Autor: Mark Twain (Samuel Langhorne Clemens)
Naţionalitate: americană
Titlu original: The Prince and the Pauper
An apariţie: 1881
Număr pagini: 256
Notă: 4/5
Alte romane: Aventurile lui Huckleberry Finn şi Tom Sawyer
Câţi dintre voi nu au citit sau auzit despre aceasta carte superbă? Nu am citit-o până acum şi acum când am făcut-o pot să spun că este una din cele mai frumoase cărţi ale copilăriei şi nu numai!
La începutul cărţii, Mark Twain nota: „Însuşirea firească a clemenţei este de două ori binecuvântată.Binecuvântată de cel care o acordă şi de acel care o primeşte; în cel mai puternic ea este cea mai puternică: cu ea îi stă mai bine monarhului petron, decât cu coroana.(Neguţătorul din Veneţia).”
Este vorba despre doi copii care seamănă izbitor de mult, unul provine dintr-o familie de cerşetori, celălalt este prinţul Angliei. Printr-o întâmplare curioasă, cei doi schimbă rolurile. Eduard, prinţ obişnuit să trăiască cu mâncare bună şi înconjurat de slujitori numeroşi, face cunoştinţă cu foamea, frigul, umilinţa, bătaia, jignirile.
Tom, pe de altă parte, ajunge pe tron şi trece de la curiozitate, la confuzie şi face cunoştinţă în cele mai depline forme cu ceea ce se numeşte viaţa unui prinţ. La final, adevărul se descoperă, cei doi schimbă locurile, însă bietul Tom nu se mai întoarce în sânul familiei sale depravate, ci rămâne la Curte ca mâna dreaptă a regelui Eduard.
CITATE
Ţi-ai găsit mama și surorile? Bine. Vom avea grija de ele; iar tatăl tău va fi spânzurat dacă dorești și dacă legea o permite. Să știți voi toți care ma ascultați ca începând de azi, toți copiii din spitalul lui Christ vor primi hrana pentru inima și spirit tot asa cum primesc pe cea pentru corp; iar băiatul acesta, va rămâne și va ocupa toată viata lui, primul loc în corpul onorabil al guvernatorilor acelor copii. Pentru faptul că el a domnit, se înțelege că i se datoresc omagii particulare.
Acest spectacol bizar și pompos înveseli atât de tare poporul, că aclamațiile sale înăbușeau, cu totul, vocea slabă a copilului însărcinat să explice acest decor în versuri elogioase. Dar Tom Canty nu se întrista, căci acest zgomot era mai plăcut urechilor sale ca orice poezie, oricât de excelenta ar fi fost ea. și în orice parte întorcea frumoasa și fericita lui fata, poporul recunoștea ca efigia era asemănătoare cu originalul în carne și oase și, din nou, scotea strigate entuziaste.
Adesea citea cărțile vechi ale preotului și cerea să i se explice, încet, încet, fără să se simtă, visurile lui și lecturile acestea, produsera în el un fel de transformare. Personajele visurilor sale erau asa de frumoase ca începu sa se dezguste de zdrentele si murdăria lui, dorind să fie curat si mai bine îmbracat. Totuși continuă să se joace în noroi și să se bucure; dar în loc de a se rostogoli pe malurile Tamisei numai și numai ca să se distreze, el profita acum, pentru a se îmbăia și a se curăți.
[…] Alte cărți: Prinț și cerșetor […]