceștia se întorc și nu se mai pot adapta la lumea reală, iar familiile nu-i acceptă schimbați? Nancy a nimerit odată într-un tărâm magic, dar acum s-a întors. Iar lucrurile pe care le-a experimentat… pot schimba radical o persoană. Copiii din grija domnișoarei West înțeleg mult prea bine acest lucru. Și cu toții încearcă să găsească o modalitate de a se întoarce în propriile lumi fantastice.

Însă sosirea lui Nancy la cămin marchează o schimbare. Întunericul pândește la fiecare pas, iar când tragedia lovește din plin, depinde de Nancy și de noii ei colegi de școală să rezolve misterul. Cu orice preț.

„Seanan McGuire dă dovadă încă o dată de o cunoaștere profundă a inimii umane într-o parabolă impresionantă despre pierdere, dor și copii sensibili.” – Paul Cornell

PĂREREA MEA

M-au atras în primul rând titlul și coperta sugestivă a cărții și am sperat la o lectură altfel care să mă scoată din perioada aglomerată în care mă aflu. Cartea are dimensiuni reduse (176 de pagini), se citește ușor și este o lectură ok. Fiind primul volum din serie, vă dați seama că acesta a fost doar introducerea în acțiune. Cunoaștem personajele principale, aflăm lucruri interesante despre ele, chiar și unele ciudățenii. Este o carte fantasy, deoarece are o temă fantastică și ceea ce m-a surprins pe mine este faptul că a reușit într-o oarecare măsură să mă facă să îmi pun întrebări legate de alte lumi și universuri paralele.

(mai mult…)

Băiatul pierdut – M. J. Arlidge

Autor: M. J. Arlidge

Naționalitate: britanică

An apariție: 2016 (în 2019 la Editura Trei)

Număr pagini: 368

Titlu original: Little Boy Blue

Nota mea: 4/5

Gen carte: ficțiune, thriller, mister

Notă goodreads: 4.20

Primită de la: librăria online Libmag

PREZENTARE

Chemată să investigheze o crimă comisa într-un club sadomaso din Southampton, Helen Grace descoperă că victima este cineva din viața ei secretă, despre care superiorii săi nu știu nimic. Helen e foarte hotărâtă să-l găsească pe criminal, având grija să păstreze ascunsa relația ei cu victima. Dar, în scurtă vreme, are loc o noua crima, foarte asemănătoare cu prima. Să fie vorba de un criminal în serie? Va putea Helen sa-l descopere fără să-și divulge secretele?

PĂREREA MEA

Acest roman este al cincilea din seria Helen Grace, o serie polițistă plină de mister. Cineva mi-a spus că aceste cărți se pot citi separat și rău am făcut că am ascultat. Se poate și așa, dar cartea mi s-a părut lipsită de multe. Dar odată începută, nu am mai putut să aștept să le citesc pe celelalte patru. Așa sunt eu, un cititor de multe ori dezordonat, care face alegeri de moment. Deși are 368 de pagini, are un stil care permite citirea rapidă și o acțiune care te ține în priză. Mi-au plăcut atmosfera cărții, personajele, dar a fost un element care m-a dezgustat profund, chiar oripilat. Este o carte gen BDSM, care prezintă practici sado-masochiste, unele dintre ele duse la extrem. Ei bine, acele bucăți din carte care insistau pe partea asta, mi s-au părut greu de citit și analizat. Sunt unele scene dure, altele foarte dure, iar crimele din carte sunt descrise cu lux de amănunte. (mai mult…)

Dimineți în Jenin – Susan Abulhawa

Autor: Susan Abulhawa

Naționalitate: palestiniană

An apariție: 2006 (în 2017 la Polirom)

