Costandina. Uruma. Ce mult te-am iubit – Zaharia Stancu (recenzie)

Autor: Zaharia Stancu

Naționalitate: română

Gen carte: nuvele

An apariție: 2010 (Editura Litera)

Nota  mea: 5/5

Zaharia Stancu este un autor român foarte drag sufletului meu și încă de la lectura romanului Desculț și ulterior a romanului Pădurea nebună, am simțit o atracție deosebită față de cărțile sale. Sunt cărți care descriu viața simplă a țăranului român, descriu micile lor bucurii, patima și lăcomia pentru pământ, relațiile controversate dintre oameni (fie ei membri ai aceleiași familii sau nu) și descriu sufletul omului simplu de la țară, fără educație aleasă, dar care a învățat că supraviețuirea este o luptă zilnică.

Volumul despre care vreau să vă vorbesc acum este de fapt un volum ce conține trei nuvele care au un punct comun: personajul masculin principal (care este și narator) ce se  maturizează treptat și într-un mod destul de brutal. Iar acel personaj este Darie, copilul care înțelege de la vârste fragede ce înseamnă boala, moarte, lăcomia pentru pământ.

Titlul primei nuvele, Costandina, face referire la sora vitregă a lui Darie, Costandina, care vine la familia ce a crescut-o pentru a cere pământ. Și deși se ceartă cu ceilalți, este bătută și jignită, pune pământul mai presus de propria viață. Iar această imagine a femeii care se trântește pe jos (la propriu) pentru a obține o bucățică de pământ, este cruntă, dar incredibil de bine nuanțată. Pământul (la fel ca în Ion sau Moromeții) este cel care împarte oamenii în două mari categorii: cei bogați și cu pământ, și cei săraci care mor de foame.

Titlul celei de a doua nuvele din volumul de față, Uruma, urmează o altă temă interesantă: aceea a primei experiențe amoroase a lui Darie. Uruma este numele unei tătăroaice care îi sucește fără să vrea mințile lui Darie, iar aceste prezintă pe tot parcursul nuvelei imaginea ademenitoare a fetei care exercită o puternică atracție asupra lui.

În Ce mult te-am iubit, Darie este deja matur, plecat la București și este surprins întors în sânul familiei cu ocazia nefericită a morții mamei sale, Maria. Ce mult te-am iubit se referă la vorbele pe care tatăl lui i le spune mamei aflată în sicriu. Țăranul sărac și simplu este surprins aici în plină efervescență sufletească, el nefiind obișnuit să își exteriorizeze sentimentele față de femeia pe care a iubit-o enorm. Iar simplul gând că există oameni care nu au spus niciodată „te iubesc”ființei dragi…mi se pare ceva ieșit din comun. Stilul lui Zaharia Stancu este incredibil de captivant.

Am adorat acest volum, l-am citit pe nerăsuflate și nu pot decât să vi-l recomand cu tot dragul. Din toate cele trei nuvele, cred că cel mai mult mi-a plăcut prima, Costandina, și cred asta deoarece mi s-a părut și cea mai tulburătoare. Nu vă așteptați la un volum vesel, nu vă așteptați la niște scrieri ușurele. Așteptați-vă la o radiografie, dacă o pot numi așa, a sufletului țăranului roman, surprins în mediul său de viață. Vă aștept cu păreri despre aceste nuvele sau despre orice altă scriere a lui Stancu.

CITATE

În tinerețea mea depărtată, am petrecut câteva luni în acest ținut straniu. Povestea pe care ați citit-o nu e decât un ecou târziu al unor întâmplări trăite atunci, simplu, dar intens. Întâmplări, fericite și nefericite, care au lovit adânc, poate de moarte câteva biete inimi omenești, vai, atât de omenești!

Toată lumea care a ținut s-o petreacă pe mama până la cimitir se înghesuie în jurul mormântului proaspăt, care se asemuie cu un cuptor de brutărie, și în care va fi așezată mama, cu sicriul ei, pentru a se odihni, pentru a putrezi, pentru a deveni țărână.