Autor: Doina Ruști
Naționalitate: română
An apariție: 2017 ( la Editura Polirom)
Gen carte: roman, ficțiune istorică
Număr pagini: 256
Nota goodreads: 3.88
Nota mea : 4/5
Primită de la: Târgul Cărții
PREZENTARE
Mîţa Vinerii spune istoria unui reţetar magic şi a unei familii de adepţi ai marelui Sator. Plasată în Bucureştiul fanariot şi în epoca luminilor, la fel ca Manuscrisul fanariot – ultimul bestseller semnat Doina Ruşti –, povestea trece pe nesimţite de la faptele reale din anul 1798 la misterele unui cult de magicieni, ale căror fabuloase reţete culinare, notate cu acribie în Cartea bucatelor rele, scot la lumină gusturile vieţii arhaice şi rafinamentul unei bucătării fermecate, din vremuri de mult uitate. Cărăbuşii prăjiţi, crumilla cum animis, plăcintele de trandafiri, elixirele de iubire sau lichiorul formicosus sînt numai cîteva dintre mixturile vrăjite ce condimentează peripeţiile Mîţei Vinerii.
PĂREREA MEA
Recunosc că în ultimul timp nu prea am mai citit autori români, dar sunt unii la care mă întorc mereu cu drag, cum ar fi Rodica Ojog-Brașoveanu, Zaharia Stancu, Liviu Rebreanu, Mircea Eliade, etc. Dar în lista lor a fost inclusă acum câțiva ani și Doina Ruști, o scriitoare contemporană cu un stil care îmi place și mă intrigă. În afară de Mâța Vinerii, am mai citit o singură carte scrisă de ea, Fantoma din moară, o carte care mi-a plăcut foarte tare. Acum trebuie să recunosc că, deși cele două seamănă un pic la stil, Mâța Vinerii a fost mult mai complicată și dificil de citit. Mi-a plăcut, dar nu aș putea spune că a egalat Fantoma din moară.
Vi s-a întâmplat să simțiți să simțiți pe sub nas un vânticel rău? Un fior? O prezență care te înfioară? Ei bine, astfel de sufluri există, mai ales pe unde nu le oprește nimic.
Ce are această carte așa de special? În primul rând, un stil care te intrigă și te captivează. Cartea este formată din mici fragmente cu titluri mai mult decât interesante (Pe urmele otrăvii, Vrăjitoarea din Stambul, Omul morților, etc.). Este o carte destul de scurtă (256 de pagini), dar nu ușor de citit. În al doilea rând, are ca temă istoria, fiind o ficțiune istorică. Descrierile, atât ale Bucureștiului, cât și ale personajelor, sunt delicioase. Sunt prezentate niște fapte dintr-un trecut îndepărtat, care mie mi s-au părut, unele dintre ele, foarte ciudate. Cartea este scrisă la persoana I, din perspectiva unei fete, pe numele ei Pâtca. Aceasta este martora mai multor grozăvii, ca să le numesc așa. Personajele sunt numeroase, dar multe dintre ele sunt doar pomenite. Pâtca este un personaj interesant, dar foarte ciudat. Ca un indiciu, aflați că titlul cărții are o legătură strânsă cu această fată, care are și o poveste bizară.
Prin visul cuiva va trece o pisică, dizolvată în aburii serii, iar acel visător de pisici va fi primul meu cititor.
Trebuie să recunosc că m-a fascinat foarte tare amalgamul de categorii sociale din care fac personajele: bucătari, vrăjitoare, spiritiști, funcționari de la Înalta Poartă, negustori, etc. Am remarcat o oarecare ironie a autoarei în ceea ce privește descrierea personajelor, dar și o anumită doză de umor. Nu știu dacă pot descrie atât de bine stilul Doinei Ruști, dar să știți că este o împletitură de fantastic, acțiune, mister, șocant și captivant. O altă chestie pe care am observat-o este faptul că nu știi la ce să te aștepți în timpul lecturii. Cartea nu are o intrigă anume, este mult spus un roman, ci mai degrabă o grupare de fragmente povestite care alcătuiesc un tot unitar. Au fost pagini care m-au șocat chiar, iar unele mi-au adus zâmbetul pe buze. S-ar putea să fie dificil să citiți această carte, mai ales dacă nu sunteți familiarizați cu stilul acestei scriitoare, dar eu zic să încercați. Nu aveți nimic de pierdut. Dacă sunteți fani ficțiune istorică și vreți să citiți o carte scrisă de o româncă, recomand cu mult drag! Mulțumesc prietenilor de la Târgul Cărții pentru minunatul exemplar!