Autor: Simone van der Vlugt
Naționalitate: neerlandeză
Titlu original: Nachtblauw
An apariție: 2016
Nota mea: 4/5
Număr pagini: 344
Gen carte: ficțiune istorică
Simone van der Vlugt este o autoare neerlandeză care scrie romane young adult. Din câte știu, doar două din cărțile sale au fost traduse în limba română. Romanul Albastrul din miez noapte este o carte pe care o aveam de ceva timp pe listă și a fost o reală plăcere să o descopăr.
Acțiunea cărții începe în De Rijp, Olanda, în anul 1654. Facem cunoștință cu Catrijn, o tânără văduvă care își pierde soțul, pe Govert, la un an după căsătorie. Nu a fost iubire niciodată între ei, iar motivul căsătoriei a fost o sarcină neașteptată. Există un mic secret legat de relația dintre cei doi și de moartea soțului, o chestie la care sincer nu mă așteptam.
După ce pierde sarcina, se vede nevoită să se mute, ajunge in Alkmaar, iar acolo își întâlnește prietenii (pe Brecht și Melis, care erau hangii). După ce caută de muncă prelung, femeia are parte de o surpriza neplăcută legată de un potențial loc de muncă, așa ca se vede nevoită să caute iar. O să vă întrebați de ce trebuia sa caute de muncă o femeie din secolul al 17-lea. Cred că exista un anumit stigmat în societatea olandeză (și nu numai) din acele timpuri, iar Catrijn a fost nevoită să facă asta. Să plece. O văduvă nu era privită cu ochi buni, indiferent de situație.
Am admirat-o pe Catrijn că a trecut prin atât de multe, însă niciodată nu s-a dat bătută. Va întâlni iubirea, suferința, speranța, iar suferința. Și tot așa, nefiind niciodata ușor. Este pasionată de pictură, o ocupație destul de neobișnuită pentru o femeie din acel secol. Existau multe ateliere de pictori, însă existau reguli. Trebuia să fie făcută o ucenicie plătită, apoi urma proba de meșter și în final, acceptarea în breaslă. Însă pictorii erau bărbați, iar Catrjn nu avea șanse mari.
Dar viața îi surâde, iar totul se schimbă radical. În carte există foarte multe descrieri interesante, dar și amănunte legate de mentalitatea acelor vremuri. Aflăm detalii și despre ciuma care a făcut numeroase victime, despre noțiunea de lazaret (spital unde erau izolați cei suspecți de ciuma) și despre totul felul de alte situații. Alături de Catrijn mai întâlnim și alte personaje, cu destine mai mult sau mai puțin interesante.
Trecutul o urmărește permanent pe Catrjn și se trezește chiar șantajată. Situația scapă de sub control la un moment dat, iar ea se vede iar pusă într-o situație tragică. Viața femeilor era într-adevăr grea, iar un lucru care m-a surprins este faptul că femeile care pictau ceramică erau platite jumătate față de un bărbat. Femeile erau considerate responsabile de gospodărie și educația copiilor, iar rolul lor principal era adesea asociat cu viața familială. Prejudecățile și stereotipurile de gen au contribuit la ideea că femeile nu erau la fel de competente sau nu aveau suficiente cunoștințe în anumite domenii ca bărbații, ceea ce se reflecta astfel în salarii mai mici.
Mi-a plăcut foarte mult și mă bucur că am putut descoperi o carte atât de bine scrisă. I-am dat 4 din 5 steluțe și eu zic că e o notă chiar foarte bună. Sper să citiți cartea și să fiți alături de Catrijn în lupta ei pentru supraviețuire. Este o adevărată eroină, iar destinul nu a fost deloc blând cu ea. A pierdut multe, dar a rămas mereu puternică și ambițioasă.