Amantul japonez – Isabel Allende (recenzie)

Autor: Isabel Alllende

Naționalitate: chilian-americană

An apariție: 2015

Gen carte: roman, ficțiune, romance

Titlu original: El amante japonés

Notă goodreads: 3.81

Număr pagini: 292

Nota mea: 4/5

PREZENTARE

Isabel Allende: 21 de cărți publicate, traduceri în peste 35 de limbi; peste 65 de milioane de exemplare vândute; 12 doctorate onorifice; 50 de premii în peste 15 țări; 2 filme de succes realizate după romanele ei.

O dublă poveste de dragoste, la distanță de mai bine de jumătate de secol, se dezvăluie treptat în Amantul japonez. Scris cu aceeaşi atenţie pentru amănuntul istoric şi profundă înţelegere a personajelor care au constituit dintotdeauna marca lui Isabel Allende, romanul Amantul japonez semnalează întoarcerea autoarei la povestea clasică, de largă respiraţie, fiind totodată un omagiu emoţionant adus sufletului omenesc şi stăruinţei în dragoste, într-o lume a necontenitelor schimbări.

În 1939, când Polonia e amenințată de nazism, Alma Belasco e trimisă de părinți să trăiască la San Francisco, alături de mătușa și de unchiul ei, care locuiesc într-un conac opulent. Inițial timorată de noua ei familie și incapabilă să se integreze, Alma va avea în cele din urmă o legătură profundă, pentru toată viața, cu fiul grădinarului familiei, Ichimei. După atacul japonezilor de la Pearl Harbor, cei doi sunt despărțiți cu cruzime, iar Ichimei ajunge într-un lagăr, împreună cu familia sa. Multe decenii mai târziu, Alma e una dintre bătrânele excentrice care populează azilul de lux Lark House din San Francisco. Cu răbdare și infinită tandrețe, Irina Bazili, o tânără îngrijitoare din Republica Moldova cu o istorie tristă în propria biografie, ajunge să descopere treptat povestea de dragoste dintre Alma și Ichimei și își găsește în ea izbăvirea.

PĂREREA MEA

De această autoare eu am mai citit încă două cărți și anume, Zorro și Casa spiritelor, două romane interesante, dar care pe mine nu m-au impresionat în mod deosebit atunci când le-am citit. Dar acum, după mai mulți ani de lecturi de toate felurile, cred că aș fi apreciat mult mai mult respectivele cărți.

Revenind la cartea despre care vreau să vă vorbesc acum, trebuie să vă spun de la început că mi-a întrecut așteptările. Allende are un stil de a scrie altfel, așa că ori îți place, ori nu. Eu cred că mă situez undeva la mijloc, deoarece încă nu am citit o carte de a sa care să mă captiveze 100%. Dar nu se știe în viitor.

M-a intrigat foarte tare titlu, Amantul japonez, și deși o aveam de luni bune în bibliotecă, nu m-am putut hotărî să o citesc. Dar, hei, a venit primăvara, soare, flori, și am zis că, gata, o citesc să văd despre ce e vorba. Mi s-a părut o carte cu tentă erotică după titlu, dar nu e așa. Ne vorbește în primul rând despre o dragoste ciudată care dăinuie după mulți ani.

Pe lângă tema iubirii, am regăsit și pe cea a familiei. Personajele mi s-au părut foarte frumos construite și foarte realist. O cunoaștem pe Irina Bazili, o moldoveancă (spre surprinderea mea) puternică care înfruntă multe neajunsuri și probleme.Ea ajunge îngrijitoare la un azil de bătrâni, iar acolo o cunoaște pe Alma Belasco, o bătrână cu un trecut secretos. Între cele două se naște o legătură puternică, un fel de relație de prietenie, dar și una mama-fiică, având în vedere diferența de vârstă dintre cele două.

Cine este amantul japonez? Ce rol joacă el în viața celorlalte personaje? Ei bine, este un personaj decent și un bărbat cu un trecut tumultuos. La fel ca multe dintre personajele cărții, trece prin multe cumpene ale vieții și se descoperă pe sine. Cartea este mai complexă decât o pot eu descrie și nu prea vreau să intru în multe detalii. Vine al Doilea Război Mondial, iar acesta crează o prăpastie între Alma și Ichimei Fukunda, care a fost mult timp grădinarul familiei sale bogate. Cei doi trăiesc o iubire interzisă, cu multe suișuri și coborâșuri.

Mi-a plăcut mult stilul cărții și faptul că autoarea nu se axează pe un singur personaj. Descrie cam toate personajele în detaliu și ni le prezintă într-un mod aparte. Cartea ascunde și unele secrete pe care eu cred că merită să le aflați. Mie mi-a plăcut mult de Alma, dar și de Irina, ambele având povești interesante. Dacă ați citit alte cărți scrise de Allende pe care vreți să le recomandați, aș fi încântată să aflu ce v-a impresionat mai mult.