2. Pretenţia ca partenerul să-ţi ghicească gândurile
Miezul iubirii este comunicarea, fără aceasta o relaţie nu este completă şi nu poate dura. Atunci când refuzăm să comunicăm cu partenerul, ne lipsim de singurul mijloc eficient de a ne rezolva problemele şi refuzăm în acest fel să construim intimitatea pe care ne-o dorim.
” A aştepta ca partenerul să vă ghicească gândurile reprezintă o strategie neinspirată şi, din mai multe motive, este evident că e un procedeu sortit eşecului.”
Aşadar, trebuie să comunicăm cât mai mult cu cel de lângă noi, întotdeauna! Există patru paşi importanţi pentru o comunicare raţională, iar aceştia sunt exprimarea sentimentelor ( Simt o anumita emoţie ori de câte ori tu…), formularea dorinţei ( Vreau să…), cererea unui aingajament ( Vrei să…?) şi sublinierea consecinţelor ezitării partenerului dvs. sau ale refuzului său de a se angaja să facă o schimbare. ( Dacă nu…, o să…)
Care sunt însă blocajele în calea comunicării? În primul rând, nu credem în exprimarea sinceră a sentimentelor, apoi, ne cenzurăm sentimentele, crezând că partenerul nu le poate face faţă, credem că nu ajută la nimic dacă îi spunem lui şi obişnuim să ne tratăm partenerul cu critică şi sarcasm, îndepărtându-l.
Cum să comunicăm cu succes atunci? Să nu ne evităm sau reducem la tăcere sentimentele, să facem afirmaţii şi nu sentinţe, să ne recunoaştem vina faţă de partener, să fim vulnerabile dar în acelaşi timp şi puternice, să ne înfruntăm partenerul dacă nu îşi dezvăluie adevăratele sentimente.
3. Adoptarea rolului de martir
După părerea autoarei, martirii au următoarele comportamente:
- acceptă sacrificii
- dependența de partener pentru a-și găsi fericirea
- plasarea partenerului pe un piedestal
- umilința ca ripostă la atac
De ce este atât de simplu să tolerăm un comportament necorespunzător? Pentru că nu vrem să preluăm controlul propriei vieți și credem că n-ar trebui să o facem, avem impresia că în dragoste, dominația și abuzul sunt firești (greșit!), refuzăm să recunoaștem gravitatea reală a situației, presupunem că vina ne aparține, refuzăm să ne dăm seama că îi oferim partenerului posibilitatea de a se purta urât și ne lăsăm în voia tânguielilor și a predispoziției către iertare în loc să luptăm.
Cum abandonăm rolul de martir? Simplu! Îl vom considera răspunzător pe partener pentru atitudinea critică la adresa noastră, ne recunoaștem rolul și îi cerem și lui același lucru, identificăm primele semne ale abuzului și îi punem capăt, ne înfruntăm partenerul și impunem limite!
4. Presupunerea că ai întotdeauna dreptate
Da, doamnelor, nimeni nu are întotdeauna dreptate! Nici noi și nici partenerul nostru. Bushong vorbește în acest capitol despre 12 lucruri pe care NU ar trebui să le facem niciodată în relația de cuplu: nu criticați, nu dați sfaturi fără să fie cerute, nu interogați, nu cicăliți, nu amenințați, nu învinuiți, nu hărțuiți, nu condamnați, nu faceți presiuni, nu recurgeți la intimidări fizice, nu vă izolați, nu manipulați. Este posibil să credeți că aveți mereu dreptate dacă vă înjosiți partenerul, îi dați de înțeles că nu îi respectați spusele, îl criticați des sau îl amenințați.
De ce simțim nevoia să ni se dea dreptate? Deoarece încercăm să descoperim o compensație a propriilor incertitudini, credem că nu există decât o singură cale cu adevărat potrivită, vrem să-i dominăm pe ceilalți sau credem în eficienţa pedepselor aplicate celorlalţi pentru purtarea lor necorespunzătoare. Trebuie să facem ceea ce se cuvine, să fim partener, nu părinte.
5. Salvarea partenerului
Se referă la faptul că tindem să rezolvăm întotdeauna problemele celuilalt, suntem mereu de părere că ştim ce este mai bine pentru celălalt. De ce ne este atât de uşor să salvăm un om pe care îl iubim? Pentru că acest lucru ne face să ne simţim înnobilate, salvând, dobândim controlul asupra altora, iar salvarea ne distrage atenţia de la problemele propriei vieţi.
Ce putem face ca să nu ne mai salvăm partenerul? Trebuie să ne identificăm problemele din trecut şi să le rezolvăm în întregime, să sesizăm diferenţa între a salva şi susţine partenerul, să nu îi lăsăm pe alţii să ne stabilească rolul, să ne împărtăşim propriile noastre dificultăţi, şi nu în ultimul rând, să ne monitorizăm comportamentul de salvator.
6. Convingerea că avem un partener sigur
Care sunt comportamentele specifice? Facem ce fac toţi ceilalţi, nu îi mai dăm partenerului prioritate absolută, nu ne mai manifestăm respectul, dăm dovadă de lipsă de respect faţă de partener şi de relaţia pe care o avem, petrecem împreună tot mai puţin timp, ne creăm ataşamente emoţionale în afara relaţiei. Cum scăpăm de aceste obiceiuri? Realizăm când şi în ce mod il considerăm un partener sigur, promitem că vom păstra vie dragostea, adâncim legătura care ne uneşte.
7. Pasiunea lăsată să se stingă
Probabil că multora dintre noi ne este cunoscută această frază, nu? Obişnuim să ne creăm de multe ori resentimente, în loc de să ne rezolvăm problemele, pierdem scânteia din cadrul relaţiei. Să încercăm să ne descoperim mai mult partenerul şi să reclădim cât se poate de des relaţia.
Câte persoane se regăsesc în aceste 7 greşeli? Vă recomand această carte cu multă căldură, este cu adevărat excepţională!