Autor: Cella Serghi

Naționalitate: română

An apariție: 1991

Nota mea: 4/5

Alte cărți de aceeași autoare: Panza de paianjen, Cartea Mironei

De Cella Serghi am mai citit Cartea Mironei și Pânza de păianjen, două romane deosebit de frumoase care mi-au rămas întipărite în minte și suflet pentru totdeauna. Mi-a plăcut foarte mult această carte și cred că dacă ar fi să menționez câteva motive pentru care m-a impresionat, cred că nu mi-ar ajunge o zi întreagă. Mai întâi, personajele frumos și abil construite care îți lasă impresia că sunt cât se poate de reale. Nu am putut să nu remarc ca scriitoarea le atribuie cu o subtilă ironie, însușiri de multe ori amuzante.

Disperată, Clemansa dă să puie ceaşca pe pianină, dar, ezitând, de teamă că ar putea s-o păteze, s-o strice, observă că, în stratul de praf, e desenată o mână cu un deget care indică un drum, ca la dentist. O ia într-acolo şi, când ajunge la divan, după ce se împiedică de un covor şi mai varsă un pic de lapte, descoperă samovarul în dosul unei măsuţe turceşti.

Personaje avare, femei în vârstă (Artemiza și Clemansa) care parcă nu se pot resemna cu gândul că viața lor a trecut, un tânăr (Victor) care oscilează între sentimente pentru Voica și pentru Nicoleta. Eu cred că de fapt Victor a iubit-o mereu pe Voica și nu am putut nicio clipă să înțeleg de ce aceste personaje și-au tratat trăirile cu atâta imaturitate și superficialitate. O altă iubire care merge în paralel cu cea dintre Victor și Voica este cea dintre sora geamănă a Voicăi, Geta și Horia, un tânăr cu o personalitate la fel de controversată ca de altfel a multor personaje din roman.

Acont din zestrea pe care urma s-o primesc dacă, de ziua mea, mă logodeam cu un miel nevinovat, Armanda. Se făceau mari pregătiri şi eram plictisit, exasperat. Nicoleta pretindea că-i însărcinată. Vinovatul, eu. Costache, îndrăgostit de Nicoleta, nu bănuia nimic. Degeaba căutam să-i deschid ochii. Ce tot umbli cu proasta asta? Ce-ţi pierzi vremea? Ce poţi tu să discuţi cu ea?

Cred că cel mai amuzant personaj al romanului este Clemansa, bunica lui Victor, o femeie cu multe obsesii, printre care spaima de a nu îi umbla nimeni în cufăr. Plus multe alte scene în care te trezești pur si simplu cu zâmbetul pe buze. Iubiri paralele are de toate: are comedie, iubire, povești de familie, orgolii și emoție. Nu ratați nicio carte a Cellei Serghi pentru că nu știți ce pierdeți. Nu vă spun decât ce veți câștiga: sentimentul că ați citit o carte care vă va îmbogăți sufletește. Așadar, vă las să vă convingeți singuri și vă aștept aici cu o părere.

— Azi am avut o zi grea – continuă Victor – mi-am ieşit din minţi, când am auzit că Voica se mărită cu Tudor, locotenentul invizibil… Voica pretinde că e pentru ea ca un frate. Dar se mărită cu el. De ce-or fi vrând toate fetele să se mărite? Suprema dovadă de dragoste pe care poţi să i-o dai unei fete e s-o ceri de nevastă.

4 comentarii la „Iubiri paralele – Cella Serghi”
  1. Cella Serghi e minunată. Încercaţi şi „Genţiane”. Şi neapărat „Pe firul de păianjen al memoriei”, e un fel de jurnal şi aruncă o altfel de lumină asupra cărţilor ei.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.