Bună seara, Melania! – Rodica Ojog-Brașoveanu (recenzie)

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 1976

Nota mea: 5/5

Gen carte: roman, literatură polițistă

Alte cărți de aceeași autoare: Cianură pentru un surâs, 320 de pisici negre, Anonima de miercuri, Dispariția statuii din parc

Cartea continuă acțiunea din Cianură pentru un surâs și protagonista principală este, da, ați ghicit, faimoasa Melania Lupu! Cartea face parte dintr-o serie de 6 romane spectaculoase, pline de mister și suspans. Maiorul Cristescu este un alt personaj interesant, el are misiunea nefericită de a desluși misterele in care capul răutăților este mai mereu bătrâna sexagenară. Și cum femeia nu are farmec singură, scriitoarea îi propune un partener de cacealma, pe veșnicul și domesticul Mirciulică, un motan negru și simpatic (aici știu pe cineva care va ofta) care este partenerul de discuție al Melaniei.

Bătrâna îi dă mari dureri de cap maiorului Cristescu și îl amuză foarte tare pe cititor. Eu, cel puțin, am fost captivată de personalitatea femeii, de imaginea sa de fetiță inocentă, aceasta nefiind decât o mască ce ascunde adevăratul său chip: inteligență, spirit de analiză, observație, calm și mult farmec personal.

În această carte, Melania ajunge ostatică alături de alți doi bătrânei, foarte buni prieteni ai săi. Ceea ce nu știu însă hoții este chiar persoana care a pus la cale furtul tablourilor. Cine este persoana, vă las să descoperiți singuri! Vă recomand cu drag această carte, la fel și celelalte cărți ale marii doamne a literaturii polițiste românești.

CITATE

Cristescu clătină zîmbind din cap: „Hm! îţi vine să crezi că a confundat Femeia lui Goya cu un tort de ciocolată…”

― Auzi, Mirciulică! Scrisorelele noastre au avut succes. Ţi-ai fi închipuit?

Motanul nu mişcă şi bătrîna se strîmbă înciudată.

― Nu ştiu ce ai că eşti aşa ursuz. Şi asta întotdeauna cînd am musafiri… Îşi izbi palmele: Doamne! Nici nu-mi vine să cred că Doru se întoarce!