Număr pagini: 344

Titlu original: The scar of David

Nota mea: 5/5

Gen carte: ficțiune istorică, război

Notă goodreads: 4.37

Primită de la: librăria online Libmag

PREZENTARE

Locuitorii din Ein Hod, vechi sat palestinian, duc o viaţă liniştită, cultivînd măslini şi smochini. Pînă în 1948, cînd sînt forţaţi să-şi părăsească pămîntul şi căminele şi să-şi găsească adăpost într-o tabără de refugiaţi din preajma oraşului Jenin. Ceea ce urmează este saga unei familii palestiniene, desfăşurată pe patru generaţii prinse în vîrtejul evenimentelor din Orientul Mijlociu. După cum ea însăşi mărturiseşte, autoarea şi-a propus să recurgă la literatură pentru a arunca o lumină nouă asupra evenimentelor petrecute în Palestina în perioada 1941-2002. Urmărind vieţile unor oameni obişnuiţi, dar care se dovedesc a fi caractere puternice, convingătoare, ea spune de fapt povestea unei întregi naţii şi pledează pentru dreptul la istorie al celor ajunşi în condiţia de refugiaţi ca urmare a evacuărilor masive cauzate de conflictul israeliano-palestinian. Roman cu un puternic impact emoţional, naraţiune ritmată de episoade dramatice, spusă deseori chiar de eroii întîmplărilor, nu lipsită de întorsături spectaculoase, dar pline de tîlc, Dimineţi în Jenin este o lectură pasionantă.

PĂREREA MEA

Am mai citit de aceeași autoare un alt roman care mi-a plăcut foarte tare și anume, Albastrul dintre cer și ape, iar recenzia o găsiți aici. A fost pentru mine o plăcere deosebită să fac cunoștință cu autoarea palestiniană și descopăr așa o frumusețe de carte. Legat de cealaltă carte pe care am citit zilele acestea, Dimineți la Jenin, scrisă de aceeași autoare, vreau să vă spun că este o carte greu de descris în cuvinte. Sau cel puțin, eu nu voi putea să o descriu suficient de bine. Înainte să încep cartea nu am citit descrierea, dar știam că este o carte realistă, tulburătoare și frumoasă, în același timp.  Tema cărții este socială și istorică, aceasta fiind de fapt o ficțiune istorică. Titlul oferă niște indicii, însă are mai mult o semnificație metaforică, Jenin fiind un oraș din Palestina, iar diminețile nu sunt decât niște momente în care personajele speră și o iau de la capăt. (mai mult…)

Toate trecuturile noastre – Cristin Terrill

Autor: Cristin Terrill

Naționalitate: americană

An apariție: 2013 (2019 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, young adult, SF

Număr pagini: 368

Nota mea:3/5

Primită de laEditura Corint

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Întemnițată în inima unei baze militare secrete, Em nu are nimic de care să se agațe, în afara de vocea băiatului din celula alăturată și o listă cu instrucțiuni găsită într-o gură de scurgere. Deși nu a mai văzut niciodată bucata aceea de hârtie, Em e sigură de un lucru: scrisul îi aparține. Ce e și mai înspăimântător e că tânăra a încercat tot ce i-a stat în putință ca să împiedice construirea unei mașini a timpului care va distruge lumea.

Marina a fost îndrăgostită dintotdeauna de cel mai bun prieten al ei, James, un mic geniu care speră să poată controla timpul. Când în sfârșit băiatul o observă și pare dornic sa dea o șansă poveștii lor, un eveniment cumplit le năruie toate speranțele. Marina însă nu renunță și e hotărâtă să îl protejeze pe James, chiar dacă adevărurile descoperite îi vor frânge inima și îi vor răpi inocența. Din nefericire, Em și Marina sunt prinse într-o nemiloasă cursă contracronometru pe care doar una dintre ele o poate câștiga.

PĂREREA MEA

Anul trecut am citit de aceeași autoare o altă carte care se numește Dispariția lui Daniel Tate, o carte căreia i-am făcut o recenzie aici. Acel roman a fost ok din punctul meu de vedere, iar comparându-l cu acesta, pot spune că am regăsit același stil de scriere: mult dialog, personaje care promit, acțiune, simplitate în exprimare, etc. Ei bine, cu toate acestea, Toate trecuturile noastre mi s-a părut o lectură care nu m-a prins 100%. Și vă spun și de ce. În primul rând, avem tendința să apreciem mai multe cărțile din zona noastră de interes și mai puțin pe celelalte. În al doilea rând, nu am fost atrasă până acum de cărțile sf sau de cele care au ca temă călătoria în timp. Însă cred cu tărie că a fost o carte pe care trebuia musai să o citesc, mai ales că simțeam nevoia să ies din zona mea de confort. Nu știu dacă mă așteptam să îmi placă, dar bănuiam totuși că nu va fi o lectură ușoară pentru mine.

Egoistă, răzgâiată și plină de iluzii. Încep să mă urăsc.

