Autor: Theo Anghel
Naționalitate: română
An apariție: 2016
Număr pagini: 330
Gen carte: fantasy
Nota mea: 5/5
Alte cărți de același autor: Rochia aurie, Întoarcerea , Chaos
Puteți găsi cartea AICI
Primită de la: Editura Quantum Publishers
PREZENTARE
După extragere, Oriana ajunge Dincolo, alături de cei doi îngeri, Ama și Abel. În așteptarea judecății, se petrec lucruri care răstoarnă toate ideile ei despre ce credea că i se poate întâmpla pe acest tărâm…
PĂREREA MEA
De Theo Anghel am mai citit până acum alte 3 cărți: Rochia aurie (o carte romantică deosebită), Întoarcerea și Chaos (care sunt primele două volume din minunata serie Am murit, din fericire). Toate mi-au plăcut enorm și mă bucur că am reușit să descopăr o autoare atât de interesantă. Recunosc că eram foarte curioasă să citesc și al treilea volum din seria Am murit, din fericire și am fost în extaz când editura mi l-a trimis spre recenzie. Nu știu dacă aș putea spune care dintre cele 3 volume ale seriei mi-a plăcut cel mai mult, dar cred că aici l-aș putea menționa pe primul. Acela este volumul care m-a impresionat cel mai tare.
Când am reintrat în Transeo, ceilalți se feriră de mine ca de o ciumată. Unii mă priveau curioși, iar alții plini de ciudă. Se dădeau în lături pe măsură ce înaintam spre locul meu din spatele taberei. Nu eram specială și aproape îmi era ciudă că aveam ceva care mă deosebea de ei.
Volumul al treilea schimbă un pic registrul literar și oferă o acțiune altfel la care eu personal nu mă așteptam. Oriana și cei doi îngeri ai săi sunt extrași și ajung în Purgatoriu, loc în care vor cunoaște persoane noi și vor avea parte de multe peripeții. Mi-a plăcut faptul că scriitoarea nu și-a pierdut simțul umorului și a introdus în replicile personajelor cuvinte hazlii care m-au binedispus și înveselit.
Pentru că omul a fost dintotdeauna familiar cu Iadul, pe când Raiul a părut un concept abstract. Omu e în proporție de 90 la sută al Satanei. Raiul de luptă pentru ăia 10 la sută.
Ca și în primele două volume ale seriei, tema este una fantastică, în prim plan aflându-se Oriana, o tânără care moare în ziua nunții ei. Personajele sunt mai numeroase aici, iar acțiunea rămâne la fel de complexă. Pe Oriana am simțit-o un pic altfel, mai dură și mai hotărâtă. A evoluat foarte mult și a descoperit despre ea multe lucruri pe care nu le știa. Mi s-a părut ciudată legătura dintre Ama și Abel și dacă în celelalte două volume observăm ceva misterios, în acest volum aflăm ce relație există între un înger bun și unul rău, ca să zic așa. Însă nu vă spun aici care este aceasta. Ama descoperă și ea despre sine multe, iar de Abel nu mai zic. Veți afla la ce mă refer după lectură.
Nu cred că pot găsi ceva nu mi-a plăcut, așa că dacă nu ați citit seria, vă recomand călduros să o faceți! Mi-a schimbat complet viziunea asupra literaturii fantastice românești și abia aștept să citesc și volumul al patrulea din serie care va apărea curând, din câte am înțeles. Mulțumesc editurii pentru exemplar și pentru ocazia de a citit o carte atât de minunată!
Pentru cei care au citit cartea: cum vi s-a părut?
[…] Dincolo (vol. 3 din seria Am murit, din fericire) – Theo Anghel ( Am citit în această vară și celelalte două volume și trebuie să vă spun că acesta schimbă total cursul acțiunii. Dar mi-a plăcut și abia aștept volumul 4.) […]