Autor: Lena Andersson
Naționalitate: suedeză
An apariție: 2013( 2015 la Editura Humanitas)
Gen carte: roman, ficțiune
Număr pagini: 192
Titlu original: Egenmäktigt förfarande: en roman om kärlek
Nota goodreads: 3.70
Nota mea : 4/5
DESCRIERE
Romancieră suedeză de prim-plan, Lena Andersson este în același timp un analist incisiv al societății contemporane, textele sale apărând în cele mai importante ziare din Stockholm. Prestigiosul premiu August, numit astfel în memoria lui August Strindberg, care i-a încununat în 2013 romanul Pasiune pură, i-a adus recunoașterea internațională prin traduceri în peste cincisprezece limbi. Ester Nilsson este o persoană rațională. Acționează mereu în acord cu propriile principii. Până în ziua în care este invitată să țină o conferință despre renumitul artist plastic Hugo Rask. Bărbatul se află în sală, fascinat de discursul și personalitatea tinerei femei, iar la final, când ajung să se cunoască, are același efect asupra ei. Din acest moment existența lui Ester va gravita în jurul întâlnirii și întâmplările declanșate de ea îi vor schimba viața.
PĂREREA MEA
Îmi plac foarte mult cărțile din colecția Raftul Denisei de la editura Humanitas și de fiecare dată când am descoperit un titlu nou, bucuria mea a fost fără margini. Nu pot să îmi dau seama dacă acest roman despre care vă voi vorbi în continuare a fost pentru mine o lectură aparte, dar cu siguranță mi-a ridicat așteptări.
Este genul de carte care vorbește despre iubire, despre suferință și nepăsare. Printre temele sale am regăsit iubirea, însă nu o iubire pură, diafană, ci una bolnăvicioasă și toxică. Nici după ce am terminat cartea, nu cred că am desprins cu adevărat sensul cărții. Dependența emoțională a lui Ester față de Hugo este urmărită de cititor pe tot parcursul cărții.
Titlul m-a atras foarte mult și mă așteptam la o poveste sinceră de iubire. Însă ce am descoperit a fost mult mai mult. Printre personaje se numără artistul plastic Hugo Rask și Ester Nilsson, o tânără intelectuală. Pe el nu l-am plăcut, mi s-a părut rece, indiferent, complex și oarecum arogant.
Însă nici pe ea nu am plăcut-o, deoarece în ochii mei s-a încadrat într-un tipar de femeie pe care eu nu o agreez: acela de femeie disperată, care tânjește după o iubire imposibilă. Ca femeie, o consider slabă și incapabilă să pună punctul pe i. Mă gândeam, în timp ce citeam, de ce tot insistă și nu pune punct? Probabil că să fii dependent emoțional de cineva nu e ceva atât de simplu.
Finalul nu mi-a adus prea multe lămuriri, în schimb am simțit că simt o antipatie profundă față de ambele personaje. Cred că e prima carte de genul asta în care sunt două personaje principale și nu empatizez cu ele. Nu le-am înțeles viața sau alegerile. Nu am înțeles de ce se complac în anumite situații sau scuze. Asta nu înseamnă că nu mi-a plăcut cartea. Ba da. Mi-a plăcut în primul rând stilul accesibil al cărții și citatele numeroase în care autoarea ne oferă teme de reflecție.
Este o carte complexă, poate nu ușor de înțeles, dar care cu siguranță îți arată că iubirea poate îmbrăca mai multe fațete. Și nu neapărat plăcute. Vă recomand totuși cartea și dacă vă pasionează poveștile de dragoste, chiar și cele mai neobișnuite, zic să o citiți.
CITATE
Hugo Rask nu era obligat să o iubească. Dreptul de a fi iubit nu exista.
Abisul îngrozitor dintre gând și cuvinte, dintre ceea ce vrei să exprimi și exprimare, dintre adevăr și neadevăr, precum și tot ce rodește în acel spațiu liber fac obiectul acestei povești.