Autor: M. L. Stedman
Naționalitate: australiană
An apariție: 2012
Titlu original: The Light Between Oceans
Nota mea: 5/5
Notă goodreads: 4.04
Număr pagini: 360
Gen carte: ficțiune istorică
M. L. Stedman este o scriitoare australiană ce în prezent locuiește în Londra. Lumina dintre oceane este romanul său de debut și abordează un subiect foarte interesant. În prim-plan se află Tom Sherbourne (care după ce participă la Primul Război Mondial, se angajează ca paznic de far pe insula Ianus Rock) și soția acestuia, Isabel. Cei doi încearcă să devină părinți, însă acest lucru nu este posibil. La un moment dar, un străin ajunge pe insulă într-o barcă, însă acesta este mort și are alături de el un bebeluș. Vor da cei doi tineri în vileag acest lucru sau vor face un gest care le va schimba total viața?
Am ajuns la cartea acesta în urma unei provocări literare în urma căreia în luna ianuarie trebuia să citesc o carte scrisă de un autor din Australia. Având de ceva timp pe lista mea acest roman și mereu fiind amânat, am zis să ii dau o șansă. Spre surprinderea mea, mi-a plăcut mult. Înainte să citiți acest roman, trebuie să vă pregătiți sufletește pentru o dramă sfâșietoare, pentru că cei familia Sherbourne vor trece prin momente tragice. Mi-a plăcut extrem de mult atmosfera de la far, dar și felul în care scriitoarea dă viață acelor descrieri minunate.
Acțiunea cărții debutează în 1926 și cu această ocazie am aflat că paznicul de far avea anumite îndatoriri bine stabilite; spre exemplu, ținea un jurnal în care nota absolut tot ce se înâmplă, trebuia să mențină flacăra mereu aprinsă, dar și să se ocupe de curățenia și întreținerea spațiului în care locuiește. Tot ce nu este consemnat în jurnal și este descoperit apoi, poate atrage consecințe dintre cele mai grave. Deși viața la far este grea, nici viața unei soții de paznic nu este una foarte roz. Este nevoie de muncă, dăruire și putere de a rezista.
Tom și Isabel își doresc foarte mult un copil, însă după mai multe sarcini pierdute, în viața lor apare o fetiță pe care o vor numi Lucy. Deși o perioadă de câțiva ani totul este frumos și aparent liniștit, lucrurile iau o întorsătură bruscă și descoperă că secretul legat de fetița lor riscă să fie pus în pericol.
Fără a mai da multe detalii care pot strica farmecul romanului, trebuie să vă spun că cei doi vor purta o luptă cu sinele, vor trece prin multe evenimente nefericite, iar atmosfera calmă de familie va fi spulberată. Cartea este un adevărat tăvălug de emoții și recunosc că am citit cu sufletul la gură această carte minunată, dar în același timp și tristă. Urmează câteva spoilere.
SPOILER
M-am întins cu lectura cărții pe parcursul a aproape două săptămâni, dar nu pentru că nu mi-a plăcut, ci pentru că este o carte răvășitoare și nu o poți citi repede. M-am așteptat ca finalul să aducă speranță, însă mie personal mi s-a părut că a venit prea brusc. Evenimentele din carte se succed prea repede și asta nu prea a fost pe placul meu. Scena din final are lor la 20 de ani de la începutul romanului și cred ca trebuia să fie emoționantă. Însă totul era deja pierdut. Și a fost oarecum previzibilă.
Durerea unei mame (iar aici avem două mame) este ceva greu de înțeles, iar ca cititor, am asistat cu durere în suflet la o imagine cruntă: imaginea unei mamei care și-a pierdut copilul când era bebeluș și cea a unei mame care l-a găsit, îngrijit și iubit în primii ani de viață. Indiferent de situație, am încercat să mă pun în situația ambelor femei. Și știți ce? Nu a fost deloc ușor. (final spoiler)
Cartea a fost de la început și până la final emoționantă, tristă și dureroasă. Iar la final am rămas cu sufletul bucăți. Dar nu pot să nu o recomand. Este o carte minunată, foarte bine scrisă și este prima carte citită în 2025 și care a primit maximul de steluțe pe goodreads.