Autor: Hans Fallada
Naționalitate: germană
An apariție: 1947 (2012, la Editura Polirom) – roman cunoscut și sub denumirea Fiecare moare singur
Gen carte: ficțiune istorică, literatura clasică
Număr pagini: 760
Titlu original: Jeder stirbt für sich allein
Nota goodreads: 4.24
Nota mea: 5/5
DESCRIERE
În Berlinul anului 1940 se trăiește într-o teroare continuă. Locatarii imobilului de pe Jablonski Strasse, numărul 55 – familia Persicke, agresivă și loială lui Hitler, Fromm, un judecător pensionat, Otto si Anna Quangel, un cuplu discret – încearcă să se descurce cu viața din regimul nazist prin diferite metode. Sotii Quangel primesc teribila veste că fiul lor a fost ucis în lupta in Franta: viața lor liniștită este zdruncinată din temelii, iar cei doi încep un joc de-a șoarecele și pisica cu ambițiosul inspector Escherich, de la Gestapo. Singur in Berlin este un roman inspirat din povestea reală a lui Otto și a Elisei Hampel, care au „comis acte de insubordonare civică“ in Berlin, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cei doi au fost judecați de Roland Freisler, un judecător nazist notoriu, și apoi pedepsiți. Aceasta a fost una dintre primele opere antinaziste publicate de un autor german după al Doilea Razboi Mondial.
PĂREREA MEA
Hans Fallada a fost un autor german care a prezentat în scrierile sale vicisitudinile sociale din perioada nazismului, printr-un realism critic inegalabil. De la același autor am mai citit Și acum ce facem, micuțule?, iar recenzia cărții o puteți citi aici. Singur în Berlin apare și sub denumirea de Fiecare moare singur, așa că dacă ajungeți la acea carte, să știți că este una și aceeași. Deși are un număr generos de pagini (760), nu pot spune că am citit-o greu. Scrisă într-un stil franc, sincer și direct, cartea m-a impresionat de la primele pagini. Nu este o carte veselă, ci mai degrabă un șir nesfârșit de tragedii.
Multe personaje, unii sunt evrei lipsiți de apărare în fața nazismului, alții sunt simpli nemți care suportă atrocitățile nazismului, iar alții își impun puterea. Avem muncitori în uzină, ofițeri, alcoolici, prostituate, fii căzuți pe front. Degradarea umană cu tot ce înseamnă ea (consumul de alcool, parvenitismul, sărăcia, boala, moartea, violența, prostituția) este prezentată în detalii șocante.
Printre teme, am regăsit tema socială, nazismul, războiul, supraviețuirea. Legat de titlu, aș putea să îl asociez cu repercursiunile unui regim brutal, iar singurătatea și Berlinul nu înseamnă decât capitularea în fața morții, pedeapsa sau finalul. Am fost uimită de viața cruntă pe care o duceau multe de personaje, de lipsa resurselor financiare, de sărăcia și mizeria în care unele își duceau existența.
De multe ori m-am gândit pe parcursul lecturii că nu îmi pot imagina cum e să trăiești într-o lume atât de nesigură și de tulbure. Și că Hitler, cel care a declanșat atât de multe tragedii, este un personaj care va rămâne pentru totdeauna în cărțile de istorie. Și din punctul meu de vedere, nu a mai fost nimeni care să îl egaleze. Asuprirea evreilor. Cu toții știm măcar câteva detalii despre asta. Și este mereu un subiect șocant și despre care s-au scris numeroase cărți și cronici.
Revenind la personajele numeroase, sunt două – Otto și Anna Quangel – care îndrăznesc să se răzvrătească. După ce își pierd singurul fiu în război, încep să scrie de mână cărți poștale cu mesaje antinaziste și să le distribuie pe unde apucă. Dar situația se complică, deoarece mereu cei răzvrătiți vor fi pedepsiți. Sau poate iertați? Greu de zis. Cert este că romanul are o mulțime de personaje, care mai de care mai bine conturat. Nu vreau să insist pe descrierea fiecăruia, deoarece m-aș lungi prea mult. Mi-a plăcut mult de tot această carte, iar pe goodreads i-am oferit 5 din 5 steluțe. A fost și penultima carte cu care am încheiat anul 2021.
Nu știu ce pot să vă spun mai mult de atât, deși ar fi multe de zis. Dar nu vreau să stric farmecul cărții. Mi-a stârnit sentimente de frustrare și m-a tulburat. Dar mi-a plăcut mult, chiar dacă subiectul nu este atât de vesel. Așa că vă recomand călduros cartea dacă doriți să aflați mai multe informații despre o perioadă tulbure a istoriei.
CITATE
Asta fiindcă oamenii nu pot renunța la gândit. Au tot timpul impresia c-or să ajungă mai departe dacă gândesc.
Dar tocmai de aceea nu suntem singuri, Quangel, și nici nu vom muri degeaba. Nimic nu se întâmplă degeaba pe lumea asta și, fiindcă luptăm pentru dreptate și împotriva brutalității, vom fi învingători până la urmă.