Autor: Deszo Kosztolanyi
Naționalitate: maghiară
An apariție: 1924 ( 2015 la Editura All)
Titlu original: Pacsirta
Gen carte: roman, literatură maghiară, literatură clasică
Număr pagini: 168
Nota mea: 4/5
Primită de la: Editura All
Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil)
PREZENTARE
Din proza cristalină a lui Kosztolányi, din umorul și profunda umanitate care răzbat din paginile ei țâșnește frumusețea care face din romanul „Ciocârlia” o carte de-a dreptul magică.
Ne aflăm în preajma anului 1900. Soții Vajkay își duc traiul monoton într-un târg de provincie prăfuit din inima Imperiului Austro-Ungar. Tatăl s-a retras de câțiva ani din activitate, dedicându-și timpul cercetărilor genealogice și preocupării pentru heraldică. Mama are grijă de casă. Nu foarte inteligentă, deloc atrăgătoare, ba chiar de-a dreptul urâtă, și nemăritată, fiica lor, Ciocârlia, gătește și coase pentru ei.
Dar un eveniment în aparență banal tulbură echilibrul vieții de familie: Ciocârlia pleacă la țară, în vizită la rude. Doar pentru o săptămână, ce-i drept, dar această săptămână pare că se întinde la nesfârșit pentru părinții ei. Ce să facă cu timpul lor, ieșit brusc din hotarele rutinei? Soții Vajkay nici nu se dezmeticesc bine că se trezesc mâncând la restaurante, reînnoadă vechi prietenii și fire din viața socială a orașului, merg la piese de teatru. În acest răstimp, încep să iasă dureros la lumină adevăruri bine ținute în frâu, sentimentele reale, îngropate si de nerostit până atunci.
Apoi, Ciocârlia se întoarce acasă. Există viață dincolo de rutina zilnică și de dezamăgirile care îi sunt inerente?
PĂREREA MEA
Am primit un exemplar al acestei cărți pentru recenzie de la Editura All şi doresc să le mulțumesc încă o dată pentru minunatele cărți pe care le primesc de la ei! Atunci când am primit cartea aveam impresia că este prima carte a unui autor maghiar pe care eu o citesc, dar mai apoi mi-am dat seama că greşesc. Un alt autor maghiar pe care l-am citit este Jokai Mor, iar romanul citit este Omul de aur, o carte citită de două ori pe care v-o recomand din toată inima.
Cartea despre care vă voi vorbi în continuare, Ciocârlia, este un roman scurt (168 de pagini) şi face parte din literatura clasică maghiară. Cum bine vă puteți imagina, am citit foarte repede cartea, dar mai mult a durat până să mă hotărăsc cum să scriu recenzia. Ar fi foarte multe de spus, dar voi încerca să punctez doar câteva idei care au rolul de a vă captiva, nu de a vă dezvălui miezul acțiunii.
Tema cărții este realistă şi facem cunoştință atât cu viața Ciocârliei şi a familiei sale, cât şi cu viața locuitorilor din Salzburg. Titlul cărții este numele personajului feminin principal. Aveam aşteptări mari legate de acest roman, dar recunosc că mi-aş fi dorit să se pună mai mult accentul pe destinul Ciocârliei. Un roman atât de scurt doreşte să surprindă mai multe aspecte, iar eu consider că multe pagini nu au reuşit asta. Sunt multe idei derutante care ne poartă spre altele, dar nimic mai mult. Cu toate astea, i-am dat 4/5 steluțe pe goodreads, deşi prima dată am înclinat mai mult spre 3.
Personajele nu sunt numeroase, iar în centrul acțiunii se află Ciocârlia şi familia sa. Ne este prezentată relația strânsă şi frumoasă dintre membrii familie, dar şi anumite aspecte cu care se confruntă locuitorii din Salzburg. Mi-aş dori să vă spun că este o carte complexă, dar nu prea este. Finalul nu m-a captivat şi cred că şi lui i-a lipsit complexitatea.
Dar cu toate acestea vă recomand romanul şi spun asta pentru că face parte din literatura clasică, iar orice carte scrisă într-un alt secol decât cel în care trăim, merită citită. Iar dacă nu ați citit până acum cărți ale autorilor maghiari sau de alte naționalități, vă recomand să o faceți! După ce citiți cartea, vă aştept cu impresii!
CITATE
Ea era acel eu, în trup şi în suflet, una cu carnea şi amintirile, trecutul, prezentul şi viitorul lui, pe care le cuprindem într-un singur destin ori de câte ori devenim conştienți de noi înşine şi rostim impertubabilul cuvânt: eu.
Nu poți să îți trăieşti viața ca pe o comedie sau ca pe un bal mascat. Sunt unii cărora le rămâne doar durerea, durerea crudă şi amorfă, care nu-i bună de nimic, nu foloseşte la nimic, doar durerea.
Ciocârlia era o fată cumsecade, foarte cumsecade, singura bucurie a vieții lui. Akos îşi repeta mereu acest lucru, şi le repeta şi altora.