Dragă John – Nicholas Sparks (recenzie)

Autor: Nicholas Sparks

Naționalitate: americană

Titlu original: Dear John

An apariție: 2006

Nota mea: 5/5

Alte cărți de același autor: Jurnalul unei iubiri, Nopți in Rodanthe

Este a treia carte scrisă de Nicholas Sparks pe care eu o citesc și nu cred ca aș putea spune care dintre cele trei romane mi-a plăcut mai mult! (dintre Jurnalul unei iubiri, Nopți în Rodanthe sau cea de care vreau să vă vorbesc acum, Dragă John). Poate mulți veți da ochii peste cap când auziți de cărți romantice, dar mie îmi place acest gen de literatură. Da, sunt o romantică incurabilă. Cu atât mai mult prefer acest gen de cărți cu cât ele îmi transmit ceva: emoții, trăiri și tot felul de sentimente.

Dragă John a fost ecranizată acum câțiva ani și țin minte că am văzut filmul, dar nu îmi mai aminteam exact acțiunea. Si  cumva m-am bucurat că nu mai țineam minte ce se întâmplă in film, deoarece cartea îmi oferise șansa de a-mi forma propriul film al cărții. John este un tânăr care din cauza problemelor specifice adolescenței se înrolează în armata și participă la diverse misiune internaționale.

Viața lui se dă peste cap când o cunoaște pe Savannah, o tânără studentă care se ocupă de voluntariat. Povestea lor de dragoste este una deosebită, am sorbit fiecare pagină a cărții (la modul virtual vorbind, deoarece am citit-o pe Kindle) și mi-am dorit enorm de mult un final fericit pentru cei doi.

M-a tulburat enorm povestea tatălui lui John, dar și relația lor aparte. L-am admirat pe John pentru tăria de a merge mai departe când Savannah îi dă o anumită veste, dar într-un fel am condamnat-o pe ea pentru decizia luată. Putea să ia o altă decizie, putea să nu mă facă să îmi dea lacrimile la finalul cărții, când am simțit că mi se pune un nod mare în gât. Voiam altfel finalul și parcă nu îmi doream să se termine cartea. Voiam să amân momentul finalului și să le schimb cumva destinele.

Acțiunea este mai complexă decât am rezumat-o eu, nu îmi doresc să vă spun mai multe ca să nu stric magia cărții, ci vă spun doar atât: dați-i o șansă și veți vedea că somnul sau foamea vă va ocoli. Cartea vă va captiva în așa fel încât nu veți mai simți nevoia de nimic altceva! Și credeți-mă, nu sunt genul de cititoare care suspină la atât de multe cărți. Vă recomand să o citiți și să reveniți cu o părere.

CITATE

Pentru un moment, m-am întrebat cât de diferită ar fi fost viaţa mea dacă ei ar fi fost părinţii mei, dar am alungat gândul acesta. Ştiam că tata făcuse tot ce putuse pentru mine şi nu aveam niciun regret cu privire la ceea ce devenisem. Aveam regrete legate de drumul meu în viaţă, dar nu cu privire la destinaţie. Pentru că, indiferent de cum se întâmplase, mă aflam acum cu o fată pe care ştiam deja că n-o s-o uit niciodată, mâncând creveţi într-o tavernă dubioasă de la periferie.

Nu ai ce să spui şi eu ştiu sta. De asta vorbesc cu tine. Pentru că ştiu că tu poţi suporta. Nu mai am pe nimeni altcineva. Niciunul dintre prietenii mei nu poate înţelege exact prin ce trec. Părinţii meu au fost minunaţi… într-un fel. Ştiu că ar face orice le-aş cere şi că s-au oferit mereu să mă ajute şi că mama vine şi ne aduce de mâncare, dar de fiecare dacă când face asta e un pachet de nervi. E mereu pe punctul de a plânge.

Mă simt trasă în două direcţii, iar reacţia mea a fost să fac orice ca să nu mai trec prin ce am trecut în anul precedent. Aşa că am încercat să ne ocupăm timpul cât mai mult, înţelegi? Ca să nu îmi frâng inima din nou. Mi-am simţit gâtul strângându-se, dar nu am spus nimic. Între timp, ea continuă. Astăzi mi-am dat seama că în demersul meu, îţi făceam rău.