Harry Potter și prizonierul din Azkaban (vol. 3) – J. K. Rowling (recenzie)

Autor: J. K. Rowling

Naționalitate: britanică

Titlu original: Harry Potter and the Prisoner of Azkaban

An apariție: 1999

Nota mea: 5/5

Gen carte: fantasy, aventură

Număr pagini: 435

Serie: DA (a treia din cele 7 cărți ale seriei Harry Potter)

PREZENTARE

Volumele Harry Potter reprezintă o serie foarte populară în întreaga lume; ele aparțin genului fantastic și au fost scrise de către autoarea britanică J. K. Rowling. Cărțile tratează o lume a vrăjitorilor, protagonist fiind tânărul vrăjitor numit Harry Potter, alături de prietenii lui Ron Weasley și Hermione Granger. Povestea se desfășoară în cea mai mare parte la Hogwarts, Școala de Magie și Vrăjitorie, o școala pentru tinerii vrăjitori și magicieni. Cu ajutorul Hărții Ștrengarilor, Harry, Hermione și Ron vor ieși de mai multe ori din castel (în secret, bineințeles!) și vor afla taina conacului bântuit. Peripeții și aventuri fantastice, din care nu vor lipsi meciurile de vâjthaț și întâlnirea cu înfricoșătorii Dementori.

PĂREREA MEA

J K. Rowling este autoarea britanică a seriei de succes Harry Potter (formată din 7 cărți), serie foarte iubită de copii, adolescenți și chiar de adulți. Țin minte că începusem facultatea (în 2008) și vedeam în librăriile ieșene volumele cu coperți minunate ale acestei serii. Aveam senzația că sunt supralăudate aceste cărți și că nu merită de fapt citite. Primul volum al seriei l-am citit în 2014 și cel de al doilea în 2015. Întâmplarea a făcut ca pe cel de al treilea să îl citesc anul acesta, adică în 2016. Nu știu dacă voi le voi citi pe celelalte tot câte unul pe an, însă sigur le voi citi ca să văd ce urmează. Deși eram sceptică când a fost vorba să citesc seria, mi-am dat seama că trebuie să îi dau o șansă. Și chiar nu am regretat niciodată că am făcut asta.

Stilul acestui al treilea volum (pentru că despre el vreau să vă vorbesc acum) este unul foarte accesibil, cartea se parcurge ușor, iar misterul se împletește frumos cu amuzamentul și evenimentele neprevăzute. Este vorba despre un roman fantasy și de aventuri care îl are în centrul atenției pe Harry Potter (care are acum 13 ani), iar tot ce se întâmplă în roman este de fapt continuarea evenimentelor ce au loc la școala de magie Hogwarts și acasă la unchiul lui Harry. Tema cărții este fantastică, iar personajele sunt numeroase: apar din nou unchiul, mătușa și vărul lui Harry, Dumbledore, ceilalți profesori, dar și personaje noi, cum ar fi profesorul Lupin și prizonierul din Azkaban( Sirius Black).

Conflictul cărții este puternic: un personaj periculos evadează într-un mod misterios din crunta închisoare din Azkaban, băgând frica în lumea vrăjitorilor. Harry este vizat în mod special, nu vă spun cum anume, ci doar vă atenționez că la finalul cărții veți avea parte de o surpriză de proporții. Mi-a plăcut mult această carte și chiar dacă nu prea citesc eu mult fantasy, este o carte care merită citită. Așadar, vă recomand să citiți întreaga serie și să reveniți cu o părere. Vouă v-a plăcut această carte?

CITATE

Cu două săptămâni înainte de sfârşitul trimestrului, cerul se lumină deodată şi într-o dimineaţă văzură că pământul noroios îngheţase. În interiorul castelului, se simţea deja apropierea Crăciunului. Flitwick, profesorul de „Farmece”, îşi decorase deja clasa cu luminiţe pâlpâitoare, care se dovediră a fi zâne, de fapt. Toţi discutau cu însufleţire, făcându-şi planuri pentru sărbători. Atât Ron, cât şi Hermione, se hotărâseră să rămână şi ei la castel.

Harry asculta strigătele înfundate din camera alăturată şi se întreba cum de nu se simţea mai înspăimântat. Doar Sirius Black omorâse treisprezece oameni cu un singur blestem… Pe bună dreptate, domnul şi doamna Weasley crezuseră că Harry ar fi intrat în panică, dacă ştia adevărul. Harry însă era de acord cu doamna Weasley: acolo unde se afla Dumbledore era cel mai sigur loc de pe pământ.

Sirius Black, probabil cel mai faimos prizonier din toate timpurile, închis în Fortăreaţa Azkaban, nu a reuşit sa fie încă prins, aşa cum a confirmat astăzi Ministerul Magiei. „Facem tot ce putem ca să-l capturăm”, a zis Ministrul Magiei, Cornelius Fudge, în dimineaţa aceasta, „şi apelăm la comunitatea vrăjitorilor să-şi păstreze calmul”.

Oamenilor non-magici (cunoscuţi mai degrabă sub numele de Încuiaţi) le era deosebit de teamă de magie în perioada medievală, dar de cele mai multe ori nu erau în stare să o recunoască. În rarele ocazii când reuşeau să prindă un adevărat vrăjitor sau o vrăjitoare autentică, arderea pe rug nu avea absolut nici un efect. Vrăjitorul sau vrăjitoarea executa o elementară Vrajă de Îngheţare a Flăcării şi apoi se prefăcea că ţipă de durere, bucurându-se între timp de o senzaţie de furnicături şi pişcături blânde.