Scârba sfântului cu sfoară roșie – Flavius Ardelean (recenzie)

Autor: Flavius Ardelean

Naționalitate: română

An apariție: 2015 (la Editura Herg Benet)

Gen carte: ficțiune

Număr pagini: 272

Nota mea: 5/5

Alte cărți de același autor: Îmblânzitorul apelor

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la: Editura Herg Benet

PREZENTARE

Prolegomena la Tratat de rezistența materialelor, despre nașterea, viața și moartea sfântului Taush, adică aventurile sale din Gaisterștat până în Mandragora; ce a făcut, ce a zis, ce a văzut și ce a simțit între Lume și ne’Lume, istorisite de scheletul Bartholomeus Pumn-de-Oase și culese de Flavius Ardelean.

PĂREREA MEA

Am primit această carte de la editura Herg Benet în urma colaborării pe care o am cu ei. Dintr-un teanc de vreo 10 cărți primite, aceasta a fost întâmplător ultima citită. Nu vă pot spune de ce, dar am avut o presimțire că este o carte aparte care mă va da pe spate.

De Flavius Ardelean am mai citit Îmblânzitorul apelor, o carte destul de  interesantă, dar de la care mă așteptam mai mult. Dacă vă uitați atent la coperta volumului din Scârba sfântului cu sfoară roșie, veți observa o copertă care spune multe. Pe parcursul cărții cititorul descoperă imagini sugestive care mie personal mi s-au părut foarte bizare.

Aveam așteptări uriașe de la această carte și ele nu mi-au fost înșelate, ba chiar depășite. Titlul cărții este ciudat, tema cărții (despre care nu vă pot spune cu exactitate care este) tot ciudată, personajele la fel de ciudate. Cartea are un stil bizar, dar are o curgere lină ca de basm care te face să continui lectura în speranța aflării a mai multe amănunte. Nu am mai citit nicio carte de acest fel și nu cred că voi mai afla atâtea ciudățenii într-o singură carte.

Basmul este povestit unui trecător de un schelet, care în timpul unei călătorii mai lungi îi povestește despre Taush, sfântul care torcea ață roșie din buric la căpătâiul muribunzilor. Anumite scene ale cărții au fost fie pline de erotism, fie dominate de absurd. Dar cred că tocmai elementele absurde ale cărții fac din ea una interesantă, dar foarte greu de descris.

Mi-a plăcut că autorul introduce umor, descrie într-un mod minuțios personajele și reușește să îl farmece pe cititor. Pe mine aceste pagini chiar m-au fermecat, chiar dacă acțiunea nu mai are niciun sens la un moment și ajungi să îți dai seama că te-ai rătăcit în paginile unei cărți.

Este un roman altfel pe care îl recomand celor tari de înger, mai puțin minorilor sau pudicilor. Este o scriere îndrăzneață care merită citită și dacă vreți și voi să aflați câte ceva despre Taush și harul cu care s-a născut, puneți repede mâna pe carte și citiți-o. Va fi cu siguranță o lectură șocantă, dar pe cât se poate de interesantă.

CITATE

Întâi Bartholomeus îi simți respirația fierbinte a fratelui său sfânt, apoi dinții fără salivă înfingându-i-se în gât. Taush mușcă din Bartholomeus.

Ei, cum de știu?Eu sunt Bartholomeus Pumn-de-Oase, zis și Bartholomeus Știe-Tot și, unde nu cunosc, istorisesc să fie. Apoi e- și povestesc.

Taush s-a născut în Gaisterștat și a intrat în Lume la ceasul acela ce apare și dispare îndată, între zi și noapte, acuma-l vezi și-l simți și-n altă clipă dus e – și numai un moment de delăsare ar fi costat-o pe mamă-sa ca să-l piardă în acea clipă, să-l scape dintre coapse și pruncul să intre în aerul din jur și istoria noastră să se încheie înainte de a începe și gata. Dar moașele, babe antice și cu înțelepciune, au știut ele cum să țină pruncul și ce să-i spună să alunge golul din jurul său. Și clipa a trecut și Taush a rămas.