Violeta din safe – Rodica Ojog Brașoveanu (recenzie)

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 1986

Număr pagini: 254

Tip carte: roman polițist, mister

Nota mea: 5/5

Rodica Ojog-Brașoveanu este autoarea româncă a mai multor romane polițiste extrem de frumoase și interesante. Printre cărțile sale se numără Cutia cu nasturi; Stilet cu șampanie; Bună seara, Melania; Spionaj la mănăstire, Plan diabolic, Minerva se dezlănțuie, etc.

Dintre toate romanele acestei autoare (peste 30) am citit vreo 12 până acum. Ca să nu le scriu pe toate, vă spun că le găsiți listate aici. Dintre toate acestea cel mai mult mi-au plăcut cele 6 romane din seria Melania Lupu și Răzbunarea sluților. 

Romanele polițiste scrise de Rodica Ojog-Brașoveanu sunt asemănătoare cu cele ale Agathei Christie și vreau să vă spun că m-am îndrăgostit de stilul său literar de la prima carte citită. (Cianură pentru un surâs). Până să fac cunoștință cu cărțile sale nu prea citisem mai nimic polițist și eram sceptică că o să găsesc cărți de acest gen care mă vor face să nu mai dorm noaptea. Ei bine, asta am pățit la toate cele 12 romane scrise de autoarea româncă de romane pline de mister și acțiune.

Violeta din safe are ca temă principală tot misterul, cu ajutorul căruia scriitoarea dă viață unor pagini foarte vii. Mi s-a părut foarte interesantă această și mi-a plăcut extrem de mult. Titlul este un fel de măr al discordiei, violeta (floarea) generând tot felul de întrebări și nedumeriri. Nu lipsesc descrierile pline de umor care se împletesc armonios cu suspansul și evenimentele imprevizibile.

Personajele sunt unice, imprevizibile  și cu o viață din ce în ce mai complicată. Dan și Adriana sunt doi tineri naivi și îndrăgostiți care ajung martori în probleme legate de spionaj și crime. De aici până la răpiri și planuri ucigașe nu mai este decât un pas. Aceste roman m-a captivat total și parcă abia așteptat să revin la el ca să văd ce se întâmplă la final. În alt plan, maiorul Minerva Tutovan și locotenentul Dobrescu formează o echipă perspicace ce au misiunea de rezolva enigme ce par fără soluție. Alte personaje sunt Vlad Calotă, Cati, Mary, Nina Mihai, doctorul Radian, Matilda Mantu, etc.

Conflictul cărții este unul destul de bine dezvoltat și promite un final pe măsură. Iar la finalul cărții avem explicate toate situațiile în care personajele romanului au fost puse. Și credeți-mă că multe semne de întrebare vor fi clarificate! Recomand această carte amatorilor genului polițist, al cărților de spionaj pline de mister. Ați citit această carte sau altceva scris de această scriitoare? Ce v-a plăcut mai mult?

CITATE

Vlad Calotă solicită un concediu de şase zile dintr-o „restanţă” de no­uăzeci şi se încuie în casă. Îşi anunţă me­najera că e plecat din Bucu­reşti şi blocă telefonul. După discuţia, mai bine-zis mărturisirile lui Cati, simţise imperios nevoia să reflecteze, să-şi decanteze impresiile, să se dezmeticească. Şi, pentru aceasta, trebuia să se izoleze, să rămână doar el cu gândurile lui.

Doamna Matilda Manta auzi ca prin vis lătrat de câine. Zăcea mereu pe dormeză moţăind, trează sau aproape, uneori dormind, nici ea nu ştia bine. Rămăsese în aceeaşi ţinută, doar că îşi scosese paltonul, punân­du‑şi un şal călduros pe umeri. Unicul act de curaj: ieri-dimineaţă se în­cumetase să intre în bucătărie, îşi umpluse termosul de două kilograme cu ceai şi cărase în odaie câteva provizii.

Trebuia să aştepte, orice mijloc de comunicare cu lumea, cu strada fiindu-i tăiate, datorită împrejurărilor speciale: casă fără vecini, ascunsă în fundul grădinii, aşa cum se construiau odinioară, geamuri cu gratii, telefonul redus la tăcere. Nu putea chema pe nimeni, nu putea striga. Cine ar fi auzit-o? Singura nădejde şi-o pusese în poştaş. Dar pensia urma s-o pri­meas­că abia peste o săptămână. Numai de ar lăsa-o liniştită până atunci…

Amalgam de griji, bucurii, ambiţii, necazuri, preocupări sau lipsă de preocupări, chipuri surâzătoare, mohorâte ori in­diferente, destine fericite, ratate sau simplu mulţumite se amestecau, în veştminte de toate culorile, cu buletine emise la diverse date pe un inter­val de cinci-şase decenii, pe adrese ce acopereau toate punctele cardinale ale Capitalei.