Rochia aurie – Theo Anghel (recenzie)

Autor: Theo Anghel

Naționalitate: română

An apariție: 2016

Număr pagini: 248 pagini

Gen carte: dragoste, mister

Nota mea: +5/5

Puteți găsi cartea AICI  ( la preț redus)

Primită de la : Editura Quantum Publishers

PREZENTARE

Ana Simion este fiica unor imigranți români pe tărâmul tuturor posibilităților. În urma unei întâlniri pe nevăzute, aranjată de o prietenă, cunoaște un bărbat pe care îl antipatizează, fără drept de apel, încă din primele minute. Dorind să pună capăt serii dezastruoase, îl refuză categoric. Însă individul face parte din tagma celor ce nu acceptă un NU din partea sexului slab. Rănit în orgoliu, își iese din fire, și o atacă pe Ana în toaleta localului. Țipetele ai atrag atenția unui necunoscut care o salvează în ultimul moment.

Mason Hart face parte dintr-o familie bună, însă puțin cam ciudată. Atrasă în mijlocul acestui grup pestriț de sentimentele pe care începe să le aibă față de Mason, viața banală a Anei este dată peste cap.

PĂREREA MEA

Theo Anghel este o autoare româncă contemporană ce a scris romanele Rochia aurie, Chaos (volumul 1 din seria Am murit,din fericire), Întoarcerea (volumul 2 din aceeași serie). Curând urmează și apariție celui de al treilea volum al seriei, Dincolo.

Este prima carte a lui Theo Anghel pe care o citesc și am pe lista mea de TO READ și cele volume din seria Am murit, din fericire care mă așteaptă cumințele în bibliotecă să le citesc. Dacă seria menționată este fantastică, Rochia aurie este un roman de dragoste minunat pe care am sperat că îl voi citi cu sufletul la gură.  Și așa s-a întâmplat!

Am terminat cartea de câteva ore și am atâtea impresii de împărtășit încât nu știu cu ce să încep. Încă de la primele pagini am simțit că o să îmi placă mult și, deși am tras cu ochiul la câteva recenzii de pe internet, nu am citit nici una cap-coadă de teamă să nu pierd misterul cărții. Sunt o romantică din fire și recunosc că această carte m-a lovit unde mă doare. Imaginați-vă următorul scenariu: cum ar fi ca tu, cititoare cu o viață banală, să deschizi o carte și să găsești acolo povești de viață, iubire, romantism, prietenie, mister, intrigi sentimentale, răpiri, lacrimi? Toate acestea în doar 248 de pagini? Ei bine, toate acestea le veți regăsi în paginile acestei minunate cărți care au făcut să mă simt într-o continuă tensiune.

Titlul cărții este de fapt mărul discordiei, elementul care va provoca apropierea dintre cele două personaje principale, Ana și Mason. Cum anume se vor apropia cei doi și ce vor ajunge să trăiască, nu se va povesti aici. Ci se va lăsa cititorul să afle singur.

Personajul feminin principal este Ana Simion, o tânără ce trăiește în America și care trăiește situații neașteptate. Descoperă că o viață banală se poate oricând întoarce la 360 de grade, că prietenia este mereu neprețuită, că iubirea apare de unde te aștepți mai puțin și că sentimentele puternice trec peste orice piedică. Mason Hart, bărbatul care îi va da Anei viața complet peste cap este un personaj foarte bine construit, la fel ca cel al Anei. L-am adorat, admirat și am stat cu sufletul la gură până la final ca să aflu dacă există un happy-end sau nu.

Nu prea mi-a plăcut George Hart, un personaj pus anume în carte ca să încurce totul, dar care până la urmă a avut rolul său. Însă cel mai mult mi-a plăcut Ana, tânăra puternică, care se lasă pradă celor mai frumoase sentimente față de cel pe care îl iubește. Și mi-am amintit ce frumos este să iubești și să fii iubit.Să trăiești o poveste de dragoste minunată care dăinuie de ceva timp.

Finalul cărții a fost extrem de imprevizibil și rog autoarea să ia în considerare o continuare a acestui roman. A fost prea frumos și vreau să mai citesc pagini desprinse din viața lui Mason și a Anei. Vă recomand din suflet să citiți această carte și vă aștept cu păreri aici.

CITATE

Magnetismul dintre cei doi iubiți era atât de palpabil, încât nimeni nu se îndoia că o astfel de iubire nu va muri decât odată cu ei.

Cei doi se depărtară unul de celălalt ca și când tocmai atunci ar fi aflat că există suspiciunea ca unul dintre ei să sufere de o boală contagioasă.

Gândul îi zbură din nou la Mason, pe care nu-l mai văzuse și de care nu mai auzise nimic, din seara aceea. Sacoul lui se odihnea pe un umeraș, în dormitorul ei. Obișnuia să-l privească în fiecare seară, înainte de a adormi, imaginându-și fel de fel de ocazii de a i-l înapoia.