Autor: Michel Bussi
Naționalitate: franceză
An apariție: 2012 ( în 2015 la editura Polirom)
Număr pagini: 407
Titlu original: Un avion sans elle
Nota mea: 5/5
Primită de la: librăria online Libmag
Puteți găsi cartea AICI (la o super reducere)
DESCRIERE
Un avion se prăbușește în munți cu numai două zile înainte de Crăciunul anului 1980. Dintre cei aproape o sută șaptezeci de pasageri, aparent nici unul nu mai trăiește. Și totuși se întâmplă un miracol: este găsit în viață un bebeluș de numai trei luni. Doar ca în avionul prăbușit se îmbarcaseră două fetițe de vârsta apropiată, iar vestea găsirii unui unic supraviețuitor devine motivul disputei și încrâncenării dintre doua perechi de bunici, ambele susținând că fetița scăpată ca prin minune le este nepoată. Trăiește Lyse-Rose de Carville sau Emilie Vitral? Cu certitudine, nimeni nu știe. Copila e declarată o Vitral, însă îndoiala și semnele de întrebare persistă. Optsprezece ani mai târziu, un detectiv angajat de Mathilde de Carville pretinde că a descoperit, în sfârșit, adevărul. Dar detectivul e găsit apoi mort, iar în carnetul în care își trecuse datele investigației nu este notată și concluzia ei. Începe astfel o cursă în care măștile cad una câte una, o ancheta neconvențională, în care fiecare ora contează.
PĂREREA MEA
În primul rând, vreau să vă spun că sunt extrem de încântată că am descoperit un alt autor contemporan cu un stil foarte fain și așteptările ridicate pe care le aveam nu au fost înșelate absolut deloc. Dacă vă uitați cu atenție la copertă (care e superbă) și la titlul foarte sugestiv, vă puteți deja imagina ce călătorie literară minunată vă așteaptă. În al doilea rând, este o carte extraordinară pe care, din păcate, nu cred că aș putea să o descriu atât cât merită. Puține cărți citite până acum în 2018 m-au captivat cu adevărat, iar aceasta va fi la final de an în topul listei mele.
Temele cărții sunt multiple: pe primul loc am descoperit familia și relațiile familiale, iar mai apoi este și regăsirea sinelui, căutarea identității. Titlul face referire la un element foarte important al cărții, deoarece o fetiță cu ochi albaștri ce a supraviețuit unui accident de avion, este revendicată de două familii diferite. În avion erau două fetițe apropiate ca vârstă (3-4 luni) și pe parcursul cărții se încearcă aflarea adevărului. După un timp, fetița ajunge la una dintre cele două familii, însă…pe parcursul cărții apar tot felul de răsturnări de situație, iar asta m-a tulburat enorm. Cartea are foarte multe personaje, o parte sunt ciudate, pe altele le îndrăgești și da, e o carte superbă care merită citită.
În carte apare și jurnalul detectivului angajat de una dintre familii și concomitent cu scrierile lui, apar și diferite situații. Preferatul meu a fost Marc, cu toate că mă așteptam să fie Lylie, dar el mi-a inspirat mult mai multă simpatie. Este un tânăr matur, care s-a maturizat degrabă și care are o ambiție de fier. Și Lylie mi-a plăcut un pic, însă mă așteptam să joace în carte un rol un pic mai bine dezvoltat. Deși ea ar trebui să fie în centrul atenției, de multe ori pică pe plan secundar. Finalul cărții este neașteptat și chiar nu mă așteptam să fie atât de întortocheat! Este un roman foarte frumos, se citește foarte repede, stilul este accesibil și nu îmi rămâne decât să vi-l recomand din toată inima mea! Vă aștept cu păreri!
CITATE
Când era tristă, avea grijă de sine prin muzică. O insectă rătăcită. Doar diferită. Nu mândră. Singură. Și nu întotdeauna.
Cum aș fi putut ghici în momentul acela că mă prăbușeam într-un puț fără fund? Că lumina care mă atrăgea atunci mă antrena către neant? O gaură neagră. O trambulină deasupra neantului.