Ca temă, cum am mai spus, avem călătoria în timp, iar din titlu putem deduce ușor faptul că există mai multe ipostaze temporale în care personajele călătoresc. Practic avem un conflict destul de bine pus la punct, deși o parte bună din carte mi s-a părut că a fost lipsită de ceva concret. După părerea mea, o carte trebuie să te cucerească de la primele pagini și până la final. Personajele sunt numeroase, sunt destul de interesante, iar dacă ar fi să menționez un personaj care mi-a plăcut, acesta ar fi Marina. Ea pare o drăguță, dar mai apoi descoperi tot felul de secrete întunecate și intenții bizare. În unele capitole, ne este prezentată acțiunea din perspectiva Marinei, iar în altele din perspectiva lui Em, între două existând o legătură anume pe care eu nu am anticipat-o. (mai mult…)

Lapte fierbinte – Deborah Levy

Autor: Deborah Levy

Naționalitate: britanică

An apariție: 2016

Număr pagini: 288

Titlu original:Hot Milk

Nota mea: 3/5

Gen carte: ficțiune contemporană, LGBT

Notă goodreads: 3.41

Primită de la: librăria online Libmag

PREZENTARE

Este luna august şi două femei, mamă şi fiică, ajung într-un sat de pe coasta de sud a Spaniei. Rose suferă de o boală ciudată, iar medicii nu ştiu ce să creadă. Fiica ei Sofia a adus-o la o clinică privată pentru a găsi un remediu cu ajutorul doctorului Gómez, un medic ale cărui metode şi motive sunt controversate şi îndoielnice.
Ameţite de căldură şi de oamenii seducători cu care intră în contact, cele două femei ajung să-şi analizeze, pentru prima dată după ani întregi, viaţa şi legăturile puternice care le-au ţinut împreună atâta timp.
„Tulburătoare, provocatoare şi impecabil scrisă, Lapte fierbinte de Deborah Levy este povestea mai multor generaţii ale unei familii şi a unei veri halucinante.” (Evening Standard)

PĂREREA MEA

Am pornit în lectura acestei cărți cu speranța că nu are cum să mă dezamăgească și ferm convinsă că această colecție de la Litera, Clasici contemporani, ascunde cărți minunate care merită citite. Ei bine, această carte m-a intrigat puțin și m-a făcut să îmi pun multe întrebări. Stilul cărții mi-a amintit într-o oarecare măsură de stilul cărților Virginiei Woolf, scriitoare cu care nu am putut rezona în facultate. Am găsit niște teme asemănătoare ca în cărțile lui Woolf, gen existența umană întunecată, boala, suferința, depresia. Lapte fierbinte nu este o carte despre fericire, fluturași în stomac și bucurie, ci despre o latură mai dark a existenței. Temele cărții sunt numeroase, iar printre ele se numără existența, boala, dependența. Titlul cărții nu îmi este nici acum clar lămurit, dar bănuiesc că se referă la o legătură primordială dintre copil și mamă, laptele fiind acel element care îi unește  la naștere pe cei doi. Personajele nu sunt foarte numeroase, dar nici unul dintre ele nu m-a impresionat în mod deosebit. (mai mult…)

Spre marginea luminoasă a lumii – Eowyn Ivey

Autor: Eowyn Ivey

Naționalitate: americană

An apariție: 2016

Număr pagini: 445

Titlu original: To The Bright Edge Of The World

Nota mea: 4/5

Gen carte: ficțiune istorică, realism magic, aventură

Notă goodreads: 4.15

Primită de la: librăria online Libmag

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

În iarna anului 1885, colonelul Allen Forrester, erou de război, conduce un mic grup într-o expediție considerată imposibila: explorarea imensului și sălbaticului Teritoriu Alaska. Allen își consemnează minuțios experiențele extraordinare în speranța ca jurnalele sale vor ajunge la Sophie, soția sa însărcinată, rămasă acasă, în cazul în care el nu va supraviețui. Colonelul și oamenii săi se aventurează în amonte pe râul Wolverine, descoperind o lume de o frumusețe incredibilă, dar și înfruntând primejdii pe care nu și le-ar fi putut închipui. Pe măsură ce cartografiază teritoriul și adună informații de la triburile de indieni, sfidând mereu pericolul de a muri de foame, exploratorii nu reușesc sa scape de sentimentul ca o forța superioară, misterioasă le amenință permanent existența.

