Magicianul – John Fowles (recenzie)

Autor: John Fowles

Naționalitate: britanică

Titlu original: The Magus

An apariție: 1965

Nota mea: 5/5

Prima dată când am citit romanul Magicianul al lui John Fowles a fost în primul an de Litere. Descoperisem la biblioteca universitară o bogăție de cărți până atunci inaccesibile mie. Acum câteva zile am recitit cartea și trebuie să vă spun că mi-a lăsat o cu totul altă impresie. Când am citit-o prima dată, am fost fermecată de fiecare pagină a romanului, iar la final am rămas cu o nedumerire foarte mare. Finalul romanului este incert și lasă multe semne de întrebare. Am sperat ca la a doua lectură a romanului să găsesc acea piesă de puzzle care lipsea prima dată, dar o să fiți surprinși dacă vă spun că lipseau mai multe bucăți din mozaicul numit Magicianul.

Poate și de aceea am recitit mai bine de jumătate din carte,iar finalul l-am amânat pentru mai târziu, pentru o zi în care voi fi pregătită să înfrunt acel ceva care mă nedumerise prima dată. Poate vi se pare filosofie curată ce vă spun eu acum, dar avem în față un roman greoi inaccesibil tuturor. Trebuie să ai cunoștințe de filosofie și psihologie înalte ca să înțelegi cartea lui Fowles. Nicholas Urfe este un tânăr profesor de limba engleză care are o șansă unică în viață, aceea de a preda într-o insulă grecească. Aparent un loc liniștit, Urfe descoperă mai târziu un univers extrem de misterios care îl va zăpăci total. Nu înțelege nimic din ceea ce i se întâmplă, iar apariția Magicianului îl confuzează și mai tare.

 Magicianul lui Fowles nu scoate iepuri din pălărie, nu transformă panglici în porumbei, ci transformă oameni, într-un sens metaforic. El se joacă cu mintea lui Nicholas Urfe și îl aduce într-un univers fantastic și ciudat. Misteriosul Conchis, adică Magicianul din roman, este un personaj cu idei bizare și cu un comportament pe măsură. Romanul prezintă o lume la limita între real și iluzie, între bizar și anormal.

Tot scris de Fowles am citit și Colecționarul, dar mi s-a părut o carte mult mai accesibilă scrisă într-un ritm mai alert. Magicianul m-a captivat, dar este nevoie de multă concentrare ca să deslușești misterele unei lumi ieșite din comun. Aș recomanda cartea celor care vor să citească o carte complexă, plină de simboluri.

CITATE

Dintr-o afecţiune pe care o simţi de obicei faţă de animalele necăjite. Voiam doar să-i spun că nu are rost. Că mi-am vândut sufletul unei vrăjitoare.

Ceea ce trăisem fusese totuşi prea material, mai cu seamă că fantomele nu sunt prea convingătoare la lumina zilei. Parcă trebuia să văd că nu era vorba de ceva supranatural. Mai era şi sămânţa de îndoială pe care Conchis o aruncase cu sfatul lui misterios, spunându-mi că-mi va fi mai uşor dacă mă voi preface că cred.