O vară ciudată – Cella Delavrancea (recenzie)

Autor: Cella Delavrancea

Naționalitate: română

An apariție: 1975

Nota mea: 5/5

Gen carte: roman de dragoste

Cella Delavrancea este fiica marelui scriitor Barbu Ștefănescu Delavrancea și autoarea cărților O vară ciudată, Dintr-un secol de viață, Mozaic în timp, Impresii. Călătorii. Portrete. Amintiri, Vraja, Amintiri despre Caragiale. A fost prietenă apropiată cu I. L. Caragiale și i-a cunoscut de aproape pe George Enescu, Nae Ionescu și Constantin Brâncuși. A trăit să își sărbătorească centenarul (murind la 104 ani) și a fost pe lângă scriitoare excepțională, și o pianistă extrem de talentată.

O vară ciudată este primul roman pe care eu îl citesc de la Cella Delavrancea și vreau să vă spun că mi-a plăcut foarte mult. Chiar dacă inițial l-am ales la întâmplare dintr-o listă lungă de cărți ce aparțin autorilor români, am observat chiar de la începutul romanului că am făcut o alegere foarte bună. Îmi este foarte greu să fac această mică recenzie deoarece mi s-a părut o carte foarte complexă, cu personaje bine construite și care ar merita multe pagini, și nu doar câteva rânduri.

Iubirea ei pentru Pierre se alterase din cauza lipsei lui de voinţă. Nu-şi apărase dragostea. Nu cântărise cât de dinamică era, ce necesară i-ar fi fost. El avea talent la scris. Ea, imaginativă şi originală, i-ar fi fost de folos, ar fi colaborat cu el din umbră, ar fi stăvilit tendinţa lui spreo ironie sterilă care îl cobora în sarcasm.

Nu pot vorbi despre așteptări legate de această carte pentru că ele au fost mai mult neutre. Vroiam să citesc un autor român nou pentru mine și cam atât. Stilul cărții este unul accesibil, cartea se citește foarte repede și nici nu știi când ai terminat-o.

Cartea a apărut prima dată în 1975, la Editura Eminescu, în colecția romanului de dragoste, colecție din care am citit mai multe cărți și pe care o iubesc la nebunie! Este un roman de dragoste frumos, deși destul de trist, dar care impresionează prin impactul puternic ce îl are asupra emoțiilor cititorului. Cartea este împărțită în 10 capitole și este, cum am mai spus deja, ușor de citit și receptat.

Nu voia să împartă cu el durerea ei, asta era firesc, dar nu era natural să nu-i suporte prezenţa, să aştepte cu nerăbdare oaspeţii despre care crezuse că-i vor fi insuportabili în conjunctura de azi.

Titlul cărții este puțin banal, însă în spatele său se ascunde o scriere deosebită care m-a fascinat și chiar mi-aș dori să recitesc într-o zi acest roman interesant. Tema cărții este destinul uman, o temă prezentă frecvent în cărțile autorilor români realiști. Personajele sunt destul de numeroase, în centrul acțiunii fiind cuplul de tineri căsătoriți Alek (Alexandra) și Mihai, cuplu ce are o poveste interesantă și bizară de dragoste. Pierre este un personaj absent al romanului, este pomenit numai puțin la început și el ar fi cauza pentru comportamentul ciudat al lui Alek și toate frământările sufletești ale tinerei.

Solul era acoperit cu ferigi înalte şi late ţesute una într-alta. Înaintau greu, despicând crăcile tufişurilor, înlăturând ferigile care îi zgâriau. Din când în când dădeau de un cerc de pământ bătătorit. Alek le spuse că lingurarii vin aici toamna, învoiţi să-şi facă albii şi linguri din anini.

La începutul romanului am avut impresia că Alek este bărbat, dar mai apoi am înțeles că apropiații o alintau așa, și nu îi spuneau pe numele real,  Alexandra. Pe măsură ce parcurgem paginile cărții aflăm mai multe detalii despre cei doi tineri căsătoriți, despre relația lor și asistăm tacit la intrarea în scenă a celorlalte personaje ale cărții. Practic, întreaga acțiune se rezumă aproape la câteva luni de vară, timp în care viețile personajelor vor evolua în diferite moduri, iar Alek va trece prin diferite stări. Își amintește de Pierre, suferă datorită unor amintiri de care nu poate scăpa, relaționează cu celelalte personaje, iar cititorul participă alături de personaje în perindărilor lor în mijlocul naturii.

Izolat cu gândurile lui în mijlocul celorlalţi, Pandele începea să fie chinuit de apropierea plecării, deşi socotea scurta despărţire de Alek ca pe o obligaţie de a-şi lămuri tulburarea sufletească. În faţa ei, bucuria topea orice obstacol, dar când rămânea singur nu putea să-şi pună ordine în sentimente.

Conflictul cărții nu mi s-a părut a fi unul foarte dezvoltat, deoarece se pune mai mult accentul pe viața lui Alex și interacțiunea cu soțul ei sau cu vărul pe care nu îl cunoscuse până acum. Iar aici cred că se putea construi un conflict mult mai bine pus la punct, o acțiune puțin mai alertă. În schimb, cartea cuprinde niște descrieri extrem de frumoase care m-au impresionat mult.

Un fir subţire brăzda geamul. Plesnise, la prima furtună se va sparge. Aşa se întâmplă şi în dragoste. O impresie apare, nu ştii de ce, nici de unde. Dintr-o dată ceva pare schimbat. Transpus în cuvinte, rişti să-i atribui acelui ceva o existenţă proprie, susceptibilă de consolidare… Este ca firul cel subţire de pe sticlă.

Alek, personajul principal al cărții, este o personalitate ciudată care oscilează între iubire și confuzie, între certitudini și diferite întrebări. Mi-a plăcut mult de Alek, mi-a plăcut că în fiecare situație dificilă reacționează cu multă diplomație și dă dovadă de calm și înțelepciune. Finalul cărții nu este unul clar și mi-aș fi dorit să fie puțin mai interesant, iar cartea să nu se termine atât de brusc. Din câte știu, nu veți putea găsi această carte decât în anticariate. Librăriile nu dețin o ediție recentă a cărții și e mare păcat de acest lucru.Recomand această carte iubitorilor romanului de dragoste și celor care vor să citească o carte interesantă și care îi vor face să viseze fără voia lor.

Voi ați citit cartea? V-a plăcut?