Citesc acum o carte scrisă de George Orwell care se numește Zile birmaneze, o carte primită de la Târgul Cărții.ro pentru recenzie. Am ajuns la pagina 95 și vreau să vă zic că după un început mai anevoios am reușit să mă conectez cu acțiunea cărții și să mă captiveze. Sper să fie așa până la final. După ce termin cartea, revin cu o recenzie. Până atunci vă las câteva fragmente din carte:
După o zi cu adevărat trândavă, în întunericul nopții, plictiseala atinge o asemenea profunzime încât devine frenetică, sinucigașă. Munca, rugăciunea, cărțile, băutura, conversația – sunt cu toate neputincioase împotriva ei; numai sudoarea o poate scoate prin porii pielii.
O va cere de soție? Întârzia atâta! Era vag conștientă că Flory spunea ceva despre singurătate. A, desigur! Îi vorbea despre singurătatea căreia va trebui să-i facă față în junglă, după ce se vor căsători.
Era tânăr și femei din toate categoriile i se aruncau de gât; din când în când, abdica și el. Dar aceste căderi îl dezgustau curând și, când gluma se îngroșa, era atât de dur încât scăpa fără nici o greutate.