Tentații – Corina Ozon (recenzie)

Autor: Corina Ozon

Naționalitate: română

An apariție: 2016 (la Editura Herg Benet)

Număr pagini: 233

Gen carte: roman, ficțiune

Nota mea: 5/5

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la: Editura Herg Benet

PREZENTARE

„Am citit cartea într-o singură noapte, fără s-o mai las din mână. M-am revăzut în frânturi, în fiecare capitol din viaţa femeii care a trăit după «cum se cade». Îşi trăia viaţa ca la carte, dar filele cărţii ei erau goale, iar capitolele se repetau. Fiecare dintre noi se va regăsi în această poveste, numai că nu ştiu câţi vom avea curajul să recunoaştem că avem temeri, regrete, vise neîndeplinite şi o dorinţă secretă de a o lua de la început. De a face o schimbare. Această carte m-a răscolit, m-a făcut să plâng, m-a trimis să mă uit la reflexia mea în oglindă şi m-a determinat să-mi placă ceea ce văd în ea.

Scriitoarea Corina Ozon pătrunde adânc în subconştientul uman şi scoate la iveală ceea ce noi nu vrem să recunoaştem: «Eşti captiv într-o lume sigură, în care sentimentele se aşază în straturi, până formează perna pe care dormi (…) Până la urmă, important este ca măcar să încerci să intri în vis, oricât de târziu ai crede că este (…) Fericirea este un act de curaj».” (DANA SĂVUICĂ)

PĂREREA MEA

Am primit acest roman de la editura Herg Benet pentru recenzie și doresc să le mulțumesc pentru acest gest. Am ales această carte pentru că voiam să descopăr un alt autor, și de preferat unul român. Este prima carte a Corinei Ozon pe care eu am citit-o și mi-a întrecut toate așteptările. Vă spun din start că nu recomand cartea dacă sunteți minori sau prea pudici, deoarece limbajul este unul destul de îndrăzneț, iar multe scene la fel. La o primă răsfoire am avut impresia că stilul este prea mult pentru mine și s-ar putea să nu îmi placă. Însă m-a cucerit atât de tare, încât am citit-o într-o singură zi! De obicei nu citesc cărți care abundă în scene erotice sau limbaj îndrăzneț, dar iată că acum am găsit o carte care m-a fermecat. Este genul de carte sinceră, captivantă, în care s-ar putea să te regăsești foarte bine.

 Este un roman extrem de realist, în timpul căruia fie râzi, fie te încrunți, dar la final îți dai seama că așa este realitate: uneori blândă, alteori crudă. Și dacă nu ne regăsim noi în anumite personaje sau scene, s-ar putea să îi recunoaștem pe cei de lângă noi. Câți dintre noi nu știu oameni în căutarea marii iubirii sau în căutare de aventuri? Sau câte femei duc o existență monotonă de care s-au plictisit și caută altceva?

M-am plictisit de același program în fiecare zi, am obosit să am grijă să fie mereu curat în casă, să întind rufe, să le strâng când s-au uscat, să le calc. Urăsc să șterg praful și să spăl gresia. Recunosc, copiii sunt cea mai mare realizare. Am un soț care nu are nicio inițiativă, să plecăm undeva sau să ieșim într-o seară. 

Personajele sunt destul de numeroase și aparent sunt simple. Dar ascund o complexitate interioară de nebănuit. Personajul feminin principal, Marlena (există și o legătură între personaj și Marylin Monroe), soție nefericită și mamă a doi adolescenți, este tentată de tot felul de gânduri și idei, descoperind după un timp că viața este doar una și merită din plin trăită. Să fiu sinceră, am condamnat-o mult pentru felul ei de a fi, pentru alegerile sale și pentru caracterul său. Dar să știți că la finalul romanului am admirat-o. Este o femeie puternică, chiar dacă uneori pare o fire slabă.

Adevărul e că, la cât muncim ca sclavii, într-o zi cădem și noi lați la serviciu. D-aia sufăr eu un pic, că nu profit mai mult, nu mă bucur suficient de viață. Iar cu Silviu nu am ce vorbi.

Mai am puțin până la căsătorie, dar niciodată nu aș putea trăi alături de un soț ca al Marlenei, Silviu, unul care nu are inițiativă, care nu este romantic și pe care nu îl interesează cu adevărat dacă ființa umană de lângă el este fericită cu adevărat. Apreciez sinceritatea și îndrăzneala cu care Corina Ozon crează toată atmosfera cărții și dă viață acestor personaje memorabile. Toate personajele cărții au plusuri și minusuri, dar tocmai imperfecțiunea lor te captivează. Este un roman uneori dur, uneori amuzant, dar chiar mi-a plăcut. Stilul este foarte captivant și chiar nu mă așteptam să citesc cartea atât de repede.

O abatere de la un ritual putea aduce schimbări în viețile tuturor celor care participau la el cândva. Am simțit cu același gol în coșul pieptului că soțul meu e ca un străin care s-a așezat la masa mea din bucătărie și în patul din dormitor.

Mai multe nu vă spun despre roman și dacă doriți să citiți o carte sinceră și care te zdruncină până în temelii, asta este pentru voi. Mulțumesc editurii încă o dată și pe voi vă aștept cu impresii. Spuneți-mi ce cărți scrise de Corina Ozon ați mai citit și ce impresie v-au lăsat. Eu cu siguranță voi încerca și alte cărți ale sale!