PĂREREA MEA

De aceeași autoare eu am mai citit o carte care se numește Copila de zăpadă, o carte foarte frumoasă pe care am citit-o acum doi ani, după Paște, când timp de câteva zile a nins puternic. Romanul despre care vreau să vă vorbesc acum, Spre marginea luminoasă a lumii, a fost pentru mine o lectură puternică, aparte și o adevărată aventură. Este o lectură mai potrivită pentru anotimpul rece, însă mie mi-a făcut o mare plăcere să călătoresc în Alaska alături de personaje. Este o ficțiune istorică, dar se încadrează și în realismul magic, deoarece apar și niște elemente cu tentă fantastică. Este o carte mai grosuță (445 de pagini), dar asta nu m-a împiedicat să mă bucur de lectură. Fiind vacanță, a venit la momentul oportun. Cartea este foarte complexă, în sensul că are multe personaje și mai multe planuri care sunt prezentate pe rând. Titlul cărții este o metaforă a călătoriei pe un tărâm necunoscut, cu referiri la albul din Alaska (marginea luminoasă a lumii). De asemenea, tema principală este călătoria. (mai mult…)

Te voi iubi mereu – Heidi McLaughlin

Autor: Heidi McLaughlin

Naționalitate: americană

An apariție: 2012 (2018 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, romance

Titlu original: Forever My Girl

Notă goodreads: 4.01

Număr pagini: 256

Nota mea: 5/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Nu credeam să ajung star rock. Îmi planificasem deja întreaga mea viață. Să joc fotbal în facultate. Apoi în NFL (National Football League). Să mă însor cu iubita mea din liceu și să trăim fericiți până la adânci bătrâneți. Am frânt două inimi în ziua în care i-am spus că plec. Eram tânar. Am luat decizia corectă pentru mine, dar greșită pentru noi. M-am dedicat total muzicii, dar am uitat de ea, de parfumul ei, de zâmbetul ei.

Iar acum mă întorc. După 10 ani. Sper să îi pot explica totul după atâta timp.

Tot pe ea o voi iubi mereu!

PĂREREA MEA

Despre această carte am auzit doar păreri pozitive, dar nu mi-am imaginat nicio secundă că mă va captiva atât de tare cum nu a făcut-o aproape nicio carte în 2019. Eram sigură că o să îmi placă și că voi ajunge să o recomand și altora. Nu are un număr mare de pagini (256 de pagini) și se citește repede. Cartea are un scris destul de mare, are un stil lejer și te captivează de la început. Mi-a plăcut foarte mult și coperta cărții și am ales să o citesc pentru că de ceva timp nu am mai citit cărți de acest gen, adică romantice. Cartea face parte din seria Beaumont și este foarte captivantă. Printre temele cărții se numără iubirea, familia, copilăria, prietenia și mi-a plăcut foarte mult modul în care acestea au fost îmbinate. Romanul este un amalgam de emoții, de la tristețe, uneori furie, la speranță și bucurie. Practic, această carte te face să te mai îndrăgostești din nou, fie de cel pe care îl iubești acum, fie să îți dorești asta cât de curând dacă nu ai pe cineva. (mai mult…)

Amantul japonez – Isabel Allende

Autor: Isabel Alllende

Naționalitate: chilian-americană

An apariție: 2015

Gen carte: roman, ficțiune, romance

Titlu original: El amante japonés

Notă goodreads: 3.81

Număr pagini: 292

Nota mea: 4/5

PREZENTARE

Isabel Allende: 21 de cărți publicate, traduceri în peste 35 de limbi; peste 65 de milioane de exemplare vândute; 12 doctorate onorifice; 50 de premii în peste 15 țări; 2 filme de succes realizate după romanele ei.

O dublă poveste de dragoste, la distanță de mai bine de jumătate de secol, se dezvăluie treptat în Amantul japonez. Scris cu aceeaşi atenţie pentru amănuntul istoric şi profundă înţelegere a personajelor care au constituit dintotdeauna marca lui Isabel Allende, romanul Amantul japonez semnalează întoarcerea autoarei la povestea clasică, de largă respiraţie, fiind totodată un omagiu emoţionant adus sufletului omenesc şi stăruinţei în dragoste, într-o lume a necontenitelor schimbări.

