Autor: Fredrik Backman

Naționalitate: suedeză

An apariție: 2012 (la noi, în 2020, la Editura Art)

Gen carte: ficțiune, literatură contemporană

Număr pagini: 433

Nota goodreads: 4.36

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

Ove este cel mai morocănos om pe care vi-l puteți imagina, un bătrân mizantrop căruia îi plac regulile stricte, rutina, lucrurile utile în viață și care n-are răbdare pentru amabilități gratuite cu vecinii. Își divinizează mașina Saab, marca lui de suflet, și judecă oamenii după ce mașină conduc, disprețuind profund, se înțelege, automobilele străine. Se crede înconjurat de idioți și crede că lumea se duce de râpă cu toți filfizonii ăștia cu cabluri albe în urechi care angajează pe cineva să le schimbe un bec. A fost detronat din funcția de președinte al asociației de proprietari – în urma a ceea ce el a numit a fi „o lovitură de stat” -, dar tot el e regele cartierului, pe care îl inspectează nesmintit în creierii dimineții să se asigure că totul este în ordine. Lumea îl consideră teribil de urâcios.

PĂREREA MEA

Fredrik Backman este autor suedez și a scris numeroase romane cu mult succes la publicul de toate vârstele. Prima carte de la el pe care am citit-o a fost Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, citită în 2018. Nu i-am făcut o recenzie și chiar nu știu de ce, cu toate că i-am dat maxim de steluțe pe goodreads. Dar probabil că voi face și asta în curând.

Titlul este indiciul clar asupra identității personajului masculin principal – un bărbat ce poartă numele de Ove. Numele tuturor personajelor sunt suedeze, așa că dacă vi s-au părut greu de reținut, este ceva normal. Cine este acest Ove? Este un bărbat morocănos în vârstă de 59 de ani, conduce o mașină Saab la care ține enorm și este un personaj morocănos. Cartea tratează teme precum moartea, suferința, depresia, familia, iubirea, dar apare și o anumită doză de umor. După moartea soției sale, Sonjia, Ove decide că viața sa nu mai are niciun rost și vrea cu tot dinadinsul să se sinucidă.

Încercările sale de a-și lua viața sunt însă întrerupte de anumite evenimente sau personaje. Nu vreau să dau spoilere sau să vă povestesc detalii despre carte care ar strica farmecul lecturii, însă cred că este bine să știți că este posibil ca această carte să vă poarte printr-o mulțime de stări. Am trecut de la râs la plâns după doar câteva pagini. Există anumite scene din carte care nu au cum să te sensibilizeze.

Cum l-am perceput eu pe Ove? Ca pe un bărbat prea puțin înțeles de cei din jur și care prin atitudinea sa nu face decât să păstreze un scut față de ceilalți. Citind cartea, îl cunoaștem pe Ove așa cum era el în tinerețe și începem să înțelegem de ce se comportă într-un anume fel. Poate pentru anumiți cititori, Ove seamănă cu un bunic pierdut. Eu nu am avut niciun bunic care să îi semene lui Ove, dar cred că mi-aș fi dorit unul așa. În ciuda aparențelor, Ove are multe de oferit și are un suflet bun. Legat de celelalte personaje, sunt construite altfel, comparând cu multe alte personaje din literatură. Aceste personaje impresionează prin ceva și descrierile făcute de Backman mi se pare absolut fascinante.

Nu știu când voi citi următoarea carte scrisă de Backman, dar cred că cea care mă tentează în acest moment este Brit Marie a fost aici. Revenind la carte, finalul este cel care m-a impresionat cel mai mult. Deși cartea abundă în scene umoristice și sensibile. Nu vreau să dau detalii despre ce înseamnă umorul în acest roman, ci vreau să vă invit să descoperiți singuri. În ciuda tragediilor nenumărate la care Ove a asistat în viața sa, vreau să cred că romanul mi-a oferit și o doză mică de speranță. Speranță în mai bine. Și un mesaj care spune că nu trebuie să fim morocănoși ca Ove, ci să fim altruiști ca el.

Pe goodreads i-am oferit 5 din 5 steluțe și mă bucur foarte mult că am avut ocazia să citesc cartea. Am început luna februarie a acestui an cu această carte și tare bine mi-a prins această lecție de viață. Așadar, vă recomand călduros să o citiți, dacă încă nu ați făcut-o.

CITATE

Ove nu e de groază. Cel puțin lui nu i se pare. Doar că îi plac ordinea și disciplina în toate. Nu crede că omul poate trece prin viață ca și când totul e înlocuibil.

Moartea e un lucru de mirare. Oamenii își trăiesc toată viața ca și cum moartea n-ar exista și, cu toate astea, moartea e unul dintre cele mai puternice motive de a trăi. Unii dintre noi devin din timp conștienți de ea și trăiesc mai intens, mai încăpățânat, mai cu furie.

Se spune că oamenii buni se nasc din propriile greșeli și că, adesea, devin încă și mai buni decât dacă n-ar fi greșit niciodată.

Un comentariu la „Un bărbat pe nume Ove – Fredrik Backman (recenzie)”

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.