Autor: Thomas Hardy
Naționalitate: britanică
An apariție: 1874
Titlul original: Far from the madding crowd
Nota mea: 4/5
PREZENTARE
La jumătatea epocii victoriene, într-o perioadă de avânt a economiei liberale, când Anglia devenise prima putere industrială a lumii, Thomas Hardy reconstituie cu nostalgie, într-o cuprinzătoare frescă romanescă,climatul spiritual al Angliei patriarhale. În cuvintele unei remarcabile scriitoare ca Virginia Woolf, Departe de lumea dezlănțuită ne dezvăluie cealaltă latură a spiritului uman, partea întunecată, care se revelă în singurătate, iar nu cea luminată, care se arată în societate.
PĂREREA MEA
Thomas Hardy scrie al patrulea său mare roman într-o perioada de început a literaturii engleze, fără să conștientizeze măcar că peste ani, acest roman va fi citit de o întreagă lume. Cartea este văzută ca un joc al destinului, împletind în cuprinsul său mai multe destine umane. Pentru unele personaje, finalul cărții este unul fericit, pentru altele însă, oferă multe surprize dintre cele mai neplăcute.
Am făcut cunoștință cu romanele lui Hardy prin facultate, când nu știam foarte multe despre literatura engleză. Puține dintre cărțile sale au rămas necitite de mine, iar acest roman, Departe de lumea dezlănțuită, mi-a plăcut atât de mult încât l-am recitit recent.
După 6 ani de la prima lectură, pot spune că am perceput altfel romanul; dacă inițial mi se păruse o poveste de dragoste oarecum siropoasă, acum am avut în fața ochilor doar imagini tragice ale destinelor lui Oak și ale Bathshebei. Tânăra femeie a alternat între iubire și alegeri greșite care i-au fost fatale, între indulgență și aspre remușcări. Ce mi-a plăcut mult la acest roman a fost finalul, era cel așteptat de mine și pe care mi-l doream încă de la început. De ce aș recomanda această carte? Pentru că are substanță și are un final fericit, dincolo de aparentul tragism al cărții.
CITATE
Tăcerea are uneori un dar deosebit, acela de a se înfățișa ca sufletul sentimentului ieșit din trupul său și rătăcind fără înveliș.
Unde nu există lege, nu există nici păcat și unde nu există ochi, nu există nici necuviință.
Dragostea poate fi o forță în slăbiciunea ei aparentă. Căsătoria preface o rătăcire a minții într-o putere a cărei tărie ar trebui să fie direct proporțională cu gradul de debilitate pe care o înlocuiește.
Unde nu există lege, nu există nici păcat și unde nu există ochi, nu există nici necuviință.
[…] cărți: Departe de lumea dezlănțuită, Primarul din […]