Autor: Katherine Govier
Naționalitate: canadiană
An apariție: 2011 (2014 la Editura Humanitas )
Gen carte: roman, ficțiune istorică
Număr pagini: 460
Nota goodreads: 3.85
Nota mea : 4/5
PREZENTARE
Amintind de Fata cu cercel de perlă a lui Tracy Chevalier, romanul Fiica lui Hokusai este o reconstituire, amplă şi palpitantă totodată, a vieţii pictoriţei japoneze Oei, fiica celebrului pictor nipon Katsushika Hokusai.
În ultimii ani de viaţă, lovit de paralizie şi aproape incapabil să mai ţină pensula în mână, Hokusai e ajutat să picteze de fiica sa, Oei, multe dintre creaţiile lui târzii aparţinându-i de fapt acesteia, spun istoricii artei. Astfel, în spatele aprecierii şi recunoaşterii generale de care se bucură opera maestrului japonez, autor al celebrului Val de la Kanagawa sau al celor Patruzeci şi şase de privelişti ale Muntelui Fuji, se scrie povestea unei vieţi neîmplinite, a unei pictoriţe de talent, cu un stil propriu, sfâşiată între dragostea şi veneraţia faţă de tatăl ei, pasiunea de a picta, dar şi conştiinţa propriei valori. Fără să se complacă în existenţa banală şi cenuşie a femeilor din epocă, Oei îşi va trăi cu aceeaşi intensitate destinul artistic, poveştile de iubire şi prietenia de-o viaţă cu Shino, datorită căreia va pătrunde în culisele Yoshiwarei, cartierul plăcerilor, şi va cunoaşte viaţa plină de tristeţe şi privaţiuni a gheişelor şi curtezanelor. Urmărit pas cu pas, de la copilăria fascinantă alături de un tată care îi insuflă pasiunea pentru pictură până la moartea acestuia, survenită din pricina invidiei discipolilor, destinul lui Oei e înfăţişat într-o naraţiune de mare forţă, plină de dramatism şi culoare, evocând adesea arta maestrului japonez.
PĂREREA MEA
Iubesc cărțile din colecția Raftul Denisei de la Editura Humanitas și sunt de fiecare dată extrem de bucuroasă când descopăr un nou titlu. Ca în cazul multor cărți, nu știam prea bine care e subiectul cărții, ci am preferat să mă cufund cu totul în lectură. Lectura însă nu a fost punctul meu forte în ultimele săptămână, având un examen important la mijloc, așa că am citit cât am reușit. În linii mari, mi-a plăcut cartea și m-a impresionat în mod special stilul cărții.
Este o carte generoasă ca număr de pagini (460), cuprinde foarte multe descrieri care fac din cartea asta una frumos conturată. Personajele sunt numeroase, destul de bine construite, iar cel mai mult se pune accentul pe viața pictorului Hokusai și a fiicei sale, Oei. Cartea este prezentată în mare parte din perspectiva fetei, aceasta prezentându-și viața de la o vârstă fragedă până la bătrânețe. Este uluitor felul în care mica Oei evoluează și felul în care ea ne prezintă acest lucru.
Tema cărții este socială și istorică, punându-se accent pe societatea japoneză din secolul al XIX-lea. Este o societate mizeră, cu multe lipsuri, cu multe probleme, în care personajele se luptă continuu să supraviețuiască. Oei, fiica talentată a pictorului, este personajul meu preferat din toată cartea. Are darul povestirii, te introduce pas cu pas în secretele vieții ei și te simți de parcă ai fi și tu acolo. Cel puțin eu așa m-am simțit.
Este o carte foarte complexă, cum am mai spus, cu foarte multe descrieri, atât a personajelor, cât și a societății japoneze. Aflăm informații despre curtezane, adică prostituate. Acestea respectă anumite ritualuri comportamentale sau ale înfățișării și sunt anumite lucruri permise sau interzise. Mica Oei ne prezintă viața curtezanelor și foarte multe detalii legate de acestea, mai ales legate de Shino, o tânără de care fetița se simte mereu fascinată și de care o va lega o prietenie pe viață.
Pictorul Hokusai este foarte talentat și mi s-a părut prezentat ca un personaj hilar, amuzant, dedicat muncii lui. Face mereu haz de necaz, își neglijează familia, dar mereu va fi atașat de fiica mai mică, alături de care va trece prin multe peripeții. Oei are parte de primele experiențe amoroase, va eșua de multe ori, dar mereu își va păstra curajul și va fi puternică.
Sunt personaje demne de admirat, frumos prezentate și pe care nu pot să le descriu suficient de bine. Vă recomand cartea dacă sunteți pasionați sau interesați de cultura asiatică, de Japonia, și vreți să descoperiți mai multe. Pe mine m-a fascinat cartea în sine și m-a plăcut. Așa că o recomand!!
CITATE
Viața, ca și arta, e plină de întâmplări. Pentru unii mai mult decât pentru alții.
Oamenii nu își doresc decât să fie pe drum. Orice drum, indiferent unde ar duce.