Autor: Raymond Chandler
Naționalitate: americană
Titlu original: The High Window
An apariție: 2011
Gen carte: roman, mister, clasic, suspans
Număr pagini: 256
Nota mea: 5/5
Primită de la: Editura Nemira
PREZENTARE
Clienta lui Philip Marlowe…
o pacoste cât casa, ține cu orice chip să-i fie recuperată rarisima monedă din aur, Dublonul Brasher, care se pare că dispăruse din colecția răposatului ei soț. Ei bine, până aici totul a fost simplu.
Situatia se complica insa cand…
Marlowe descoperă că toți cei care au atins vreodată moneda, rând pe rând, au dat ortu’ popii, din cele mai diverse motive. Deloc plăcut pentru un detectiv particular, cadavre peste cadavre prin tot Los Angelesul, în aşteptarea unui semn de atenție din partea poliției.
Daca Marlowe nu se misca rapid…
Cu siguranță va ajunge să înfunde puşcăria – sau, şi mai rău, va sfârşi la trei metri sub pământ.
“Chandler scria ca şi cum durerea, suferința şi viața chiar ar avea importanță.“ New Yorker
PĂREREA MEA
Am primit un exemplar al acestei minunate cărți de la Editura Nemira, prietenii mei care mereu mă surprind cu lecturi captivante și cărora doresc să le mulțumesc frumos pentru că mi-au oferit nenumărate ocazii de a descoperi literatura în profunzimea sa. Sunt familiarizată în mare parte cu literatura polițistă și pot să spun că pasiunea mea pentru acest gen de cărți este destul de actuală. Fereastra de sus este un roman despre încercări, situații neprevăzute și personaje mai mult sau mai puțin ciudate. Mi-a plăcut acest roman mult și cel mai mult am fost atrasă de umorul negru prezent în carte.
– Dacă mă angajați, veți beneficia de delicatețea de care dispun. Dacă n-am suficientă delicatețe, poate ar fi mai bine să nu mă angajați. De pildă, înțeleg că nu doriți ca nora dumneavoastră să fie victima unei înscenări. Pentru asta nu sunt suficient de delicat.
Tema cărții este suspansul, iar titlul ne oferă indicii despre un element important ce va conduce ulterior la deslușirea unui mister fundamental. Personajele sunt numeroase, se pune accentul mult pe dialogul și relațiile dintre ele. Uneori ai impresia că detaliile din carte te bulversează și că te pierzi în mijlocul acțiunii. Descrierile au un rol important și de multe ori am avut impresia că citesc un roman de Balzac. Personajul masculin principal, detectivul Philip Marlowe, nu mi-a fost mereu simpatic, dar cred că cel mai mult l-am apreciat spre finalul romanului, când dibăcia sa în a dezlega mistere a fost dovedită. Este genul de personaj pe care ori îl iubești, ori îl suspectezi.
– Zice că faci cafea bună, că te scoli târziu dimineața, că poți purta o discuție inteligentă şi că ar trebui să credem tot ce spui, cu condiția să verificăm cu cinci martori diferiți.
Detectivul este prins într-un iureș tot mai complicat al situațiilor și devine suspect principal al mai multor crime. Să fie Marlowe cu adevărat un criminal sau aparențele înșală? Nu știu dacă există vreun element al acestei cărți care să nu îmi fi plăcut, deoarece a reușit să mă țină mereu cu sufletul la gură. Mi-a plăcut caracterul lui Marlowe, care fluctueazã între imaginea de om al legii și cea de nonconformist.
Vă recomand cu mult drag acest roman şi mai ales iubitorilor genului polițist şi încărcat de mister! Vă aştept cu păreri!