În 1939, când Polonia e amenințată de nazism, Alma Belasco e trimisă de părinți să trăiască la San Francisco, alături de mătușa și de unchiul ei, care locuiesc într-un conac opulent. Inițial timorată de noua ei familie și incapabilă să se integreze, Alma va avea în cele din urmă o legătură profundă, pentru toată viața, cu fiul grădinarului familiei, Ichimei. După atacul japonezilor de la Pearl Harbor, cei doi sunt despărțiți cu cruzime, iar Ichimei ajunge într-un lagăr, împreună cu familia sa. Multe decenii mai târziu, Alma e una dintre bătrânele excentrice care populează azilul de lux Lark House din San Francisco. Cu răbdare și infinită tandrețe, Irina Bazili, o tânără îngrijitoare din Republica Moldova cu o istorie tristă în propria biografie, ajunge să descopere treptat povestea de dragoste dintre Alma și Ichimei și își găsește în ea izbăvirea.

PĂREREA MEA

De această autoare eu am mai citit încă două cărți și anume, Zorro și Casa spiritelor, două romane interesante, dar care pe mine nu m-au impresionat în mod deosebit atunci când le-am citit. Dar acum, după mai mulți ani de lecturi de toate felurile, cred că aș fi apreciat mult mai mult respectivele cărți. Revenind la cartea despre care vreau să vă vorbesc acum, trebuie să vă spun de la început că mi-a întrecut așteptările. Allende are un stil de a scrie altfel, așa că ori îți place, ori nu. Eu cred că mă situez undeva la mijloc, deoarece încă nu am citit o carte de a sa care să mă captiveze 100%. Dar nu se știe în viitor. M-a intrigat foarte tare titlu, Amantul japonez, și deși o aveam de luni bune în bibliotecă, nu m-am putut hotărî să o citesc. Dar, hei, a venit primăvara, soare, flori, și am zis că, gata, o citesc să văd despre ce e vorba. Mi s-a părut o carte cu tentă erotică după titlu, dar nu e așa. Ne vorbește în primul rând despre o dragoste ciudată care dăinuie după mulți ani. (mai mult…)

Castelul de sticlă – Jeannette Walls

Autor: Jeannette Walls

Naționalitate: americană

An apariție: 2005

Număr pagini: 376

Titlu original: The Glass Castle

Nota mea: 5/5

Gen carte: non ficțiune, autobigrafie

Notă goodreads: 4.26

Primită de la: librăria online Libmag

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Castelul de sticlă este povestea adevărată și tulburătoare a unei familii nonconformiste pentru care aventura, spiritul liber și traiul neîngrădit de reguli inutile sunt mai presus decât confortul unui cămin tipic. Soții Walls își cresc cei patru copii învățându-i să nu se teamă de nimic, să gândească liber, să fie independenți, dar toate acestea vin cu prețul unei vieți de nomazi, al absenței unei case decente și, de multe ori, al lipsei mâncării și hainelor. Rex Walls, tatăl, un tip carismatic, de o extraordinară inteligentă, îi învață pe copii istorie, fizică, vânează demoni împreună cu ei pentru a-i face să-și depășească temerile, le dăruiește stelele de pe cer de ziua lor, dar, dincolo de toate, nu reușește să le asigure un trai decent. Peste ani, fiica cea mijlocie, Jeannette, își povestește copilăria într-o carte unică, de un umor extraordinar, dar și de o profunzime emoționantă.

PĂREREA MEA

Am știu de la început că e o carte bună, de multă lume lăudată, dar ce nu am știut este faptul că mă va devora sufletește pur și simplu. Am plecat la drum cu așteptări mari și trebuie să știți că mai citeam încă 1000 de pagini din ea dacă mai erau. Mi-a plăcut enorm. Este genul de carte care atrage prin copertă și titlu, dar și printr-o promisiune mută că te va captiva și te va duce pe alte culmi. Stilul cărții este accesibil, am citit-o în doar 2-3 zile și a reușit să mă rupă total de realitatea înconjurătoare. Este prima carte a lui J. Walls pe care eu am citit-o și cu siguranță nu va fi ultima. Deși este non ficțiune și autobiografică, această carte are foarte mult aspectul de roman. Faptul că este scrisă la persoana I o face autobiografică, dar în rest mi s-a părut mai potrivită cu titlul de roman. Cartea este inspirată din viața autoarei, care ne povestește în multe detalii viața sa și a familiei sale. (mai mult…)

« Older Entries