Chocolat – Joanne Harris (recenzie)

Autor: Joanne Harris

Naționalitate: britanică

Titlu original: Chocolat

An apariție: 1999

Nota mea: 3/5

Tip roman: realist-magic, contemporan

Cartea spune povestea lui Vianne Rocher care își crește singură fetița de 6 ani, pe Anouk și alături de care se stabilește într-un mic orășel din Franța. Aici femeia deschide un magazin plin de ciocolată în care reușește să îi atragă pe locatari,stârnind antipatia pastorului Reynaud.

Vianne este înconjurată de un mister profund și nici pânã la finalul cărții nu am putut să imi dau seama dacă era într-adevăr  vrăjitoare sau magia la care apela este o simplă metaforă. Interesant este și modul său de viață, deoarece aparent duce o viață simplă alături de copila sa, Anouk, fără de care Vianne ar fi un personaj banal. Cel putin așa cred eu. Nu i-a fost ușor să își asume rolul de mamă singură într-o societate în care la cea mai mică abatere ești arătat cu degetul. Dar Vianne trece peste prejudecățile celorlalți cu bine și duce o existență prosperă în care ține cont tot mai puțin de părerile celorlalți.

Actiunea cărții nu este una foarte complicată, cartea este ușor de citit, iar stilul autoarei este un stil comun cu al multor alți scriitori. Sinceră să fiu, cartea ar fi putut să cuprindă unele pagini mult mai bine construite, iar viața sa probabil să fie un pic mai interesantă. Cu toate acestea, am citit-o relativ rapid și o consider o lectură numai bună pentru vacanță sau weekend-urile pe care cu toții le așteptăm cu nerăbdare. În ceea ce privește personajele, preferata mea rămâne Anouk, fetița de 6 ani care are de multe ori gândirea unui adult și nu ezită să își ajută mama atunci când aceasta are nevoie. Legătura dintre cele două, mama și fiică, este una foarte puternică și solidă.

Finalul cărții nu m-a luat prin surprindere, ci pot spune chiar că a venit la fel de firesc cum a decurs și romanul. Oricum am lua-o, cartea are o magie aparte și sigur nu veți regreta dacă vă veți delecta cu minunatele delicatese pregătite de Vianne. Vă recomand tuturor cartea și vă aștept cu o părere.

CITATE

Nimic din ce aş fi putut spune nu l-ar fi făcut să se simtă mai bine. Am încercat totuşi. M-am aplecat să-l mângâi pe Charly, simţind cum îi ieşeau oasele prin piele sub degetele mele. Unele lucruri pot fi vindecate. Am făcut ca degetele mele să fie calde, palpând uşor, încercând să văd. Umflătura era deja mai mare. Ştiam că nu mai are nicio speranţă.

Le cunosc preferinţele. Este un talent, un secret profesional ca acela al unei ghicitoare care citeşte în palmă. Mama ar fi râs de această irosire a talentelor mele, dar nu doresc să mă amestec mai mult de atât în vieţile lor. Nu doresc secretele lor sau gândurile lor cele mai tăinuite. Nici nu doresc teamă sau recunoştinţă. Un alchimist domesticit, mi-ar fi spus ea cu un dispreţ blând, făcând magie de casă când aş fi putut crea miracole. Dar îmi plac oamenii aceştia. Îmi plac grijile lor mărunte şi introvertite. Le pot citi ochii şi gurile atât de uşor: aceasta, cu figura ei amară, va îndrăgi sucurile de portocale; cea care zâmbeşte dulce, inimioarele din caisă cu miez moale; fata cu părul ciufulit de vânt va îndrăgi mendiants; această femeie deschisă, veselă, brazilele din ciocolată. Pentru Guillaume, florentinele, mâncate dintr-o farfurioară în casa lui îngrijită de burlac.

Avem o persoană nou-venită în parohie. O Vianne Rocher, o văduvă, bănuiesc, cu un copilaş. Vă amintiţi brutăria lui Blaireau? El a murit de patru ani şi, de atunci, locul a devenit o ruină. Ei bine, ea a închiriat-o şi speră s-o redeschidă până la sfârşitul săptămânii. Nu mă aştept să reziste. Avem deja brutăria lui Poitou dincolo de scuar şi, oricum, nu se va adapta. O femeie destul de plăcută, dar nu are nimic în comun cu noi. Îi dau două luni, apoi se va întoarce într-un oraş mare. Amuzant, dar n-am reuşit să aflu de unde este. Cred că din Paris sau poate de dincolo de graniţă.