Autor: John Steinbeck
Naționalitate: americană
An apariție: 1939 (2013 la Editura Polirom)
Gen carte: ficțiune, literatura clasică, familie, dramă
Număr pagini: 600
Titlu original: The Grapes of Wrath
Nota goodreads: 3.98
Nota mea: 4/5
DESCRIERE
Este un roman realist american scris de John Steinbeck și publicat în 1939 de Editura Viking. A primit National Book Award și Premiul Pulitzer pentru ficțiune și a avut un rol proeminent în acordarea Premiului Nobel pentru literatură în 1962.
Are loc în timpul marii crize economice, romanul se concentrează asupra familiei Joad, o familie săracă de fermieri. Aceștia au ajuns să fie arendași acasă în Oklahoma din cauza secetei, a dificultăților economice, a schimbărilor din industria agricolă și a executărilor silite ale băncilor care îi obligă pe arendași să nu mai lucreze. Datorită situației lor aproape fără speranță și, în parte, pentru că sunt prinși în Dust Bowl, au plecat în California, împreună cu alte mii de „Okies” după locuri de muncă, pământ, demnitate și viitor.
PĂREREA MEA
John Steinbeck este un autor american, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1962. De la acest autor am mai citit până acum Perla (4/5 ♥), La Răsărit de Eden ( 4/5 ♥), Șoareci și oameni (3/5 ♥) și Iarna vrajbei noastre (2/5 ♥). Să zicem că cel mai mult mi-a plăcut La Răsărit de Eden, pe care doresc să o recitesc la un moment dat.
Fructele mâniei a apărut prima dată în 1939 și este un roman realist care prezintă fapte din timpul marii crize economice. Ca teme, întâlnim tema realistă, cu tot ce cuprinde ea, de la moarte, suferință, boală, crimă, violență, până la opresiuni de tot felul. Titlul este o metaforă pentru suferințele îndurate de personajele cărții, dar există și o referință biblică (iar astfel de referințe apar des în carte, deoarece unul dintre personaje este un fost preot).
Cadrul acțiunii este reprezentat de America, mai exact Oklahoma și California (pentru multe dintre personaje, un tărâm al făgăduinței). Personal, am citit cartea în vreo 10 zile. Și din cauza stilului complex, dar și din cauza perioadei aglomerate. Cartea are un număr generos de pagini (ediția de la Polirom are 600) și ne este prezentată povestea tragică a familiei Joad. Romanul are foarte multe personaje, iar majoritatea mi s-au părut super bine construite.
Există în această operă literară o simbolistică aparte. Spre exemplu, Bunul și Buna, vârstnicii familiei, sunt simbolurile unor vremuri apuse, iar decesul lor după ce părăsesc casa, arată și o desprindere de cele vechi și speranța unor noi și promițătoare începuturi. Maica, capul familiei (cel puțin așa am perceput-o eu) este femeia puternică, aspră și răzbătătoare. Taica este un personaj destul de șters și nu l-am considerat capul familiei. Băieții mai mari sunt Tom (figură centrală a romanului și deosebit de importantă), Noah (cel care pleacă în lumea largă) și Al – adolescentul răzvrătit și surprins în plină maturizare.
Roza din Sharon este fiica cea mai mare a familiei, în vârstă de 19 ani, căsătorită cu Connie (tipul lașului și al lăudărosului) și fiind însărcinată, simbolizează speranța unui nou început. Winifred și Ruthie sunt mezinii familiei și simbolizează inocența și viitorul. Casy este un fost preot care, deși nu mai practică această vocație, va avea mereu vorbe de duh și înțelepciune.
Spoiler Finalul cărții m-a lăsat mască, deoarece nu mă așteptam să am în față imaginea unei lăuze care alăptează un om aflat pe moarte din cauza foametei. Imaginea asta este tulburătoare și fascinantă în același timp. ◊
Mi-a plăcut cartea, chiar dacă finalul a fost pentru mine unul destul de incert. Mi-a stârnit sentimente contradictorii, de la uimire la furie sau oripilare. Vă recomand totuși cartea și vă rog, dați-i o șansă doar dacă aveți timp să o savurați așa cum trebuie. Este o carte complexă și trebuie să fii foarte atent la personaje și la simbolurile care apar aici. Pe goodreads i-am oferit 4 din 5 steluțe, deși inițial am vrut să îi ofer maximum.
Vă aștept cu impresii și aș vrea să îmi spuneți și ce alte cărți ați mai citit de la Steinbeck ați citit și v-au plăcut (sau nu).
CITATE
Glia asta roșcată, glia asta noi suntem; și anii când au năboit apele, și anii când s-a abătut praful, și anii de secetă – tot noi suntem aceia.
Pământul zămislea sub fier și sub fier își dădea cu încetul suflarea; căci nimeni nu-l iubea și nu-l ura, nimeni nu-i închina rugi și nimeni nu-i arunca blesteme.
N-aveți dreptul să pierdeți nădejdea. Familia noastră s-ar duce pe apa sâmbetei. N-aveți dreptul ăsta. (maica)