Luminile din septembrie – Carlos Ruiz Zafon (recenzie)

Autor: Carlos Ruiz Zafon

Naționalitate: spaniol

An apariție: 1992 ( 2013 la Editura Polirom)

Gen carte: roman, fictiune

Număr pagini: 300

Titlu original: Light of September

Nota goodreads: 3.88

Nota mea : 5/5

Prima mea întâlnire literară cu Carlos Ruiz Zafon a fost anul trecut, când am citit Marina, un roman care mi-a ridicat mari semne de întrebare. Nu am mai întâlnit stil ca al său în nicio carte citită până acum, la modul sincer. Luminile din septembrie m-au atras în primul rând prin titlul care mi s-a părut promițător, dar și prin coperta destul de sugestivă. Îmi doream mister, acțiune, personaje altfel și ceva să mă captiveze. Ce mi-a plăcut la acest roman? Multe. Ca stil, cartea este un amestec de mister, gotic, suspans și ceva horror.

Deși este încadrată la colecția Junior de la editura Polirom, nu cred ca este chiar un titlu potrivit pentru copii. După mine, ar fi mai mult pentru adolescenți. Deși l-am descoperit anul trecut pe autor, pot spune că este unul dintre autorii mei preferați proaspăt descoperiți.

Titlul Luminile din septembrie mi s-a părut bine ales, deoarece rezumă foarte bine un mister aparte al cărții. Luminile apar în fiecare an în luna septembrie și îi derutează pe locuitori. Și există de asemenea o legendă unică. Cartea începe destul de lin, iar mai apoi totul se complică. Când Irene și Simone ajung să îl cunoască pe Lazarus, viața lor se schimbă în mod radical. Și nu în modul în care v-ați aștepta. Irene este o tânără care simte primii fiori ai iubirii, alături de Ismael, un băiat care navighează pe mare și o introduce în lumea misterioasă a acesteia.

Simone, mama fetei, începe să nutrească sentimente pentru Lazarus, un bărbat aparent atrăgător.Mi s-a părut interesant modul în care acesta a fost construit ca personaj, cât și povestea vieții sale. Există multe mistere legate de el în carte, însă nu voi dezvălui care. Un alt personaj dispare, iar Dorian, fratele lui Irene, are și el parte de mult mister. Sunt multe personaje și, curios, toate m-au fascinat.

Luminile din septembrie este o carte deosebită în adevăratul sens al cuvântului. Se citește destul de repede și odată intrat în miezul acțiunii, nu mai poți lăsa cartea din mână. Mie cel puțin așa mi s-a întâmplat. La finalul cărții chiar mă gândeam că m-aș uita cu drag la ecranizarea acestei cărți, dacă ar exista una. Sunt foarte multe de zis, multe de povestit, o mulțime de impresii, trăiri și scenarii pe care ți le creezi singur. Cert este că este un roman foarte bine scris, impresionant și regret că nu l-am descoperit pe autor mai devreme.

Acum am de gând să achiziționez toate cărțile scrise de acesta și să le citesc. Iar ca o ultimă impresie, mi-a plăcut un pic mai mult decât Marina, primul roman citit de la Zafon.

Luminile din septembrie a primit de la mine 5 din 5 steluțe pe goodreads.

CITATE

Când trupul este rănit, nu durează mult pentru ca mintea să se abată din drum. E legea vieții.

Pe mine mă urăște de fapt. Pe mine mă vrea moartă. Nu e loc pentru amândouă în locul acesta.