Autor: Leonard Oprea
Naționalitate: română
An apariție: 2016 (la Editura Tracus Arte)
Gen carte: povestiri
Număr pagini: 367
Nota mea: 3/5
Puteți găsi cartea AICI
Primită de la: Editura Tracus Arte
PREZENTARE
„Radiografia clipei ne pune în faţa unui scriitor de mare talent şi unei literaturi pe care o aşteptăm cu înfrigurare de la 22 decembrie încoace. Ceea ce n-au izbutit cele mai multe dintre cărţile polemice, scrise şi tipărite în specia, în deceniul al nouălea, reuşeşte cu simplitate columbiană volumul lui Leonard Oprea.
Dezastrul, despre care cartea vorbeşte, nu este căutat în pasta cotidianului, ci în mizeria morală. Personajele lui Leonard Oprea sunt indivizi din mai toate categoriile sociale, fiinţe traumatizate, scindate, atomizate. Nu despre dedublare este vorba aici, ci despre agonia lentă a personalităţii. Etapa kafkiană, ca să o definim generic, este istoriceşte depăşită. Fiinţa umană, înstrăinată într-o lume absurdă, din care Dumnezeu e alungat, mai are încă şansa unei regresiuni în nebunie. Dincoace, fiinţa este fărâmiţată în reacţii discontinui, este redusă la instincte bestiale; nu numai Dumnezeu este alungat din lume, ci şi omul. În locul lui rămâne o colectivitate hăituită, pe care prozatorul o surprinde în dezarticularea ei, punând sub lupă câteva exemplare alese, parcă, la întâmplare. Povestirile lui Leonard Oprea nu restituie o lume în articulaţiile ei fundamentale, ci pleacă dinlăuntru spre în afară, prefigurând un caz de mutilare colectivă. Personajul generic al prozelor lui Leonard Oprea este omul deceniului nouă, bântuit de angoase, deposedat de individualitatea lui, pus în faţă cu stihia istoriei. Imaginea aceasta, derizorie în fond, spune mai multe despre o dramă colectivă decât o bună parte a literaturii polemice şi decât parabolele prozei esopice.” (Val Condurache – România literară, 49/1990)
PĂREREA MEA
Am primit această carte pentru recenzie de la Editura Tracus Arte și țin să le mulțumesc mult pentru asta. De la dânșii am primit mai multe cărți, toate au recenzie, mai puțin asta. Recunosc că mă gândesc de câteva săptămâni cum să scriu această recenzie și îmi dau seama că îmi este foarte dificil. Practic este o carte atât de complexă, încât nici nu pot să o descriu cum ar trebui. Chiar aș putea spune că este genul de carte despre care numai un critic literar avizat ar putea să scrie. Am să încerc totuși să vă spun care este umila mea părere despre acest volum.
Într-o străfulgerare își vede globul ocular plesnit. Urlă. Nu. Își închipuie cum ar urla de durere. De groază. Orice sunet poate fi asociat unei imagini. (Visul)
Este un volum de povestiri SF care cuprinde 17 povestiri asemănătoare ca stil, dar cu teme și idei diferite. Societatea prezentată este ieșită din comun, personajele sunt foarte bizare și recunosc că este prima carte de acest gen pe care eu o citesc. Am întâmpinat dificultăți destul de mari la lectura unor povestiri din cauza stilului greoi al scrierii, al dialogului inclus în narațiune. Predomină figurile de stil, mai ales metaforele duse la extrem, imaginile șocante, care ar trebuie să ne impresioneze, dar de multe ori ne îngreunează lectura. Povestirile poartă titluri de multe ori banale (Logodnicul, Cenușăreasa, Floarea roșie, Visul, etc.), dar au o construcție complexă și trebuie să fii foarte atent ca să înțelegi mesajul.
Ceremonialul e ceremonial: trebuie respectat până în cele mai mici amănunte. Se gândește la propria-i identitate, fizică și spirituală. (În această lume)
În linii mari aș putea spune că este o carte matură literar, dar nu este pentru oricine. Nici chiar pentru mine, care sunt absolventă de Litere și s-ar crede că am capacitatea de a pătrunde misterele unei cărți complexe. Din păcate, i-am dat doar 3 din 5 steluțe pe goodreads, mai ales pentru că stilul mi-a dat bătăi foarte mari de cap și este posibil să o fi citit eu într-o perioadă destul de agitată pentru mine. Nu aș recomanda cartea oricui, pentru că este posibil să nu o înțelegeți, dar dacă totuși vă aventurați în direcția asta, încercați să citiți mai mult acest gen de carte. Aștept impresii de la voi.