Autor: Elif Shafak
Naționalitate: turcă
An apariție: 2014 (2016 la editura Polirom)
Gen carte: ficțiune, fantasy, carte pentru copii
Titlu original: Sakız Sardunya
Număr pagini: 152
Nota goodreads: 3.62
Nota mea: 4/5
DESCRIERE
PĂREREA MEA
Elif Shafak este o scriitoare de origine turcă care a scris până acum 17 cărți, dintre care 11 romane. Fetița căreia nu-i plăcea numele său a apărut la noi în 2016, la editura Polirom, în Colecția Junior.Temele cărții sunt copilăria, familia, imaginația, cărțile, fantasticul. Titlul se referă la personajul femini principal, o fetiță pe nume Sakiz Sardunyia, care își ura numele ciudat (mușcată curgătoare). Fetița este o mare iubitoare de cărți, animale și jocuri și are o imaginație ieșită din comun. Am uitat să menționez că este prima carte de la Shafak pe care eu o citesc și că am de gând curând să adaug pe lista mea și Bastarda Istanbulului, Onoare și Cele patruzeci de legi ale iubirii.
Stilul cărții este accesibil și cred că poate fi citită atât de copii de vârste fragede (7-8 ani), cât și de adulți de diferite vârste. Totul este să vă placă poveștile pentru copii și să fiți atrași de stilul cărții. Cartea este destul de scurtă (152 pagini) și se poate citi lejer în 2-3 ore. Eu am citit-o însă în 2 zile, deoarece m-am confruntat în acea perioadă cu o stare mai ciudată și mai puțin chef de citit.
Revenind la cartea noastră, trebuie să știți că fetița este mereu ironizată de copiii de la școală, așa că salvarea sa este reprezentată de imaginația neobișnuită pe care o are. Singură la părinți și curioasă din fire, Sakiz obișnuiește să pună multe întrebări, dar cei mari nu au timp pentru ea sau nu îi acordă atenție.
Cărțile sunt un refugiu pentru micuța noastră, iar într-o călătorie la bunici, descoperă ceva neașteptat și fantastic. Găsește un glob fermecat, iar astfel are ocazia să călătorească pe tărâmuri fantastice. Aparent, cartea este simplă, scrisă special pentru vârste fragede, dar mie mi s-a părut mult mai complexă. Există anumite mesaje și învățături care se desprind din această carte. Unul dintre ele este faptul că cei mici, prin imaginația și inocența specifică vârstei, pot să vadă lucruri pe care adulții nu sunt capabili.
Fetița găsește diferite căi de acces spre lumea fantasticului, iar astfel viața sa aparent banală devine mult mai interesantă. Stilul cărții îmi amintește puțin de Cronicile din Narnia și de Alice în Țara Minunilor. Ba chiar aș asemăna-o puțin pe Sardunyia cu Alice din cartea lui Lewis Carroll. Mi-a plăcut mult stilul cărții și mesajul ascuns din spatele cărții (să nu uităm să fim copii din când în când) și cred că este genul de carte pe care aș citit-o cu mare drag copiilor mei din viitor. I-am oferit 4 din 5 steluțe pe goodreads.
CITATE
Ea era singura Sakiz Sardunyia din întreg universul. Copilul cu numele cel mai ciudat de pe tot globul. Și nu îi plăcea deloc, dar deloc numele ei..
Cu cât citesc mai mult, cu cât visez mai mult și-mi las imaginația să zburde, cu cât scriu mai multe povești și compun mai multe poezii, știu că, pe al optulea continent, cu atât mai des înverzește un copac, înflorește o floare, se însuflețește o apă care a secat, ciripește o pasăre.