Autor: Miguel de Cervantes Saavedra
Naționalitate: spaniolă
An apariție: 1605
Nota mea: 4/5
Tip carte: roman clasic
Număr pagini: 632
PREZENTARE
La 400 de ani de la apariția primei sale părți și la 390 de ani de la apariția celei de-a doua, „Don Quijote de la Mancha” continua să fie una dintre cele mai traduse și citite cărți din literatura universală. O noua versiune românească, la o jumatate de secol după prima, devenise demult necesară. Cea de față, realizată într-un spirit de maximă fidelitate față de original și într-o limbă cât mai apropiată de româna actuală, înlesnește cititorului un contact mai proaspăt cu primul roman modern și, totodată, cu cea mai complexă și mai greu de definit narațiune pe care au dat-o de a lungul timpului literaturile europene. Roman comic irezistibil și meditație metafizică deschisă oricăror interpretări, „Don Quijote” este o epopee a oamenilor care se încumetă să si remodeleze lumea ori au curajul să-i iubească și să-i urmeze pe smintiții singuratici cu suflet mare și credință în Dumnezeu. Don Quijote si Sancho Panza își poartă umanitatea în umbra inaccesibila a unei Dulcinee inaparente. Romanul lui Cervantes a devenit un adevărat mit modern în care fiecare om își caută necontenit reprezentările propriilor exuberante și melancolii, râzând și plângând și, mai ales, încercând să înțeleagă ce se întâmplă cu noi pe lumea aceasta.
PĂREREA MEA
Prima dată ar trebui să împărtășesc cu voi cum de am ajuns la această carte și cum de m-a împins curiozitatea să o citesc. Eram studentă, se apropia licența și vroiam să citesc ceva relaxant. Am căutat pe net o listă cu romane clasice interesante și am găsit această carte pe listă. Așa că am mers la bibliotecă, am luat-o și am pornit alături de zăpăcitul Quijote în aventura vieții lui. L-am luat cu noi pe Sancho Panza călare pe măgăruș și am trecut printr-o groază de peripeții. Deși este o carte destul de voluminoasă și în mare destul de greu de citit și de înțeles (că doar e scrisă în secolul 17), consider că este o carte valoroasă pentru iubitorii de clasici și prezintă niște perspective ce nu mai sunt tratate acum.
Dragostea nu are profesor mai bun decât ocazia.
Țin minte ca mă prindea miezul nopții cu acest roman stufos în mână, dar chiar nu conta. Pentru mine era mai important să citesc. Și încă este. Îi citeam chiar și colegei de cameră frânturi din aventurile cavalerului fantezist și când mă opream, mă întreba ce alte nebunii mai face Quijote.
Tirania motanului e mai bună decât dreptatea şobolanului.
Personajul principal al cărții este Don Quijote, un hidalgo (un fel de nobil) pasionat de lectura romanelor cavalerești. De aici și până la o imaginație extrem de bogată a personajului, se ajunge la acțiuni ale personajului ieșite din comun. Deși considerat de multă lume nebun, Quijote este un personaj foarte bine construit care reușește să îl inducă în eroare pe cititor. Și spun asta pentru că eu personal nu l-am considerat nicio secundă atât de nebun pe cât vroia el să pară.
Mănâncă puţin şi cinează şi mai puţin, deoarece sănătatea întregului corp se făureşte în bucătăria stomacului.
Cartea este o capodoperă, un roman interesant care prezintă peripețiile prin care trece celebrul Don Quijote și sluga sa, Sancho Panza. Iubirea sa pentru imaginara Dulcineea, luptele sale cu morile de vânt sunt doar câteva dintre elementele savuroase ale cărții.Chiar dacă romanul are și multe pagini în care Quijote filosofează despre una și despre alta, eu tot l-am găsit amuzant și savuros. Dacă vreți o carte ușoară care să vă relaxeze, vă avertizez că acest roman nu este pentru voi. Dar dacă vreți ceva care o să vă contrarieze și o să vă dea mult de gândit, atunci da, vi-l recomand! Așa că nu ezitați să îl citiți!
Libertatea, Sancho, este unul din darurile cele mai de preţ pe care cerul l-a dăruit oamenilor: cu ea nu pot fi asemuite nici bogăţiile pe care le ascund pământul şi marea; pentru ea, ca şi pentru cinste, poţi şi trebuie să-ţi dai şi viaţa; iar pierderea ei este cel mai mare rău ce ţi se poate întâmpla.
Frumoase citate! 😀